Theodor Grigoraș, student la Facultatea de Arte Plastice, specializarea grafică, în vârsta de douăzeci si doi de ani, își caută drumul în viață prin intermediul artei și caută drumul în artă prin intermediul vieții. Interesul său se concentrează spre direcția artei contemporane și își dorește să contribuie la dezvoltarea artelor vizuale contemporane și a platformelor de promovare ale acestora în România.
JURNALUL RÂSULUI
Proiectul de față reprezintă o incursiune în psihologia ființei umane, abordând tematica râsului. Proiectul investighează potențialul eliberator al acestui comportament și încearcă să înțeleagă importanța și valențele râsului pe planul spiritual, psihologic și social al vieții umane.
Realizarea seriei de portrete s-a întins pe parcursul a patru luni de zile, timp în care lucrările au evoluat și au început să reflecte realitățile subiective din zilele când au fost realizate.
Totodată portretele imaginare în esența lor pot reprezenta autoportretele lumii interioare ale autorului. Astfel, seria de portrete a căpătat și un rol de jurnal, rol care a determinat și intitularea proiectului.
Lucrările sunt realizate pe suport de carton-mucava, prin tehnici mixte (colaj, decolaj, zgâriere, vopseluri acrilice, vopseluri tempera, tușuri), punând un mare accent pe materialitate și pe calitatea suprafeței. Realizarea compozițiilor a reprezentat în mare parte un proces de experiment și de joacă. Portretele sunt rezultatul neprevăzut al acestor procese și întruchipează punctul final al unor aventuri și drumuri plastice.
JURNALUL RÂSULUI
Proiectul de față reprezintă o incursiune în psihologia ființei umane, abordând tematica râsului. Proiectul investighează potențialul eliberator al acestui comportament și încearcă să înțeleagă importanța și valențele râsului pe planul spiritual, psihologic și social al vieții umane.
Realizarea seriei de portrete s-a întins pe parcursul a patru luni de zile, timp în care lucrările au evoluat și au început să reflecte realitățile subiective din zilele când au fost realizate.
Totodată portretele imaginare în esența lor pot reprezenta autoportretele lumii interioare ale autorului. Astfel, seria de portrete a căpătat și un rol de jurnal, rol care a determinat și intitularea proiectului.
Lucrările sunt realizate pe suport de carton-mucava, prin tehnici mixte (colaj, decolaj, zgâriere, vopseluri acrilice, vopseluri tempera, tușuri), punând un mare accent pe materialitate și pe calitatea suprafeței. Realizarea compozițiilor a reprezentat în mare parte un proces de experiment și de joacă. Portretele sunt rezultatul neprevăzut al acestor procese și întruchipează punctul final al unor aventuri și drumuri plastice.
