Albumul „Doors”, publicat de DCV Berlin, documentează o selecție de lucrări ale artistei din perioada 2013 – 2021, incluzând instalații, obiecte, foto-montaje și performance. Documentarea vizuală este însoțită de cele două eseuri care analizează practica artistei, semnate de Ami Barak, curator și critic de artă și Alina Șerban, curator și istoric de artă.
.jpg)
Arantxa Etcheverria (n. 1975) este o artistă de origine franceză care trăieşte şi lucrează în Bucureşti. A studiat artele vizuale la Villa Arson în Nisa şi scenografia la Teatrul Național din Strasbourg. Începând cu 2013, Etcheverria şi-a dezvoltat practica artistică în relație cu arhitectura modernistă a studioului ei din Bucureşti. Lucrările sale, fie că sunt picturi, instalații sau foto şi video montaje, sunt rezultatul unei analize în profunzime a geometriei spațiului. În reliefurile și asamblajele sale transpare un spirit minimalist care încorporează referințe către suprematismul rus și constructivism.
.jpg)
Ami Barak despre geometria și structurile scenografice din lucrările Arantxei Etcheverria:
„Arantxa locuiește și lucrează într-o clădire modernistă, uimitoare, proiectată de arhitectul Marcel Iancu, recunoscut și ca dadaistul Marcel Janco. Clădirea poartă numele bancherului Solly Gold, cel care l-a comisionat pe Iancu, și în prezent este un monument clasificat. Văzută din stradă, volumul clădirii preia forma unui pentagon neregulat. La interior, spațiul Etcheverriei dispune de un living care se deschide pe două niveluri – la vremea aceea o afirmare a modernității. Există o adevărată unitate atât în schema arhitecturală a lui Iancu, cât și în intervenția sa asupra celor mai mici detalii ale amenajării interioare, ambele fiind influențate de repertoriul motivelor abstract - geometrice și al liniilor ce definesc curbele balcoanelor sau casa scărilor. Lucrările lui Etcheverria, fie că sunt picturi sau instalații-obiect, rezonează cu această ambianță, făcând incontestabilă referința la aceste preluări, printr-un mod intergenerațional. Este evident că un astfel de spațiu, cu valoarea sa istorică, te determină și inspiră în egală măsură. Caracteristicile par la început să se raporteze la abstractizarea geometrică, avându-și rădăcina în idealurile progresiste ale perioadei, influențate de arhitectul român. Însă Arantxa Etcheverria reînnoiește aceste direcții de expresie, instituind un nou mod de a trata spațiile, unde axele vizuale își propun să dezvolte perspectivele. Ea se extinde și explorează teritorii noi. Curentul modernist a contribuit întotdeauna la îmbunătățirea modului nostru de a vedea arta: întocmai pentru că nu mizează pe reprezentări, ci pe linii, forme, mișcare, obligând spectatorul să observe, să analizeze și chiar să se implice, astfel încât să devină un participant activ la creație. Lucrările Arantxei nu încetează să progreseze. Întrucât aceasta reușește să îmbine diferite atribute tehnice și artistice, ne surprinde prin evocarea unui timp propriu.” (Ami Barak, Arantxa Etcheverriaʹs well-tempered geometry, fragment)
.jpg)
Alina Șerban despre contextul de creație din practica artistei:
„Asemeni unui flâneur, Arantxa Etcheverria se lasă purtată în hoinăreala sa de mirosurile distincte ale orașului, de această dată ale Bucureștiului, un oraș marcat în mod inegal de diferitele etape ale modernității sale. Aici, straturi dense de istorie se întrepătrund armonios sau, dimpotrivă, se anulează reciproc pentru a da naștere unui peisaj urban de tip Babel, aproape fantasmagoric. În acest vârtej al formelor și al suprafețelor arhitecturale, al întâlnirilor dintre modernitate și contemporaneitate, Arantxa Etcheverria reușește să intre în „posesia” unor martori, al unui index de forme, de structuri, a căror gramatică sintetică rezonează cu estetica neo-constructivistă, cu ritmurile vibrante ale op-art-ului. Ele sunt început pentru o altfel de călătorie. Decupate din fundalul opac al cotidianului cu ajutorul aparatului fotografic, acestea capătă o nouă viață, reinventată, în seriile de lucrări realizate de artistă (…) Dacă investigăm practica Arantxei Etcheverria, observăm un imbold aparte pentru o deconstrucție a referentului obiectiv — a acelor detalii de grilaje de uși sau ferestre, a acelor geometrii arbitrare creionate de volumele atelierului său. Acest mod de lucru sugerează că există „o amintire a percepției” care este „deschisă, evazivă.” Și, mai departe, desemnează limpede relația dialectică pe care o stabilește între realitatea „așa cum o cunoaștem” și realitatea „așa cum ne-o imaginăm.” (Alina Șerban, Dual positioning, fragment)
.jpg)
Una dintre seriile importante prezentate în album, „Apocalipsa/Beatus”, se centrează în jurul unei construcții expoziționale inspirată din beatusii spanioli din secolul al XII-lea. „Beatus” reprezintă un manuscris iberic din Evul Mediu unde erau comentate și descifrate interpretările din Apocalipsa Sfântului Ioan. Apocalipsa este un termen care anunță sfârșitul acestor lumi, dar, în același timp, un nou început, o fericire supremă. Există o întrepătrundere a mediilor de expresie în proiectele realizate de artistă. Cumulate în jurul aceleiași narațiuni, acestea se materializează pe rând în performance, instalație, obiect, sau fotografie digitală. Albumul „Doors” documentează îndeaproape aceste direcții și proiecte artistice realizate de artistă. Astfel, miniaturile stilizate din fotomontajele „Beatus” au un caracter performativ, pe care Etcheverria îl continuă în „Red Door Blue Door”, proiectul de performance și video inspirat de aceeași temă a apocalipsei. Preluând inspirația arhitecturală din atelierul modernist al artistei, „Red Door” şi „Blue Door” interpretează termenii manuscriselor iberice. Performance-ul creat urmărește mișcările lente ale actriței Ada Mușat în rolul său de paznic așezat în fața unei uși, în postură de meditație, devenind o extensie a elementelor arhitecturale și a instalațiilor create de artistă.
.jpg)
Atunci când sunt prezente, figurile umane care populează instalațiile artistei sunt surprinse în ipostaze statice, pline de culoare, în dialog cu structurile spațiale atent poziționate. Etcheverria restituie spațiului o figură solemnă și limpede prin filtrul gândirii unei microarhitecturi. Alegerea materialelor, a culorilor și simbolisticii, a elementelor arhitecturale ale instalațiilor și poziționarea acestor elemente evocă o realitate percepută, rezultând în adevărate manifeste vizuale.
Albumul în limba engleză și franceză este disponibil pe Amazon și în rețeaua Cărturești.
Arantxa Etcheverria (n. 1975) este o artistă de origine franceză care trăieşte şi lucrează în Bucureşti. A studiat artele vizuale la Villa Arson în Nisa şi scenografia la Teatrul Național din Strasbourg. Începând cu 2013, Etcheverria şi-a dezvoltat practica artistică în relație cu arhitectura modernistă a studioului ei din Bucureşti. Lucrările sale, fie că sunt picturi, instalații sau foto şi video montaje, sunt rezultatul unei analize în profunzime a geometriei spațiului. În reliefurile și asamblajele sale transpare un spirit minimalist care încorporează referințe către suprematismul rus și constructivism.
Ami Barak despre geometria și structurile scenografice din lucrările Arantxei Etcheverria:
„Arantxa locuiește și lucrează într-o clădire modernistă, uimitoare, proiectată de arhitectul Marcel Iancu, recunoscut și ca dadaistul Marcel Janco. Clădirea poartă numele bancherului Solly Gold, cel care l-a comisionat pe Iancu, și în prezent este un monument clasificat. Văzută din stradă, volumul clădirii preia forma unui pentagon neregulat. La interior, spațiul Etcheverriei dispune de un living care se deschide pe două niveluri – la vremea aceea o afirmare a modernității. Există o adevărată unitate atât în schema arhitecturală a lui Iancu, cât și în intervenția sa asupra celor mai mici detalii ale amenajării interioare, ambele fiind influențate de repertoriul motivelor abstract - geometrice și al liniilor ce definesc curbele balcoanelor sau casa scărilor. Lucrările lui Etcheverria, fie că sunt picturi sau instalații-obiect, rezonează cu această ambianță, făcând incontestabilă referința la aceste preluări, printr-un mod intergenerațional. Este evident că un astfel de spațiu, cu valoarea sa istorică, te determină și inspiră în egală măsură. Caracteristicile par la început să se raporteze la abstractizarea geometrică, avându-și rădăcina în idealurile progresiste ale perioadei, influențate de arhitectul român. Însă Arantxa Etcheverria reînnoiește aceste direcții de expresie, instituind un nou mod de a trata spațiile, unde axele vizuale își propun să dezvolte perspectivele. Ea se extinde și explorează teritorii noi. Curentul modernist a contribuit întotdeauna la îmbunătățirea modului nostru de a vedea arta: întocmai pentru că nu mizează pe reprezentări, ci pe linii, forme, mișcare, obligând spectatorul să observe, să analizeze și chiar să se implice, astfel încât să devină un participant activ la creație. Lucrările Arantxei nu încetează să progreseze. Întrucât aceasta reușește să îmbine diferite atribute tehnice și artistice, ne surprinde prin evocarea unui timp propriu.” (Ami Barak, Arantxa Etcheverriaʹs well-tempered geometry, fragment)
Alina Șerban despre contextul de creație din practica artistei:
„Asemeni unui flâneur, Arantxa Etcheverria se lasă purtată în hoinăreala sa de mirosurile distincte ale orașului, de această dată ale Bucureștiului, un oraș marcat în mod inegal de diferitele etape ale modernității sale. Aici, straturi dense de istorie se întrepătrund armonios sau, dimpotrivă, se anulează reciproc pentru a da naștere unui peisaj urban de tip Babel, aproape fantasmagoric. În acest vârtej al formelor și al suprafețelor arhitecturale, al întâlnirilor dintre modernitate și contemporaneitate, Arantxa Etcheverria reușește să intre în „posesia” unor martori, al unui index de forme, de structuri, a căror gramatică sintetică rezonează cu estetica neo-constructivistă, cu ritmurile vibrante ale op-art-ului. Ele sunt început pentru o altfel de călătorie. Decupate din fundalul opac al cotidianului cu ajutorul aparatului fotografic, acestea capătă o nouă viață, reinventată, în seriile de lucrări realizate de artistă (…) Dacă investigăm practica Arantxei Etcheverria, observăm un imbold aparte pentru o deconstrucție a referentului obiectiv — a acelor detalii de grilaje de uși sau ferestre, a acelor geometrii arbitrare creionate de volumele atelierului său. Acest mod de lucru sugerează că există „o amintire a percepției” care este „deschisă, evazivă.” Și, mai departe, desemnează limpede relația dialectică pe care o stabilește între realitatea „așa cum o cunoaștem” și realitatea „așa cum ne-o imaginăm.” (Alina Șerban, Dual positioning, fragment)
Una dintre seriile importante prezentate în album, „Apocalipsa/Beatus”, se centrează în jurul unei construcții expoziționale inspirată din beatusii spanioli din secolul al XII-lea. „Beatus” reprezintă un manuscris iberic din Evul Mediu unde erau comentate și descifrate interpretările din Apocalipsa Sfântului Ioan. Apocalipsa este un termen care anunță sfârșitul acestor lumi, dar, în același timp, un nou început, o fericire supremă. Există o întrepătrundere a mediilor de expresie în proiectele realizate de artistă. Cumulate în jurul aceleiași narațiuni, acestea se materializează pe rând în performance, instalație, obiect, sau fotografie digitală. Albumul „Doors” documentează îndeaproape aceste direcții și proiecte artistice realizate de artistă. Astfel, miniaturile stilizate din fotomontajele „Beatus” au un caracter performativ, pe care Etcheverria îl continuă în „Red Door Blue Door”, proiectul de performance și video inspirat de aceeași temă a apocalipsei. Preluând inspirația arhitecturală din atelierul modernist al artistei, „Red Door” şi „Blue Door” interpretează termenii manuscriselor iberice. Performance-ul creat urmărește mișcările lente ale actriței Ada Mușat în rolul său de paznic așezat în fața unei uși, în postură de meditație, devenind o extensie a elementelor arhitecturale și a instalațiilor create de artistă.
Atunci când sunt prezente, figurile umane care populează instalațiile artistei sunt surprinse în ipostaze statice, pline de culoare, în dialog cu structurile spațiale atent poziționate. Etcheverria restituie spațiului o figură solemnă și limpede prin filtrul gândirii unei microarhitecturi. Alegerea materialelor, a culorilor și simbolisticii, a elementelor arhitecturale ale instalațiilor și poziționarea acestor elemente evocă o realitate percepută, rezultând în adevărate manifeste vizuale.
Albumul în limba engleză și franceză este disponibil pe Amazon și în rețeaua Cărturești.
