Curatoriată de Cosmin Nasui, expoziția de la Institutul Cultural Român prezintă publicului un episod inedit din istoria avangardei românești: activitatea unui grup de creativi care au format un „laborator de investigație suprarealistă” în București între anii 1933-1941. Cercetarea reconstituie contextul istoric prin documente de arhivă, corespondență și memorabilia, ilustrând atât legăturile grupului cu mișcarea suprarealistă internațională, cât și provocările cu care s-au confruntat artiștii în contextul ascensiunii extremei drepte și a antisemitismului. Expoziția stă mărturie pentru fenomenul continuității experimentelor suprarealiste în spațiul românesc, într-un context politic socio-cultural de mari turbulențe politice și sociale.
În anul care marchează cea de-a 100-a aniversare a suprarealismului, Institutul Cultural Român invită publicul, în perioada 3-15 decembrie 2024, în Sala Mare din Aleea Alexandru nr. 38 București, la expoziția „Laboratorul de investigație suprarealistă: București 1933-1941”. Marți, 10 decembrie, începând cu ora 18.30, va avea loc un tur ghidat susținut de Cosmin Nasui, care va aduce în prim-plan o verigă esențială în evoluția și continuitatea suprarealismului din România interbelică. Sub îndrumarea lui Victor Brauner, proaspăt reîntors de la Paris în anul 1935 și membru al cercului lui André Breton, tineri artiști precum Hedda Sterne, Théodore Brauner, Medi Wechsler Dinu și Jules Perahim au creat, în atelierul Heddei din strada Teodor Ștefănescu nr. 6, un impresionant corpus de lucrări: 389 de experimente vizuale realizate prin tehnica „Cadavre(s) Délicieuxˮ, 25 de experimente literare și opt piese de teatru suprarealist. Expoziția, unul dintre rezultatele unei cercetări de istoria artei începute în 2014, reconstituie pentru prima dată istoria acestui laborator artistic, denumit astfel de poetul Gheorghe Dinu (alias Stephan Roll) și care reprezintă veriga lipsă între cele două valuri ale suprarealismului românesc.
„Un joc-miracol, de halucinante surprizeˮ - așa descria poetul Gheorghe Dinu / Stephan Roll experimentele artistice care au avut loc în atelierul artistei Hedda Sterne din București, între anii 1933-1941. Denumit astfel de poetul Stephan Roll, „Laboratorul de investigație suprarealistăˮ a reprezentat un nucleu artistic informal care a activat în București între anii 1933-1941, reunind artiști precum Hedda Sterne, Victor Brauner, Théodore Brauner, Medi Wechsler Dinu și Jules Perahim. Grupul s-a format în contextul dezintegrării cercului din jurul revistei „unuˮ și a fost puternic influențat de prezența lui Victor Brauner în București, între 1935-1938.
Cercetarea literară apreciază că suprarealismul a cunoscut în România două valuri. Primul val s-a aglutinat în jurul unor reviste precum „unu” (cu apariție între aprilie 1928 și decembrie 1932), cu sateliți precum „Alge” (1930-1933), „Muci” (1932) sau „Viața imediată” (1933). O parte a membrilor „Alge”, „Muci” se vor regăsi în Grupul suprarealist român „Infra-noir” (activ între 1941-1948), considerat de istoricii literari ca reprezentând al doilea val.
Formula aceasta de laborator satelitar reprezintă veriga lipsă dintre cele două valuri, acoperind deci perioada 1933-1941 și stă mărturie pentru dinamica continuității experimentelor suprarealiste în spațiul românesc, într-un context politic socio-cultural de mari turbulențe politice și sociale. Membrii grupului, majoritatea foarte tineri la acea vreme, cu vârste între 18 și 25 de ani, au dezvoltat o abordare specială a suprarealismului, concentrându-se pe cercetarea intuitivă a subconștientului și pe destructurarea textului și a imaginii, mai degrabă decât pe un program teoretic asumat. Deși una dintre caracteristicile suprarealismului este considerată a fi opera colectivă, cercetarea istorică asupra manifestărilor suprarealismului din Bucureștiul interbelic s-a concentrat mai ales pe contribuțiile și participările individuale la acest fenomen socio-cultural.
Expoziția, unul dintre rezultatele unei cercetări începute în 2014, dezvăluie pentru prima dată publicului larg o selecție dintr-o colecție impresionantă de 389 de lucrări vizuale create prin tehnica „Cadavre(s) Délicieux”, 25 de experimente literare și opt piese de teatru suprarealist, majoritatea necunoscute până acum.
„Un alt laborator de investigaţie surealistă este cel denumit «Cadavres exquises», creaţie de elaborare criptică a mai multor pictori care începeau să deseneze ce credeau, îndoiau hîrtia şi o treceau următorului, care nu ştia ce subiect pornise predecesorul său. Şi aşa mai departe. Cînd hîrtia pliată era desfăcută şi putea fi văzut desenul în întregimea lui, ceea ce surprindea era faptul că, deşi elaborat «cu ochii închişi», avea o coerenţă, de parcă o mînă singură le condusese pe toate celelalte. Un joc-miracol. De halucinante surprize, de desen automat. Se jucau Victor Brauner, Hedda Stern, Medi Dinu, Teodor Brauner. Din aceste «jucării» mai păstrez destul de multe şi-mi verific senzaţiile de la prima lor vedere, cînd se executau. Acelaşi joc era exercitat în scris de Gellu Naum şi Virgil Teodorescu, publicat într-o cărţulie, Saşa Pană a făcut «hîrtii lipite», cele adunate acum în caietul lui de colaje. Şi iar bine a făcut acest vistiernic al documentelor unei epoci de tunete şi de cascadori ai inovaţiei, ai protestului deschizător de lumini noi - fortuita întîlnire a două realităţi.” (sursa Ștefan Roll, „Sașa Pană: «Atentat la bunele moravuri»”, „Contemporanul” nr. 21, 21.05.1971, p. 7)
Expoziția poate fi vizitată în perioada 3-15 decembrie 2024, în Sala Mare a Institutului Cultural Român din Aleea Alexandru nr. 38, de luni până duminică, între orele 10.00 – 19.00.
În anul care marchează cea de-a 100-a aniversare a suprarealismului, Institutul Cultural Român invită publicul, în perioada 3-15 decembrie 2024, în Sala Mare din Aleea Alexandru nr. 38 București, la expoziția „Laboratorul de investigație suprarealistă: București 1933-1941”. Marți, 10 decembrie, începând cu ora 18.30, va avea loc un tur ghidat susținut de Cosmin Nasui, care va aduce în prim-plan o verigă esențială în evoluția și continuitatea suprarealismului din România interbelică. Sub îndrumarea lui Victor Brauner, proaspăt reîntors de la Paris în anul 1935 și membru al cercului lui André Breton, tineri artiști precum Hedda Sterne, Théodore Brauner, Medi Wechsler Dinu și Jules Perahim au creat, în atelierul Heddei din strada Teodor Ștefănescu nr. 6, un impresionant corpus de lucrări: 389 de experimente vizuale realizate prin tehnica „Cadavre(s) Délicieuxˮ, 25 de experimente literare și opt piese de teatru suprarealist. Expoziția, unul dintre rezultatele unei cercetări de istoria artei începute în 2014, reconstituie pentru prima dată istoria acestui laborator artistic, denumit astfel de poetul Gheorghe Dinu (alias Stephan Roll) și care reprezintă veriga lipsă între cele două valuri ale suprarealismului românesc.
„Un joc-miracol, de halucinante surprizeˮ - așa descria poetul Gheorghe Dinu / Stephan Roll experimentele artistice care au avut loc în atelierul artistei Hedda Sterne din București, între anii 1933-1941. Denumit astfel de poetul Stephan Roll, „Laboratorul de investigație suprarealistăˮ a reprezentat un nucleu artistic informal care a activat în București între anii 1933-1941, reunind artiști precum Hedda Sterne, Victor Brauner, Théodore Brauner, Medi Wechsler Dinu și Jules Perahim. Grupul s-a format în contextul dezintegrării cercului din jurul revistei „unuˮ și a fost puternic influențat de prezența lui Victor Brauner în București, între 1935-1938.
Cercetarea literară apreciază că suprarealismul a cunoscut în România două valuri. Primul val s-a aglutinat în jurul unor reviste precum „unu” (cu apariție între aprilie 1928 și decembrie 1932), cu sateliți precum „Alge” (1930-1933), „Muci” (1932) sau „Viața imediată” (1933). O parte a membrilor „Alge”, „Muci” se vor regăsi în Grupul suprarealist român „Infra-noir” (activ între 1941-1948), considerat de istoricii literari ca reprezentând al doilea val.
Formula aceasta de laborator satelitar reprezintă veriga lipsă dintre cele două valuri, acoperind deci perioada 1933-1941 și stă mărturie pentru dinamica continuității experimentelor suprarealiste în spațiul românesc, într-un context politic socio-cultural de mari turbulențe politice și sociale. Membrii grupului, majoritatea foarte tineri la acea vreme, cu vârste între 18 și 25 de ani, au dezvoltat o abordare specială a suprarealismului, concentrându-se pe cercetarea intuitivă a subconștientului și pe destructurarea textului și a imaginii, mai degrabă decât pe un program teoretic asumat. Deși una dintre caracteristicile suprarealismului este considerată a fi opera colectivă, cercetarea istorică asupra manifestărilor suprarealismului din Bucureștiul interbelic s-a concentrat mai ales pe contribuțiile și participările individuale la acest fenomen socio-cultural.
Expoziția, unul dintre rezultatele unei cercetări începute în 2014, dezvăluie pentru prima dată publicului larg o selecție dintr-o colecție impresionantă de 389 de lucrări vizuale create prin tehnica „Cadavre(s) Délicieux”, 25 de experimente literare și opt piese de teatru suprarealist, majoritatea necunoscute până acum.
„Un alt laborator de investigaţie surealistă este cel denumit «Cadavres exquises», creaţie de elaborare criptică a mai multor pictori care începeau să deseneze ce credeau, îndoiau hîrtia şi o treceau următorului, care nu ştia ce subiect pornise predecesorul său. Şi aşa mai departe. Cînd hîrtia pliată era desfăcută şi putea fi văzut desenul în întregimea lui, ceea ce surprindea era faptul că, deşi elaborat «cu ochii închişi», avea o coerenţă, de parcă o mînă singură le condusese pe toate celelalte. Un joc-miracol. De halucinante surprize, de desen automat. Se jucau Victor Brauner, Hedda Stern, Medi Dinu, Teodor Brauner. Din aceste «jucării» mai păstrez destul de multe şi-mi verific senzaţiile de la prima lor vedere, cînd se executau. Acelaşi joc era exercitat în scris de Gellu Naum şi Virgil Teodorescu, publicat într-o cărţulie, Saşa Pană a făcut «hîrtii lipite», cele adunate acum în caietul lui de colaje. Şi iar bine a făcut acest vistiernic al documentelor unei epoci de tunete şi de cascadori ai inovaţiei, ai protestului deschizător de lumini noi - fortuita întîlnire a două realităţi.” (sursa Ștefan Roll, „Sașa Pană: «Atentat la bunele moravuri»”, „Contemporanul” nr. 21, 21.05.1971, p. 7)
Expoziția poate fi vizitată în perioada 3-15 decembrie 2024, în Sala Mare a Institutului Cultural Român din Aleea Alexandru nr. 38, de luni până duminică, între orele 10.00 – 19.00.
