Povestea Ioanei Nemeș a fost transpusă într-o carte – obiect: „Carte de artist: Ioana Nemeș”. Inițiativa și conceptul aparțin Alinei Șerban și Ștefaniei Ferchedău.
Cartea îmbină o zonă teoretică, de analiză detașată pe care o fac de obicei criticii de artă, cu o abordare introspectivă, mai intimă, mai personală, după cum explică Alina Șerban.
„Cartea este rezultatul unui brainstorming. Ne-a interesat pe de o parte să readucem în discuție practica artistică specifică pe care a avut-o Ioana Nemeș, pentru că aceasta a avut un caracter aparte în contextul preocupărilor și temelor dezvoltate de generația anilor 2000 în arta contemporană românească. Este un caz aparte. Dacă ai încerca să scrii o istorie a artei după ˈ90, atunci Ioana Nemeș este un punct de referință pentru înțelegerea dimensiunii multiple pe care o implică arta contemporană. Prin practica ei, aparent rigidă, chirurgicală, matematică, Ioana atinge nu numai o dimensiune a vieții personale, a propriei existențe, ci reușește să comenteze / interpreteze aspecte care țin de o viziune mai largă a artei contemporane – tot ce înseamnă producție, vizibilitatea artistului, finanțare, toate lucrurile care se leagă și care marchează statutul artistului est european din ˈ90 încoace″, detaliază Alina Șerban.
Cartea are o structură specifică, pentru care editorii au pornit de la practica Ioanei, care a fost pasionată de interviurile cu artiști și de autointerviuri, dar și de designul de obiect.
Volumul este împărțit în trei mari secțiuni. Începe cu o prezentare cronologică, de la primul proiect internațional, ″The Wall”, care a consacrat-o. Pentru această parte, editorii au colaborat cu curatorii care au lucrat cu Ioana Nemeș.
Pregatirea proiectului editorial și producția cărții au durat un an și jumătate, povestește Alina Șerban, care consideră că era important să existe această carte, ″o expoziție în imagini″, așa cum o supranumește.
După lansarea pe care au avut-o în București, la Atelier Fabrik, editorii și-ar dori să organizeze și o lansare într-un spațiu de artă din străinătate, dar în conexiune cu o expoziție, care nu va fi neapărat un „solo show″.
Cartea face parte dintr-un program editorial inițiat de Asociatia pepluspatru, ce urmărește documentarea istoriei recente în zona artelor vizuale. Până acum, au mai apărut în această serie monografiile artiștilor Geta Brătescu și Ion Grigorescu.
Volumul a fost copublicat de Asociația pepluspatru (București) și Spector Books (Leipzig) într-o versiune bilingvă română-engleză, în 1.000 de exemplare, cu sprijinul Administrației Fondului Cultural Național, UniCredit Țiriac Bank și a lui Ovidiu Șandor.
Cartea îmbină o zonă teoretică, de analiză detașată pe care o fac de obicei criticii de artă, cu o abordare introspectivă, mai intimă, mai personală, după cum explică Alina Șerban.
„Cartea este rezultatul unui brainstorming. Ne-a interesat pe de o parte să readucem în discuție practica artistică specifică pe care a avut-o Ioana Nemeș, pentru că aceasta a avut un caracter aparte în contextul preocupărilor și temelor dezvoltate de generația anilor 2000 în arta contemporană românească. Este un caz aparte. Dacă ai încerca să scrii o istorie a artei după ˈ90, atunci Ioana Nemeș este un punct de referință pentru înțelegerea dimensiunii multiple pe care o implică arta contemporană. Prin practica ei, aparent rigidă, chirurgicală, matematică, Ioana atinge nu numai o dimensiune a vieții personale, a propriei existențe, ci reușește să comenteze / interpreteze aspecte care țin de o viziune mai largă a artei contemporane – tot ce înseamnă producție, vizibilitatea artistului, finanțare, toate lucrurile care se leagă și care marchează statutul artistului est european din ˈ90 încoace″, detaliază Alina Șerban.
″Aceasta era prima dimensiune, a punctării poziției ei pe o scenă locală. În același timp, ne-am dorit conectarea ei la scena internațională, pentru că ce a produs ea într-un timp relativ scurt este foarte consistent″.
Cartea are o structură specifică, pentru care editorii au pornit de la practica Ioanei, care a fost pasionată de interviurile cu artiști și de autointerviuri, dar și de designul de obiect.
Volumul este împărțit în trei mari secțiuni. Începe cu o prezentare cronologică, de la primul proiect internațional, ″The Wall”, care a consacrat-o. Pentru această parte, editorii au colaborat cu curatorii care au lucrat cu Ioana Nemeș.
Cel de-al doilea capitol este o secțiune ficțională: oameni cu care Ioana Nemeș a avut afinități au imaginat dialoguri fictive cu Ioana, iar alții au prezentat lucrări de artă care ar putea să reprezinte dialoguri cu artista.
La final este o parte dedicată autointerviurilor, care oferă un alt nivel de traducere a operei, din partea artistei. Aici regăsim propria ei reflecție asupra a ceea ce producea, cheia de citire a lucrărilor ei.
Pregatirea proiectului editorial și producția cărții au durat un an și jumătate, povestește Alina Șerban, care consideră că era important să existe această carte, ″o expoziție în imagini″, așa cum o supranumește.
După lansarea pe care au avut-o în București, la Atelier Fabrik, editorii și-ar dori să organizeze și o lansare într-un spațiu de artă din străinătate, dar în conexiune cu o expoziție, care nu va fi neapărat un „solo show″.
Cartea face parte dintr-un program editorial inițiat de Asociatia pepluspatru, ce urmărește documentarea istoriei recente în zona artelor vizuale. Până acum, au mai apărut în această serie monografiile artiștilor Geta Brătescu și Ion Grigorescu.
