IOMO Gallery anunță, pentru 11 septembrie ora 18:00, deschiderea expoziției personale a artistului Mircea Roman. Curatoriată de Horațiu Lipot, aceasta este intitulată “Lupta schimbă gustul cărnii” și poate fi vizitată până la data de 11 octombrie 2025.
“Sculptura în lemn, despre care putem argumenta că reprezintă metabolismul sculpturii românești după perioada postbelică, se configurează, în linii mari, prin două modalități de abordare: arhaica cioplire și modernistul asamblaj. În relația cu obiectul sculptural, Mircea Roman utilizează lemnul într-o manieră ce se situează mai aproape de asamblaj decât de tradiționala cioplire. Artistul fragmentează volume provenite din bucăți masive de lemn – în general lemn de esență moale: plop, tei, salcie – , pe care le scobește și le modelează, pentru ca ulterior să le reasambleze prin prinderi mecanice vizibile – cuie, scoabe, capse, clei –, adesea în zona încheieturilor. Roman denumește această metodă „tehnica aceasta cu bucăți”. Volumele nu derivă dintr-un bloc compact, ci se constituie prin juxtapunerea și articularea unor segmente distincte.
Dincolo de abordarea procesuală, lemnul, material cotidian arhaic, induce o aură arhetipală. Tocmai această tensiune, între proces și reprezentare, transgresează și marchează întreaga operă a sculptorului. Pentru a nu risipi ceea ce are forța de a extrage prin contrast, ceea ce este esențial, noua sa expoziție personală își propune să articuleze acest dualism prin corpusul de lucrări recente: pe de o parte, prin lucrările cu încărcătură iconică, de mari dimensiuni – „Lupta lui Iacob cu îngerul” – , iar pe de altă parte, prin piese mai recente în cercetarea sa asupra morfologiei materialelor, care, deși la prima vedere par lipsite de trăsături figurative, poartă totuși aura latentă a unui personaj (“Trofee”).” – Horațiu Lipot
Mircea Roman (n.1958, Băiuț, Maramureș) este una dintre vocile distincte ale sculpturii românești contemporane. Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca (1984), Roman s-a impus în anii ’90 pe scena artistică internațională, câștigând Marele Premiu la Trienala de Sculptură de la Osaka (1992). A expus la Bienala de la Veneția în 1995 și a beneficiat de o rezidență la Delfina Studio din Londra. Compozițiile sale, recognoscibile prin expresivitatea figurativă și forța volumelor, păstrează o tensiune constantă între fragilitate și monumental. Lucrările sale fac parte din colecții publice importante, precum Muzeul Național de Artă Contemporană din București sau Centrul de Artă și Cultură Contemporană din Osaka. Trăiește și lucrează în București.
“Sculptura în lemn, despre care putem argumenta că reprezintă metabolismul sculpturii românești după perioada postbelică, se configurează, în linii mari, prin două modalități de abordare: arhaica cioplire și modernistul asamblaj. În relația cu obiectul sculptural, Mircea Roman utilizează lemnul într-o manieră ce se situează mai aproape de asamblaj decât de tradiționala cioplire. Artistul fragmentează volume provenite din bucăți masive de lemn – în general lemn de esență moale: plop, tei, salcie – , pe care le scobește și le modelează, pentru ca ulterior să le reasambleze prin prinderi mecanice vizibile – cuie, scoabe, capse, clei –, adesea în zona încheieturilor. Roman denumește această metodă „tehnica aceasta cu bucăți”. Volumele nu derivă dintr-un bloc compact, ci se constituie prin juxtapunerea și articularea unor segmente distincte.
Dincolo de abordarea procesuală, lemnul, material cotidian arhaic, induce o aură arhetipală. Tocmai această tensiune, între proces și reprezentare, transgresează și marchează întreaga operă a sculptorului. Pentru a nu risipi ceea ce are forța de a extrage prin contrast, ceea ce este esențial, noua sa expoziție personală își propune să articuleze acest dualism prin corpusul de lucrări recente: pe de o parte, prin lucrările cu încărcătură iconică, de mari dimensiuni – „Lupta lui Iacob cu îngerul” – , iar pe de altă parte, prin piese mai recente în cercetarea sa asupra morfologiei materialelor, care, deși la prima vedere par lipsite de trăsături figurative, poartă totuși aura latentă a unui personaj (“Trofee”).” – Horațiu Lipot
Mircea Roman (n.1958, Băiuț, Maramureș) este una dintre vocile distincte ale sculpturii românești contemporane. Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca (1984), Roman s-a impus în anii ’90 pe scena artistică internațională, câștigând Marele Premiu la Trienala de Sculptură de la Osaka (1992). A expus la Bienala de la Veneția în 1995 și a beneficiat de o rezidență la Delfina Studio din Londra. Compozițiile sale, recognoscibile prin expresivitatea figurativă și forța volumelor, păstrează o tensiune constantă între fragilitate și monumental. Lucrările sale fac parte din colecții publice importante, precum Muzeul Național de Artă Contemporană din București sau Centrul de Artă și Cultură Contemporană din Osaka. Trăiește și lucrează în București.
