The Institute promovează industriile creative din România, urmărind să contribuie la modernizarea României. The Institute inițiază și organizează evenimente de 19 ani și a construit o comunitate ce reunește antreprenori, profesioniști și publicul industriilor creative din România.

Prin tot ceea ce face,  contribuie la construirea unei infrastructuri puternice pentru dezvoltarea antreprenoriatului creativ în țară, crește și diversifică audiența atelierelor, designerilor, micilor afaceri, agențiilor și manufacturilor, promovează antreprenorii și profesioniștii creativi pe plan național și internațional. 

Pentru idei, recomandări sau noutăți, scrie-ne la office@institute.ro.

Termeni și condiții ale The Institute și politica de confidențialitate a datelor cu caracter personal. 

 
 

Interviu cu Mihaela Ion, co-fondatoarea Revistei Atelierul și a Creative Nights Talks

/ 10 Noi 2021 / Andra Mihai
  • Interviu cu Mihaela Ion, co-fondatoarea Revistei Atelierul și a Creative Nights Talks
1/1

Ce se întâmplă în domeniul industriilor creative și culturale „la firul ierbii” în România și-au propus să mapeze conferințele online Creative Nights Talks. Apărute în august 2020, acestea propun o abordare multidisciplinară și un ghid de noi bune practici în domeniul industriilor creative şi culturale. Despre multidisciplinaritate, provocări și conceptul conferințelor ne-a povestit managerul cultural Mihaela Ion, co-fondatoarea Revistei Atelierul și a Creative Nights Talks.

Cum i-ai explica unui necunoscător ce sunt industriile creative și culturale? Diferă această nișă din România de cea din afară? Dar cea din Timișoara față de restul țării?


Industriile culturale şi culturale au apărut relativ recent şi sunt domenii în care primează inovaţia, interdisciplinaritatea, transdisciplinaritatea, adaptarea la nou, rezilienţa continuă şi crearea de noi trasee profesionale şi culturale. Sunt domenii care se dezvoltă constant şi în fiecare oraş, în fiecare ţară, mai este suficient loc pentru noi proiecte dedicate industriilor creative şi culturale. Pentru persoanele care nu se regăsesc în joburile din COR au apărut aceste noi meserii, aceste noi proiecte interdisciplinare în care networkingul este un aspect important şi pentru care niciodată nu va exista un program standard de la 9:00 la 17:00.
Este o nişă în plină expansiune atât în România, cât şi în străinătate, iar fiecare regiune vine cu specificul ei, de la modul în care îşi alege proiectele flagship la stakeholderi, însă toţi pun accentul pe multidisciplinaritate. De pildă, înglobarea proiectelor de design la nivel internaţional este realizată şi prin intermediul International Design Weeks, idee culturală care aduce la un loc comunităţi de design.
Iniţiativele româneşti din domeniul industriilor creative şi culturale implică mult și crearea de comunităţi -  atât în Bucureşti, cât şi în Timişoara sunt regăsite aceste zone interdisciplinare. Despre aceste comunităţi creative din România am discutat şi în cadrul ediţiilor Creative Night Talks, unde am povestit cu Florin Cobuz despre NOD, iar despre FABER aflăm mai mult detalii pe 11 noiembrie de la Cristina Potra-Mureșan şi Diana Caducenco. Sunt comunităţi care preiau bune practici unele de la altele, crescând astfel eficient.

De ce ai recomanda unui tânăr să se îndrepte spre această zonă? De ce nu i-ai recomanda să o facă?


Este o zonă a creativităţii, a interdisciplinarităţii şi a networkingului constant. Niciodată nu se termină munca la ora 17.00 şi se lucrează şi în weekend, mai ales în perioadele cu proiecte importante. 
Este un mediu creativ, nonformal aş putea adăuga, în care totul merge pe repede înainte, comunităţile, ideile, rezultatele. Recomand această zonă de industrii creative întrucât niciodată activitatea nu va fi aceeaşi zilnic, mereu apar provocări, trebuie să fie găsite soluţii pe moment, soluţii care de cele mai multe ori duc la rezultate noi.
Nu este o industrie pentru cei care nu vor să colaboreze cu multe persoane, pentru cei care cred că ei singuri pot realiza totul, nu este nici pentru cei care vor vineri la 18.00 să îşi inchidă telefonul şi să îl deschidă luni dimineaţa. Evenimentele online sau offline realizate de organizatorii din industriile creative sunt de lungă durata, procesul de organizare a unui eveniment începe cu minim 6 luni înainte. Din punctul meu de vedere nu este o industrie unde să se pună accent pe funcţii.
Un mare plus al industriilor creative şi culturale este faptul că este un domeniu care atrage persoane cu studii diferite, care acum se reprofesionalizează uneori într-o meserie complet diferită de cea de bază.  Studiile în domeniu sunt necesare în cadrul proiectelor cu co-finanţare publică şi la momentul deschiderii unei firme cu profil creativ.
Ceea ce vreau neapărat să menţionez este că nu e un domeniu doar al tinerilor, orice persoană creativă care propune o idee bună primeşte aceleaşi şanse egale pentru a îşi pune în practică proiectul.

Care sunt provocările principale pe care le întâmpină acest domeniu?

Este un domeniu care se schimbă constant, în care mereu va apărea un proiect nou ce va veni cu o viziune creativă diferită. Ca în orice domeniu din România, încă nu se pune accentul pe comunicarea directă a ideilor şi se pune problema competitivităţii – inițiatorii proiectelor încearcă să fie mai buni decât ceilalți, în loc să colaboreze, să lucreze împreună pentru a aduce un plus de valoare la nivel naţional. Unii antreprenori creativi sunt mai deschiși la noi colaborări şi cu competitorii lor însă aş putea să îi număr pe degete pe cei care fac acest lucru. Din punctul meu de vedere sunt prea puţine proiecte, prea puţini stakeholderi şi este momentul ca aceştia să colaboreze unii cu alţii pentru a fi exemple de bune practici pentru a creşte eficient comunităţile.
Am observat că mulţi proaspăt absolvenţi se simt ignoraţi de stakeholderi, de magazine de profil şi ajung să îşi pună întrebări dacă ei vor fi acceptaţi de comunităţile creative sau este momentul să se reprofileze.  Proiecte precum festivalul DIPLOMA sunt necesare în fiecare comunitate creativă din România. Acest festival al absolvenţilor reuşește să aducă la un loc universităţi din zone diferite şi ar trebui să fie considerat un exemplu elocvent de comunicare, colaborare, coabitare.
De asemenea, această lipsă de comunicare a unor inițiatori de proiecte duce şi la situaţii în care persoane diferite ajung la aceeaşi idee creativă pe care o propun în faţa publicului, simultan. Pe lângă această situaţie insolită există și marea problemă a plagiatului. Este o linie fină care face, legal vorbind, ca o lucrare să fie plagiat sau nu şi este important ca persoana care propune un nou produs să îl promoveze cât mai mult, astfel încât să intre în imaginarul colectiv al publicului.

Crezi că nișa în care activezi ar trebui susținută din fonduri publice pentru a se dezvolta sau ar trebui să se profesionalizeze pe cont propriu? Care sunt bunele practici din alte țări?

Sunt necesare toate variantele de finanţare şi co-finanţare, atâta vreme cât sunt folosite în beneficiul proiectelor. Întotdeauna este binevenit un boost de încredere care vine cu prima finanţare publică pe care o câştigi, însă este necesar să existe şi un departament de management de proiect cu know-how pentru un decont eficient. Aşa cum am descoperit şi prin prisma proiectelor Revistei Atelierul alături de parteneri, este necesară o colaborare eficientă între sectorul public și cel privat astfel încât proiectele să aibă un impact eficient şi de lungă durată. Parteneriatul public-privat poate duce la o serie de reconversii ale unor spaţii, ale unor teritorii din patrimoniul internaţional, atâta vreme cât există colaborare, eficienţă şi o bună comunicare între toţi cei implicaţi. În multe ţări parteneriatul public-privat nu presupune exclusiv un transfer de bani în urma câştigării unei finanţări şi decontul unui dosar voluminos de acte, ci există constant o colaborare între entităţi. De asemenea, un exemplu de bune practici pe care l-aş dori implementat şi în spaţiul românesc este cel al spaţiilor cu finanţare publică, însă cu conducere executivă din mediul privat, astfel încât să se ajungă la proiecte cu bugete realiste, cu rezultate eficiente şi cu  continuitate în viziunea creativă.
Co-finanţarile din România de cele mai multe ori nu presupun mai mult decât un schimb de dosare versus bani şi ar trebui să se pună mai mult accentul pe parteneriate de lungă durate pe proiecte, o comunicare şi promovare eficientă.

Povestește-ne puțin când și de ce ai lansat conceptul de Creative Night Talks, cum ai ales formatul și ce și-a propus fiecare sezon.

Creative Night Talks a pornit în luna iunie 2020, în plin lockdown cultural în Bucureşti, când am simţit pregnant dorul de concerte, de socializare de la evenimente, de conferinţe şi discuţii care să mă inspire. Am schiţat alături de colegii mei mici paşi de urmat în realizarea proiectului, am verificat cele mai stabile programe de streaming live şi am stabilit ca, în serile de joi, de la ora 21.00 la ora 22.00, să fim online cu Creative Night Talks. Am contactat partenerii media, speakerii şi în august 2020 am avut prima ediţie cu Angela Ciobanu.
Primele ediţii Creative Night Talks puneau accentul pe modul în care persoanele implicate în industriile creative s-au adaptat la statusul pandemic și am vorbit cu sinceritate despre provocările care au venit în cadrul afacerilor noastre. În ianuarie 2021, graţie unei co-finanţări publice, am propus o ediţie de peste 4 ore cu tematica Reinterpretarea tradiţiei în industria creativă contemporană şi un concert specific. În iunie 2021, câştigam o nouă co-finanţare publică şi astfel am reuşit să realizăm sezonul de toamnă cu peste 10 speakeri şi un concert live din sufragerie cu The Kryptonite Sparks.

E un proiect de pandemie sau plănuiți să îl continuați pe termen lung?

Ne dorim să îl continuăm pe termen lung, proiectul în sine a fost o continuare în mediul online prin live streaming a conferinţelor pe care le organizam sau co-organizam. Am realizat că un proiect transmis live, online, are un impact major în statusul industriei creative româneşti decât unul organizat într-o sală cu un public restrâns, adaptat condițiilor impuse pentru desfășurarea evenimentelor. Am primit comentarii de la oameni care locuiesc în oraşe de mici şi medii dimensiuni care nu aveau altfel acces la acest schimb de informaţii din cadrul Creative Night Talks.
Şi, ca fim siguri că proiectul este accesibil publicului de la nivel naţional, conferințele au fost transmise prin crosspost de la prima ediţie cu Radio România Cultural, pentru ca ulterior să avem alături constant Depoul de Artă Urbană din Braşov, Casa Artelor – Direcţia Judeţeană de cultură Timiş, Fundaţia Calea Victoriei şi, pe parcurs, unele ediţii au fost preluate de The Institute, NOD Makerspace, FABER, Fundaţia Triade, Feeder.ro, Simultan.

Cine e publicul căruia vă adresați cu acest proiect și care sunt nevoile lor în acest moment? Au evoluat de la primul sezon și până la ultimul?

Publicul cu siguranţă s-a schimbat şi a evoluat a înţeles că, timp de 60 de minute, la Creative Night Talks primesc informaţii pertinente, la zi, despre proiecte culturale şi creative cu impact iar speakerii proiectului răspund cu sinceritate despre problemele şi reuşitele domeniului cultural. Publicul proiectului este cel care apreciază produsele industriilor creative, este un public care vrea să facă parte din această zonă sau are o afinitate pentru cultură. Nevoia de cultură, de informaţii actuale de la persoane competente este cea pe care am identificat-o şi cea pe care am marşat în realizarea proiectului.

Cum ați ales speakerii din acest ultim sezon și de ce?

Ultimul sezon a fost cu predilecţie dedicat proiectelor culturale şi creative din Timişoara, prin prisma finanţării de la Primăria Municipiului Timişoara şi de la Consiliul Local Timişoara, însă speakerii invitaţi au prezentat mai ales perspectiva lor asupra industriilor creative şi culturale fără a se limita la o anumită zonă.
Edițiile sezonului de toamnă i-au avut ca invitați pe dr. Andreea Grecu, expert cultural şi prima directoare a AFCN, Mihaela Ghiţă, redactor Radio România Cultural şi fondatoare a asociaţiei Qolony, dr. Sorin Predescu, director executiv al Casei Artelor din Timişoara – Direcţia Județeană pentru Cultură Timiş, Andrei-Ioan Racovițan, cofondator feeder.ro și Unhidden, Oltea Zambori, specialist în comunicare culturală, Florin Cobuz, fondatorul Nod makerspace şi membru al juriului DIPLOMA, Sorina Jecza, co-organizatoare a Bienalei de artă contemporană Art Encounters şi fondatoarea Fundaţiei Interart Triade,  Alin Rotariu, manager de producție al festivalului Simultan, Mariana Nicolae – specialist design şi Cristina Potra -Mureşan şi Diana Caducenco de la FABER.

Care e firul roșu al zonei culturale și creative din Timișoara?


Timişoara va fi în curând capitală europeană a culturii şi trebuie să se prezinte cu acest statut. Au apărut noi comunităţi, noi proiecte dedicate tuturor cartierelor şi începe să se creeze şi să se dezvolte un spirit al industriilor creative ca find cele care propagă cultura şi ideile culturale. Dacă în 2017,comunităţile creative erau la început şi foarte început, acum, în 2021, văd cum au rezistat proiectele locale şi s-au dezvoltat şi în acelaşi timp au dus la crearea de noi proiecte. Ei acum, prin prisma TM23, învaţă să comunice unii cu alţii, să se bazeze pe ajutorul celorlalţi pentru a se prezenta şi a prezenta Timişoara culturală şi creativă. 

Cum vezi un bun manager cultural? Dar un antreprenor creativ?

Un bun manager cultural se dezvoltă şi se educă în timp. În primul rând, e necesar să îşi asume greşelile şi reuşitele şi trebuie să înveţe din ele în aceeaşi măsură, să creadă în echipa sa, să fie sincer cu sine, cu echipa şi cu proiectele, să ştie că nu reuşește singur, să îşi lase echipa să primească meritele publice, să facă tot posibilul ca orice situaţie va fi remediată eficient și să nu fie elitist. 
Un bun manager cultural nu trebuie să aibă un cumul de funcţii, să manageriezi un proiect este o activitate de durată, obositoare şi se termină la câteva săptămâni după finalizarea unui proiect, când o vei lua de la început cu un nou proiect. 
Un antreprenor creativ bun nu trebuie să creadă că, dacă are afacerea sa, automat este propriul şef. Va avea clienţi, beneficiari, parteneri care vin cu idei şi perspective la care va trebui să se adapteze. Un antreprenor creativ trebuie să investească bani pentru a scoate bani, ştiu, este un pic un clişeu, dar aşa este! Nu va reuşi singur dacă nu se va înconjura de o comunitate în jur sau nu va adera la o comunitate deja existentă.

Crezi că, în al doilea an de pandemie, mai e suficientă doar inspirația sau ne sunt mai de folos planurile concrete de acțiune?

Planurile concrete de acţiune sunt bune atâta vreme cât există un back-up de rezolvare prin prisma unui posibil alt val. Lumea nu va mai fi niciodată la fel după această pandemie şi nu vom putea să ne întoarcem la ce era în 2019, judecăţile de valoare pentru o experienţă culturală s-au schimbat, acum este dificil să convingi publicul să vină la un proiect făcut ca înainte.
Planurile de acţiune ar trebui să pună accentul şi pe phygital, folosind tehnologia se împleteşte starea fizică cu cea digitală. Proiectele culturale trebuie să fie inovatoare, să prezinte un status contemporan al artei şi al industriilor creative şi să se focuseze şi mai mult pe public.

Câte o scurtă concluzie din fiecare conferință a acestui sezon e....

Majoritatea concluziilor pun accentul pe comunicarea şi colaborarea între creativi, între comunităţile creative. Nu mai suntem insule solitare şi trebuie să colaborăm pentru a duce la dezvoltarea eficientă a industriilor creative. Şi cred că, în cor, toţi speakerii au vorbit de nevoia unui parteneriat real public-privat la care să se adauge şi vocea publicului.

Toate edițiile pot fi urmărite în continuare pe site-ul www.revista-atelierul.ro și pe pagina de Facebook. Cele 9 ediții au fost urmărite de peste 40.000 de privitori, oferind perspective ale profesioniștilor într-un format accesibil, de emisiune live și online, iar a10-a va avea loc pe 11 noiembrie, 2021.