Wood Be Nice este un atelier de creaţie din centrul capitalei unde artiștii Andrei Cornea și Daniel Loagăr fac mobilă creativă, cum nu se găsește vreodată prin magazine, transpun fotografii pe lemn și creează colaje din obiecte vechi, cărora le prelungesc astfel viața și povestea. În restul timpului, pun la cale proiecte artistice iar, în ultimii trei ani, neoNlitic, cea mai nouă idee a lui Daniel și Andrei, a adunat peste 50 de artiști din 5 țări care și-au asumat , transpus și transmis originile în multe-multe lucrări ce reinterpretează cu materiale și metode noi de lucru motivele străvechi.
Ce este Wood Be Nice și cine e în spatele proiectului?
Wood Be Nice este un atelier de creație, un spațiu unde dăm curs ideilor și nevoilor noastre artistice. Eu sunt Andrei și sunt membru co-fondator al acestui spațiu, alături de Daniel Loagăr.
De ce colaj de obiecte și de unde vă vine inspirația pentru lucrări? De la ce porniți, de la idee sau de la un anumit obiect?
Pentru mine a fost o întâmplare fericită să descopăr aceasta lume fascinantă. Înainte să-l cunosc pe Daniel experimentam cu colajul clasic dar apoi i-am descoperit lucrările care conțineau lumi construite din obiecte găsite, reinterpretate. Le dădea un alt înțeles, dezvăluia o altă poveste care atrăgea. Asta m-a fascinat și am început să-mi concentrez impulsul creativ în această direcție.
Pentru mine se poate întâmpla în ambele feluri, pot porni de la obiect și încep să construiesc în jurul lui sau am o idee și o hrănesc până când lucrurile prind contur.
Există o componentă responsabilă, de reinventare, restilizare și reutilizare în arta voastră?
Am avut întotdeauna această componentă a reutilizării, a reciclării în multe dintre lucrările noastre. Te poți juca foarte mult cu forma obiectelor, le poți da noi valențe, creezi povești noi și infinite.
Ce idei v-au mai venit până la neoNlitic?
neoNlitic este ultimul nostru proiect artistic și, în ultimii trei ani, ne-am concentrat asupra lui dar, de când am dat naștere acestui atelier, am gândit și am realizat cam în fiecare an câte un proiect artistic. Amintim aici :Killed by the sound – expoziție de instalații și fotografie pe lemn, Lecția de anatomie – expoziție de colaj și fotografie pe lemn, Radios – expoziție de obiecte de iluminat, Goliciunea e circulară – expoziție de fotografie nud pe lemn, etc.
Cum a luat naștere acest proiect și ce nevoi v-a împlinit?
Proiectul neoNlitic a luat naștere din curiozitatea lui Daniel de a explora mai mult preistoria noastră - fiind impresionat de grafisme și cercetând un pic mai mult în trecutul omenirii a descoperit această lume din perioada neolitică. Ideea de a aduce la lumină o reinterpretare a vechilor simboluri ne-a plăcut foarte mult și în scurt timp am început să construim scheletul acestui proiect care a devenit între timp internațional.
Pot spune că ne-a maturizat artistic, ne-a împlinit nevoia de a cunoaște mai mult, de a învăța lucruri noi.
Care au fost provocările în a-l duce peste hotare? Dar oportunitățile?
Provocările au fost de ordin logistic, dat fiind că Ucraina și Serbia nu se află în UE și asta face ca lucrurile să fie mai anevoioase decât ai crede. Apoi tot ce a presupus partea de implementare. Ajungi cu un proiect artistic într-o țară străină unde lucrurile se întâmplă diferit decât la tine acasă și trebuie să te adaptezi, să înțelegi mersul lucrurilor de acolo și să te mulezi pe ele.
A fost o oportunitate imensă să expunem în spații de peste hotare, să cunoaștem oameni noi, să legăm prietenii și să intrăm în contact cu alte medii artistice. Asta ne ține dorința de a merge mai departe vie și arzătoare.
Cum e diferită scena artistică din țările balcanice cu care ați luat contact de cea din România? Cum sunt artiștii și cum e publicul?
Am găsit prin locurile unde am dus proiectul atât diferențe dar și o multitudine de similarități. Am descoperit oameni extrem de creativi care se lovesc de aceleași probleme ca și noi: lipsa unei educații culturale a publicului, lipsa veniturilor, lipsa spațiilor și a unei reticențe a autorităților de a încuraja demersul artistic, etc.
Dar lucrurile astea depind de spațiu în sine. De exemplu, în Ucraina, cel puțin în Cernăuți, acolo unde am expus proiectul, lucrurile se mișcă extrem de greu. Nu există practic un nucleu artistic foarte bine definit. Nu există o dinamică care să ajute artiștii care se zbat în încercarea lor de a se face remarcați acolo. Desigur, există proiecte interesante și oameni valoroși dar se lovesc de bariere de tot felul, într-un peisaj socio-politic destul de obtuz.
Belgrad mi s-a părut mult mai viu și mai dinamic. Se întâmplă lucruri, există o efervescență artistică. Dar una peste alta, experiența avută în acest spațiu balcanic ne-a arătat că nu suntem atât de diferiți.
Care e evoluția proiectului de la prima ediție și până acum?
Evoluția proiectului a fost una firească, așa cum am mai spus, motivele fiind lesne de înțeles. Explorând un trecut comun, de la o ediție la altă este din ce în ce mai atractiv să urmărești implicarea noilor artiști cu care intri in contact, să vezi rezultatul final. Aceeasi sursă de inspirație care poate genera reinterpretări diferite.
V-ați schimbat obiectivele cu care ați pornit proiectul?
Nu, nu am avut de ce să facem asta. Este un proiect care se autosusține și care se va concretiza întotdeauna cu un rezultat original.
NeoNlitic a bifat două ediții în pandemie – limitările au adus și o latură pozitivă?
Da, neoNlitic a bifat două ediții în pandemie. Desigur, au existat limitări de tot felul, cea mai frustrantă fiind restricționarea publicului. Dar, așa cum toată lumea a fost forțată să se conformeze, ne-am adaptat și am mers mai departe. Cred că latura pozitivă este că am reușit să-l ducem la bun sfârșit, chiar dacă asta a presupus pe alocuri o interacțiune mai mult în mediul online.
Cum ați reușit să echilibrați activitatea artistică și managementul de proiect?
Am reușit învățând din greșeli. Când ești la a treia ediție, deja ești obișnuit cu anumite lucruri, știi cum să abordezi anumite probleme, cum să te organizezi. Nu este ușor, dar trebuie să-ți faci și lista aia cu nedorite dar de făcut musai.
Care sunt planurile voastre de viitor?
La prima strigare mă gândesc la un plan de vacanță. Trebuie să vină și Moșu...
Planul meu de viitor este să-mi duc la bun sfârșit ceva idei rămase în urmă și să le concretizez într-o expoziție personală.
