Maria Bîrsan este curatoare, manager cultural și director de programe la Sandwich Gallery, unde transformă ideile în evenimente captivante și promovează talente emergente. În 2022, a fondat Sandwich Library, o bibliotecă dedicată artelor vizuale și studiilor curatoriale, situată la Malmaison Studios.
Biblioteca Glitch, dedicată designului grafic și întâlnirilor cu profesioniști din domeniu, te invită la Design Sessions #3! Maria Bîrsan va fi prezentă la acest eveniment, care va avea loc pe 3 septembrie, la ora 17:30, pe strada Dacia 57, etajul 2. Alături de Radu Leșevschi (Punch Bookshop) și Vlad Mihai (Traffic Paper), Maria va împărtăși din experiența ei, oferind informații valoroase și perspective despre intersecția dintre design și literatură. Dacă ești pasionat de lectură și design și vrei să descoperi noi abordări, nu rata ocazia de a participa! Locurile sunt limitate, așa că asigură-ți un loc completând formularul de înscriere AICI.
În calitate de director de programe la Sandwich Gallery, cum ai observat că designul grafic influențează modul în care publicul interacționează cu expozițiile și proiectele curatoriale?
În ultima vreme, cel puțin în București, au început să se întâmple simultan foarte multe evenimente între care, în calitate de consumator de happeninguri culturale, nu mai știi cum să ajungi. Identitatea vizuală a unui proiect constituie un reper pentru public, ba chiar un criteriu de selecție pe baza căruia se poate hotărî în ce măsură își dorește să participe la eveniment sau nu. De asemenea, în timp, publicul poate identifica un spațiu cultural pe baza designului pe care l-a abordat în proiecte anterioare, identitatea vizuală fiind primul element de care audiența se lovește, on și offline. Ceea ce încercăm la Sandwich Gallery este să adaptăm designul pentru tipul de eveniment pe care îl avem, deoarece avem și publicuri diferite pentru expoziții, prelegeri sau ateliere.
Cum percepi colaborarea între artiști, designeri grafici și curatori? Ce beneficii aduce această colaborare pentru scena culturală românească?
Unul dintre cele mai mari beneficii pe care le-am observat de când am început să lucrez în proiecte care au prevăzută și partea de design grafic este că artiștii, curatorii și designerii grafici ajung să se cunoască (în sfârșit!) între ei. Este foarte reconfortant să știi în momentul în care te implici într-un proiect că expoziția, workshop-ul, artist talk-ul (you name it) va ajunge la un public cât mai vast pentru că designerul a înțeles intenția din spatele acțiunilor curatorului sau artistului. Nu de puține ori am fost întrebată de alți operatori culturali cine ne-a făcut designul pentru un proiect și de acolo s-a format un lung lanț al recomandărilor prin care ne cunoaștem între noi și învățăm unii de la alții.
În contextul actual, cum vezi rolul unei biblioteci dedicate artelor vizuale și studiilor curatoriale? Ce tipuri de resurse crezi că sunt esențiale pentru o astfel de instituție?
Când am început acest proiect, mi-am asumat că încearcă să răspundă unei nevoi super specifice și cred că rolul Sandwich Library este să contribuie la acoperirea unor lipsuri structurale constituite de absența titlurilor noi dedicate artelor vizuale. Deși baza noastră de cititori nu este foarte mare, m-am bucurat să văd cum, de-a lungul timpului, în urma evenimentelor de activare a bibliotecii, a început să se contureze o comunitate de tineri studenți, artiști sau teoreticieni care ne vizitează constant! De aceea, cred că una dintre cele mai solide resurse în contextul actual este disponibilitatea față de publicul nostru, care se manifestă prin modul în care îi putem acomoda pe cei care ne trec pragul. Desigur, nu o să intru în tematica resurselor materiale insuficiente alocate domeniului cultural, pentru că nu mai termin. De bani și de implicare la nivel politic va fi mereu nevoie, însă de ce cred că este nevoie ca publicul să vadă este implicarea noastră și pasiunea pe care o punem în acest demers.
Din perspectiva ta ca manager cultural, care sunt principalele provocări și oportunități atunci când vine vorba de integrarea designului grafic în procesul de management și dezvoltare de programe culturale?
Prima provocare va fi mereu una bugetară - sunt momente în care proiectul cultural este atât de încărcat cu costuri de producție sau alte onorarii, că nu îți mai permiți un designer. Din acel moment începe un proces de negociere în care iei în calcul toate avantajele pe care o grafică bună le-ar aduce - de la popularizarea proiectului, crearea unei identități a demersului/spațiului expozițional sau chiar contribuția efectivă la activități din proiect și punând toate lucrurile împreună și cu niște mici concesii bugetare din alte linii se face loc și pentru un designer. Oportunitatea cea mai faină este pentru mine să cunosc oamenii care se ocupă de identitatea vizuală a proiectelor pe care le propun. Dacă în trecutul destul de recent exista mentalitatea ca toți lucrătorii culturali fac de toate, acum nu pot să concep desfășurarea unui proiect fără o persoană la grafică și una la comunicare. Cred că, într-un final, și pe măsură ce generațiile se schimbă, învățăm să renunțăm la heirupisme de tipul le fac eu pe toate care nu duc decât la frustrări, neînțelegeri și burnout. Sunt de părere că fiecare spațiu cultural încearcă acum să își creeze o echipă de colaboratori care cred în proiectele în care se implică și dezvoltă astfel ecosistemul cultural de la noi.
Biblioteca Glitch, dedicată designului grafic și întâlnirilor cu profesioniști din domeniu, te invită la Design Sessions #3! Maria Bîrsan va fi prezentă la acest eveniment, care va avea loc pe 3 septembrie, la ora 17:30, pe strada Dacia 57, etajul 2. Alături de Radu Leșevschi (Punch Bookshop) și Vlad Mihai (Traffic Paper), Maria va împărtăși din experiența ei, oferind informații valoroase și perspective despre intersecția dintre design și literatură. Dacă ești pasionat de lectură și design și vrei să descoperi noi abordări, nu rata ocazia de a participa! Locurile sunt limitate, așa că asigură-ți un loc completând formularul de înscriere AICI.
În calitate de director de programe la Sandwich Gallery, cum ai observat că designul grafic influențează modul în care publicul interacționează cu expozițiile și proiectele curatoriale?
În ultima vreme, cel puțin în București, au început să se întâmple simultan foarte multe evenimente între care, în calitate de consumator de happeninguri culturale, nu mai știi cum să ajungi. Identitatea vizuală a unui proiect constituie un reper pentru public, ba chiar un criteriu de selecție pe baza căruia se poate hotărî în ce măsură își dorește să participe la eveniment sau nu. De asemenea, în timp, publicul poate identifica un spațiu cultural pe baza designului pe care l-a abordat în proiecte anterioare, identitatea vizuală fiind primul element de care audiența se lovește, on și offline. Ceea ce încercăm la Sandwich Gallery este să adaptăm designul pentru tipul de eveniment pe care îl avem, deoarece avem și publicuri diferite pentru expoziții, prelegeri sau ateliere.
Cum percepi colaborarea între artiști, designeri grafici și curatori? Ce beneficii aduce această colaborare pentru scena culturală românească?
Unul dintre cele mai mari beneficii pe care le-am observat de când am început să lucrez în proiecte care au prevăzută și partea de design grafic este că artiștii, curatorii și designerii grafici ajung să se cunoască (în sfârșit!) între ei. Este foarte reconfortant să știi în momentul în care te implici într-un proiect că expoziția, workshop-ul, artist talk-ul (you name it) va ajunge la un public cât mai vast pentru că designerul a înțeles intenția din spatele acțiunilor curatorului sau artistului. Nu de puține ori am fost întrebată de alți operatori culturali cine ne-a făcut designul pentru un proiect și de acolo s-a format un lung lanț al recomandărilor prin care ne cunoaștem între noi și învățăm unii de la alții.
În contextul actual, cum vezi rolul unei biblioteci dedicate artelor vizuale și studiilor curatoriale? Ce tipuri de resurse crezi că sunt esențiale pentru o astfel de instituție?
Când am început acest proiect, mi-am asumat că încearcă să răspundă unei nevoi super specifice și cred că rolul Sandwich Library este să contribuie la acoperirea unor lipsuri structurale constituite de absența titlurilor noi dedicate artelor vizuale. Deși baza noastră de cititori nu este foarte mare, m-am bucurat să văd cum, de-a lungul timpului, în urma evenimentelor de activare a bibliotecii, a început să se contureze o comunitate de tineri studenți, artiști sau teoreticieni care ne vizitează constant! De aceea, cred că una dintre cele mai solide resurse în contextul actual este disponibilitatea față de publicul nostru, care se manifestă prin modul în care îi putem acomoda pe cei care ne trec pragul. Desigur, nu o să intru în tematica resurselor materiale insuficiente alocate domeniului cultural, pentru că nu mai termin. De bani și de implicare la nivel politic va fi mereu nevoie, însă de ce cred că este nevoie ca publicul să vadă este implicarea noastră și pasiunea pe care o punem în acest demers.
Din perspectiva ta ca manager cultural, care sunt principalele provocări și oportunități atunci când vine vorba de integrarea designului grafic în procesul de management și dezvoltare de programe culturale?
Prima provocare va fi mereu una bugetară - sunt momente în care proiectul cultural este atât de încărcat cu costuri de producție sau alte onorarii, că nu îți mai permiți un designer. Din acel moment începe un proces de negociere în care iei în calcul toate avantajele pe care o grafică bună le-ar aduce - de la popularizarea proiectului, crearea unei identități a demersului/spațiului expozițional sau chiar contribuția efectivă la activități din proiect și punând toate lucrurile împreună și cu niște mici concesii bugetare din alte linii se face loc și pentru un designer. Oportunitatea cea mai faină este pentru mine să cunosc oamenii care se ocupă de identitatea vizuală a proiectelor pe care le propun. Dacă în trecutul destul de recent exista mentalitatea ca toți lucrătorii culturali fac de toate, acum nu pot să concep desfășurarea unui proiect fără o persoană la grafică și una la comunicare. Cred că, într-un final, și pe măsură ce generațiile se schimbă, învățăm să renunțăm la heirupisme de tipul le fac eu pe toate care nu duc decât la frustrări, neînțelegeri și burnout. Sunt de părere că fiecare spațiu cultural încearcă acum să își creeze o echipă de colaboratori care cred în proiectele în care se implică și dezvoltă astfel ecosistemul cultural de la noi.
