Hohot, design cu note delicate

Hohot a prins contur după mulți ani de jocuri si experimente legate de accesorii vestimentare, bijuterie contemporană și ceva design de obiect. Laura Munteanu a plecat de la ideea de a construi accesorii care să poată fi purtate zilnic, cu un design curat și pe alocuri funcțional. În plus, i s-a părut o idee bună să stabilească un sistem de prețuri simplificat, așa încât există doar trei prețuri care sunt stabilite în funcție de complexitatea designului și de costul materiei prime. Laura trăiește în Elveția, așa că povestea Hohot este și povestea unui start în design dincolo de granițe.
 

Începutul a fost ușor anevoios, aș spune că primii 1-2 ani am încercat să înțeleg cultura locului, apoi să văd ce anume pot asimila în ideile mele și în ce formă. Au existat multe idei, prototipuri, experimente de tot felul. Aș spune că pentru un creativ care s-a format într-un anumit context cultural, procesul de tranziție către crearea de obiecte într-un mediu nou are punctele lui de cotitură. Cel mai greu pentru mine a fost să recunosc că ceea ce făceam în România, în forma accea, nu mai poate fi continuat aici. Pare o luare de la capăt care poate fi dezarmantă dar, în timp, realizezi că este de fapt o continuare într-un mod nou.

 

Care sunt cele mai mari provocări pentru un designer să intre pe piața din Elveția?
Pentru mine cred că cele mai mari provocări au ținut (și încă mai țin într-o anumită măsură) de înțelegerea pieței (preferințe, modalități de promovare nespecifice etc.), crearea de contacte cu oameni diverși, de la care poți învăța în profunzime despre aspecte specifice ale consumului de design și găsirea de furnizori/colaboratori care să te poată ajuta cu materia primă de care ai nevoie. O provocare poate fi și limba, deși cei mai mulți dintre oamenii cu care interacționezi (atât colaboratori cât și clienți ), vorbesc o limbă de circulație internațională, unii dintre ei vorbesc doar dialectul zonei, caz în care poți apela la ajutorul unui prieten. Ajută mult (și parte dintre proiectele inițiate de non-elvețieni sunt organizate astfel) colaborarea/parteneriatul cu un localnic, atât pentru ajutorul oferit în ceea ce privește comunicarea, cât și datorită cunoștințelor legate de funcționarea diverselor sisteme (financiar/legislativ/social). 

Cum crezi că este acest efort comparativ cu cel care ar fi în România ?

În România poate fi mai ușor din toate motivele enumerate mai sus, dar mai presus de toate acestea, procesul de creare a obiectelor, felul în care este gandit designul, conceptele de la care pleci și care se transformă constant, experimentarea cu diverse materiale sunt mai mult sau mai puțin aceleași, oriunde te-ai afla. Diferă poate parcursul sau modul în care ideea ia forma finală.

La ce evenimente de profil participi? Cu ce rezultate/ beneficii?
Particip la târguri dedicate tinerilor designeri (cele organizate de cei de la Der Motagsmarkt sunt un exemplu bun). Merg la târguri cu accesoriile/obiectele pe care le realizez în acea perioadă, uneori pregătesc o mini-serie special pentru evenimentul respectiv. În cadrul acestor evenimente vizitatorii pot cumpăra obiectele expuse, iar eu îi cunosc pe cei care găsesc lucrările mele suficient de interesante pentru a se opri la standul meu. E plăcută și interesantă interacțiunea directă, de cele mai multe ori nu se rezumă doar la accesoriile expuse, mai facem schimb de povești, de idei. Bineînțeles că într-un astfel de cadru poți întâlni și oameni care au diverse magazine și care ar dori, poate, o colaborare. 

 

Accesoriile populare sunt cele de mici dimensiuni, cu finisaje delicate. Asta deși eu mă exprim cel mai bine în accesorii mari, care, deși sunt finisate cu migală, par pe alocuri neterminate. Dar învâț să transfer aceste caracteristici la o scară mai mică. 

 

Unde și cum le produci ?
Pentru materiale colaborez cu diverși producători atât din România, cât și din alte țări ale Europei. Asamblarea are loc acasă, într-o cameră transformată parțial în atelier.

 

Încotro ai vrea să evolueze Hohot? Și de ce Hohot?
Cred că mi-ar plăcea ca Hohot să evolueze către ceva un pic mai organizat, mai structurat poate, și să treacă pragul către proiecte capsulă și colaborări frumoase. Pentru mine, Hohot a fost și un pretext pentru a învăța despre cultura locului, un soi de limbaj comun, o platformă deschisă. Numele a fost ales relativ simplu: căutam un cuvânt românesc, puternic, și nu am găsit unul mai potrivit decât cel care hohotește.