Gelu Florea, un nonconformist al designului grafic și al lumii cărților handmade, și-a început cariera în publicitate la finalul anilor '90. Art Director și creator independent cu o doză sănătoasă de autoironie și o pasiune nebună pentru proiectele sale, Gelu creează în serie limitată volume care sfidează convențiile și trezesc curiozitatea celor care le descoperă. În cadrul design session-ului organizat de Biblioteca Glitch vineri, 30 august, de la ora 18:00, Gelu va împărtăși din experiența sa de peste două decenii în domeniu, dezvăluind cum materialitatea și tactilitatea rămân esențiale în era digitală. Înscrieri AICI.
Cum crezi că a evoluat domeniul designului grafic de la începuturile tale în publicitate și până acum? Ce schimbări majore ai observat în industrie?
Sunt orb la tot si la toate și nu am idee de ce se petrece în jur. Este valabil atât pentru publicitate cât și pentru designul grafic. Te și miri cum de am supraviețuit! Abundența de material grafic (intrați doar la Cărturești & Friends și priviți rafturile) mă copleșește și mă demotivează în același timp. Ce-aș mai avea eu de adăugat, cu puținul meu talent?
Când ai început să lucrezi în București, la finalul anilor ‘90, ce resurse aveai la dispoziție pentru a-ți dezvolta abilitățile în design grafic? Cum era accesul la informație și la inspirație atunci?
In 1999 am cumpărat de la librăria Dalles un volum pe care îl socotesc de căpătâi până în ziua de azi – Karel Martens, Printed Matter. Legătura cărților mele e inspirată de acolo. La agenția Graffiti BBDO aveam acces la publicația creativă Lürzer’s Archive, din care nu pot să uit răspunsul dat de David Bowie la întrebarea „Why are you creative?”. O pagină umezită cu propria salivă și străpunsă cu degetul. O gaură în pagina albă, atât.
Cărțile tale realizate manual sunt cunoscute pentru originalitatea lor. Cum vezi importanța materialității și a tactilității în era digitală, mai ales în contextul unei biblioteci de design grafic?
Fiecare copertă a fost un experiment, de la cea prinsă cu patru nasturi de ceferist - obținuți prin comandă la Monetăria Statului - la cea executată de Bogdan Neagu, creator de accesorii pentru cicliști. Aici, titlul înconjoară un petec de bicicletă autentic, lipit pe suprafața de polietilenă, provenită dintr-un mesh publicitar, a copertei. La o altă copertă am inserat, în grosimea materialului, monede create special, inspirate din însăși tema cărții. Monedele poartă titlul, numele autorului cu figură cu tot și anul apariției. Cred că acest gen de detalii conferă volumului autenticitate, că produc surpriză și bucurie celui care le are în față.
Ai menționat că ai început să publici underground în 2008. Ce te-a inspirat să alegi acest format și cum vezi relevanța publicării independente în peisajul contemporan de design?
Erau câteva publicații underground, în serie mică, expuse într-un sector al lor, la librăria Cărturești Verona. Niște experimente minunate: improvizație de dragul improvizației. Ludic 100%. Făceau un contrast tonic cu morga publicațiilor serioase care le înconjurau. Nu mai țin minte nici titlul caietelor, nici numele autorilor, dar m-au fermecat. Nici unul dintre albumele scoase de editurile cu pretenții nu aveau prospețimea, sinceritatea și vibrația pe care o răspândeau ele în jur.
Experiența ta de Art Director la Graffiti BBDO a fost una plină de provocări și momente memorabile. Cum te-au format aceste experiențe și ce lecții ai extras din ele pe care le transmiți astăzi generațiilor tinere?
Am fost un rebel în căutarea unei cauze și mereu în dezacord cu cei care se luau prea în serios. Rebelul s-a mai liniștit și am ajuns să mă iau și eu în serios – atunci când mi se pare că sunt bolnav. Mi-am asumat fiecare gest, nu am făcut compromisuri și am dus până la capăt fiecare treabă pe care am început-o – chiar daca aceasta m-a dus în final la circa de Poliție. Or fi acestea lecții pe care să le transmit eu generațiilor tinere?
Ce tipuri de resurse (cărți, reviste, expoziții etc.) consideri esențiale pentru o bibliotecă de design grafic contemporană? Există materiale specifice pe care le-ai recomanda pentru o astfel de colecție?
Tot ce vedem în jur – cărți, expoziții, reviste, filme, orice - sunt izbânzi, reușite, proiecte ideale încremenite în succes. Din lucrurile astea nu văd ce ar fi de învățat. Îți dau sentimentul că ești spectator într-o lume în care totul a fost - și încă foarte bine - făcut. Ce-ai mai avea tu de adăugat, în afară de a mâzgăli mustăți efigiilor?
Mi se par necesare, ca fiind cu adevărat stimulatoare, producții neizbutite, proiecte întrerupte, neterminate, abandonate,
erori,
eșecuri,
monstruozități,
gafe,
junks,
rateuri,
bâlbâieli,
stângăcii,
stupizenii,
accidente,
experimente cu finalitate incertă,
o Curte a miracolelor clocotind de viață, de haz, de oportunități neprevăzute, care să inspire și să dea un start proaspăt creativului blazat.
Pe lângă activitatea ta de art director, ai avut o carieră paralelă ca artist și creator independent. Cum ai reușit să îmbini aceste două laturi ale carierei tale și ce îți aduce mai multă satisfacție creativă?
Sunt un art director mediocru spre slab și atuul meu este că pot genera idei. Mă bucur când reușesc “să vând” concepte clienților agenției, pentru că asta mă confirmă în ochii celorlalți și chiar și într-ai mei. În agenție, presiunea e continuă, zi de zi și an după an, iar termenele sunt nemiloase. Proiectele personale sunt fie rodul unor acumulări petrecute în timp, fie ale unor call for entries la concursuri sau expoziții. Aici termenele sunt generoase. Eu nu fac mare diferență între proiectele personale și cele de agenție. Iar de ultimele cineva chiar are nevoie! Una peste alta, ele se potențează reciproc. Câtă vreme îmi dau de gândit și mă obligă să găsesc rezolvări creative, toate sunt minunate.
În design, uneori rețetele pentru succes pot părea bine definite. Cum îți păstrezi creativitatea proaspătă și cum te reinventezi, mai ales într-un domeniu atât de dinamic și competitiv?
Uitând tot ce știu, pe măsură ce învăț. O iau de la zero cu fiecare proiect. Nu vreau să repet ce am mai făcut o dată. La fiecare nou proiect mă simt ca aruncat în apă: mă înec, Doamne, ce mă fac? Barcă de salvare nu există. Această situație-limită mă obligă să dau din mâini si să mă agăț de orice pai care mi-ar asigura flotabilitatea. Paiul fiind o idee, un gând, un detaliu mărunt care poate fi exploatat creativ. După care mă las dus de acel pai, pe firul curentului care ne va duce la liman.
Gelu Florea va susține un design session vineri, 30 august, ora 18:00, la Biblioteca Glitch (București, Bd. Dacia 57, etajul 2), un spațiu dedicat designului grafic și schimbului de cunoștințe între designeri și sectorul artistic și cultural. Înscrieri AICI.
Cum crezi că a evoluat domeniul designului grafic de la începuturile tale în publicitate și până acum? Ce schimbări majore ai observat în industrie?
Sunt orb la tot si la toate și nu am idee de ce se petrece în jur. Este valabil atât pentru publicitate cât și pentru designul grafic. Te și miri cum de am supraviețuit! Abundența de material grafic (intrați doar la Cărturești & Friends și priviți rafturile) mă copleșește și mă demotivează în același timp. Ce-aș mai avea eu de adăugat, cu puținul meu talent?
Când ai început să lucrezi în București, la finalul anilor ‘90, ce resurse aveai la dispoziție pentru a-ți dezvolta abilitățile în design grafic? Cum era accesul la informație și la inspirație atunci?
In 1999 am cumpărat de la librăria Dalles un volum pe care îl socotesc de căpătâi până în ziua de azi – Karel Martens, Printed Matter. Legătura cărților mele e inspirată de acolo. La agenția Graffiti BBDO aveam acces la publicația creativă Lürzer’s Archive, din care nu pot să uit răspunsul dat de David Bowie la întrebarea „Why are you creative?”. O pagină umezită cu propria salivă și străpunsă cu degetul. O gaură în pagina albă, atât.
Cărțile tale realizate manual sunt cunoscute pentru originalitatea lor. Cum vezi importanța materialității și a tactilității în era digitală, mai ales în contextul unei biblioteci de design grafic?
Fiecare copertă a fost un experiment, de la cea prinsă cu patru nasturi de ceferist - obținuți prin comandă la Monetăria Statului - la cea executată de Bogdan Neagu, creator de accesorii pentru cicliști. Aici, titlul înconjoară un petec de bicicletă autentic, lipit pe suprafața de polietilenă, provenită dintr-un mesh publicitar, a copertei. La o altă copertă am inserat, în grosimea materialului, monede create special, inspirate din însăși tema cărții. Monedele poartă titlul, numele autorului cu figură cu tot și anul apariției. Cred că acest gen de detalii conferă volumului autenticitate, că produc surpriză și bucurie celui care le are în față.
Ai menționat că ai început să publici underground în 2008. Ce te-a inspirat să alegi acest format și cum vezi relevanța publicării independente în peisajul contemporan de design?
Erau câteva publicații underground, în serie mică, expuse într-un sector al lor, la librăria Cărturești Verona. Niște experimente minunate: improvizație de dragul improvizației. Ludic 100%. Făceau un contrast tonic cu morga publicațiilor serioase care le înconjurau. Nu mai țin minte nici titlul caietelor, nici numele autorilor, dar m-au fermecat. Nici unul dintre albumele scoase de editurile cu pretenții nu aveau prospețimea, sinceritatea și vibrația pe care o răspândeau ele în jur.
Experiența ta de Art Director la Graffiti BBDO a fost una plină de provocări și momente memorabile. Cum te-au format aceste experiențe și ce lecții ai extras din ele pe care le transmiți astăzi generațiilor tinere?
Am fost un rebel în căutarea unei cauze și mereu în dezacord cu cei care se luau prea în serios. Rebelul s-a mai liniștit și am ajuns să mă iau și eu în serios – atunci când mi se pare că sunt bolnav. Mi-am asumat fiecare gest, nu am făcut compromisuri și am dus până la capăt fiecare treabă pe care am început-o – chiar daca aceasta m-a dus în final la circa de Poliție. Or fi acestea lecții pe care să le transmit eu generațiilor tinere?
Ce tipuri de resurse (cărți, reviste, expoziții etc.) consideri esențiale pentru o bibliotecă de design grafic contemporană? Există materiale specifice pe care le-ai recomanda pentru o astfel de colecție?
Tot ce vedem în jur – cărți, expoziții, reviste, filme, orice - sunt izbânzi, reușite, proiecte ideale încremenite în succes. Din lucrurile astea nu văd ce ar fi de învățat. Îți dau sentimentul că ești spectator într-o lume în care totul a fost - și încă foarte bine - făcut. Ce-ai mai avea tu de adăugat, în afară de a mâzgăli mustăți efigiilor?
Mi se par necesare, ca fiind cu adevărat stimulatoare, producții neizbutite, proiecte întrerupte, neterminate, abandonate,
erori,
eșecuri,
monstruozități,
gafe,
junks,
rateuri,
bâlbâieli,
stângăcii,
stupizenii,
accidente,
experimente cu finalitate incertă,
o Curte a miracolelor clocotind de viață, de haz, de oportunități neprevăzute, care să inspire și să dea un start proaspăt creativului blazat.
Pe lângă activitatea ta de art director, ai avut o carieră paralelă ca artist și creator independent. Cum ai reușit să îmbini aceste două laturi ale carierei tale și ce îți aduce mai multă satisfacție creativă?
Sunt un art director mediocru spre slab și atuul meu este că pot genera idei. Mă bucur când reușesc “să vând” concepte clienților agenției, pentru că asta mă confirmă în ochii celorlalți și chiar și într-ai mei. În agenție, presiunea e continuă, zi de zi și an după an, iar termenele sunt nemiloase. Proiectele personale sunt fie rodul unor acumulări petrecute în timp, fie ale unor call for entries la concursuri sau expoziții. Aici termenele sunt generoase. Eu nu fac mare diferență între proiectele personale și cele de agenție. Iar de ultimele cineva chiar are nevoie! Una peste alta, ele se potențează reciproc. Câtă vreme îmi dau de gândit și mă obligă să găsesc rezolvări creative, toate sunt minunate.
În design, uneori rețetele pentru succes pot părea bine definite. Cum îți păstrezi creativitatea proaspătă și cum te reinventezi, mai ales într-un domeniu atât de dinamic și competitiv?
Uitând tot ce știu, pe măsură ce învăț. O iau de la zero cu fiecare proiect. Nu vreau să repet ce am mai făcut o dată. La fiecare nou proiect mă simt ca aruncat în apă: mă înec, Doamne, ce mă fac? Barcă de salvare nu există. Această situație-limită mă obligă să dau din mâini si să mă agăț de orice pai care mi-ar asigura flotabilitatea. Paiul fiind o idee, un gând, un detaliu mărunt care poate fi exploatat creativ. După care mă las dus de acel pai, pe firul curentului care ne va duce la liman.
Gelu Florea va susține un design session vineri, 30 august, ora 18:00, la Biblioteca Glitch (București, Bd. Dacia 57, etajul 2), un spațiu dedicat designului grafic și schimbului de cunoștințe între designeri și sectorul artistic și cultural. Înscrieri AICI.
