În septembrie și octombrie, Centrul Ceh București a propus o serie de evenimente ce au avut ca temă centrală sustenabilitatea, organizate cu parteneri locali și internaționali. Programul a constat în 4 evenimente care abordează sustenabilitatea din diferite perspective - știință și greenwashing, design și inovare, comunități, infrastructură urbană și alimentație.
Cele 4 evenimente s-au desfășurat alături de expoziția „ECO? Designul ceh în drum spre sustenabilitate” în cadrul căreia au fost prezentate exemple de produse de design ecologic, însoțite de poveștile lor și de o evaluare a impactului asupra mediului. Scopul expoziției a fost de a deschide o dezbatere critică mai amplă cu privire la ceea ce reprezintă, de fapt, sustenabilitatea. În acest sens, am stat de vorbă cu Veronika Pařízková, curatoarea expoziției „ECO? Designul ceh în drum spre sustenabilitate” și am aflat mai multe despre viziunea sa asupra designului ceh, dar și despre design în general.
Veronika, povestește-ne puțin despre practica ta curatorială, cum ai defini-o și care au fost proiectele sau reperele care crezi că ți-au definit și schimbat traiectoria profesională?
Nu cred că abordarea mea curatorială are vreo definiție specifică. Spre exemplu, „ECO? Designul ceh în drum spre sustenabilitate” este cu siguranță un proiect excepțional prin faptul că reușește să combine o viziune estetică, istorică și socială a designului cu știința exactă și tocmai de aceea consider că acest concept va fi foarte benefic și util în viitor. Pe de altă parte reprezintă și ocazia perfectă de a vedea dacă abordarea designerului a fost una responsabilă și durabilă.
Cum a luat naștere conceptul acestei expoziții și ce ați vrut să investigați și să abordați prin ea?
Ideea originală a fost de a prezenta în Europa, în timpul președinției cehe a Consiliului Europei, produse inovatoare și produse care dovedesc că suntem o regiune importantă în proiectarea și producția de design ecologic. Dar în timpul cercetărilor amănunțite, din păcate, realitatea s-a dovedit a fi mai puțin optimistă. Există foarte puține companii sau designeri tineri pentru care designul durabil reprezintă preocuparea principală pe termen lung. Prin urmare, am încercat să selectăm nume care depășesc limitele designului obișnuit în raport cu abordarea materialelor, procesul de creație sau reciclarea deșeurilor și, în același timp, să reușim să imprimăm calități estetice asupra produselor lor. Apoi am predat selecția finală echipei profesorului Vladimír Kočí de la Universitatea de Tehnologie Chimică din Praga, care a creat o măsurătoare pentru determinarea ciclului de viață al designului special pentru această expoziție.
Care crezi că este rolul designului astăzi în raport cu modul în care ne imaginăm și desenăm diferite scenarii pentru viitorul nostru? Cum sperați că se va schimba acest rol și care au fost cele mai surprinzătoare descoperiri în timpul cercetărilor pentru această expoziție?
Designul este un instrument foarte puternic, însă, din păcate, din cauza mass-media, este adesea redus doar la aspectul formal al lucrurilor. În același timp, atunci când proiectează lucruri în jurul nostru, un designer priceput poate influența fundamental obiceiurile noastre de consum și, astfel, întregul lanț de evenimente conexe. În viitor, designerii ar trebui să joace un rol fundamental în transformarea economiei și a industriei într-o parte mai sustenabilă a vieții noastre.
Care crezi că sunt atributele necesare pe care designul trebuie să le aibă astăzi pentru a fi relevant, inovator și responsabil? Care credeți că sunt, pe de altă parte, limitările pe care le au creativitatea și designul (în raport cu metodele de consum, modelele economice, schimbările sociale etc.)
Un produs de lungă durată este ideal. Nu trebuie aruncat atunci când prezintă urme de uzură, dimpotrivă, este proiectat în așa fel încât piesele sale individuale să poată fi înlocuite chiar și în caz de deteriorare ireversibilă. Un exemplu potrivit din expoziția noastră sunt pantofii Mariei Nina Václavková, care a inventat pantofii Off-Cuts, ale căror părți individuale pot fi pliate pur și simplu și, în caz de uzură, o singură piesă poate fi înlocuită. În ceea ce privește mediul și potențiala reciclare, produsele care pot fi reciclate 100% sunt esențiale. Din păcate, de exemplu, lipiciul toxic este adesea folosit în mobilier, ceea ce face dificilă reciclarea ulterioară.
Ce sfaturi le-ai da designerilor români cu privire la practicile lor, în legătură cu sustenabilitatea? Piața din România, asemenea celei din Cehia este încă la început de abordare a designului ca instrument de rezolvare a unor probleme importante precum încălzirea globală, echitatea socială sau modelele economice etc. să fie, pentru micile practici locale de design, resursele, pașii sau conceptele de care ar trebui să țină cont pentru a se apropia de o abordare responsabilă și durabilă în designul contemporan?
Nu prea mă pricep să dau sfaturi, însă ceea ce pot încerca cu siguranță designerii români este ca deja la școală să urmeze calea experimentării și explorării limitelor și posibilităților designului. Dacă se conectează în eforturile lor cu un anumit producător, cu atât mai bine. Tânărul designer Adam Železný, care cercetează cum să producă ceramică în mod inovator, sau perechea lui Llev, care testează posibilitățile miceliului în industria sticlei, ar reprezenta o bună sursă de inspirație în această direcție.
Care sunt primele 3 practici de design din Republica Cehă și ce ne-ai sugera să urmăm în ceea ce privește piața de design din Cehia?
În mediul ceh, cu siguranță este revista Czechdesign, pe care o conduc și în care încercăm pe termen lung să cartografiem tendințele în design sustenabil. Proiectele Material Times sau Balance is Motion merită și ele atenție.
Cele 4 evenimente s-au desfășurat alături de expoziția „ECO? Designul ceh în drum spre sustenabilitate” în cadrul căreia au fost prezentate exemple de produse de design ecologic, însoțite de poveștile lor și de o evaluare a impactului asupra mediului. Scopul expoziției a fost de a deschide o dezbatere critică mai amplă cu privire la ceea ce reprezintă, de fapt, sustenabilitatea. În acest sens, am stat de vorbă cu Veronika Pařízková, curatoarea expoziției „ECO? Designul ceh în drum spre sustenabilitate” și am aflat mai multe despre viziunea sa asupra designului ceh, dar și despre design în general.
Veronika, povestește-ne puțin despre practica ta curatorială, cum ai defini-o și care au fost proiectele sau reperele care crezi că ți-au definit și schimbat traiectoria profesională?
Nu cred că abordarea mea curatorială are vreo definiție specifică. Spre exemplu, „ECO? Designul ceh în drum spre sustenabilitate” este cu siguranță un proiect excepțional prin faptul că reușește să combine o viziune estetică, istorică și socială a designului cu știința exactă și tocmai de aceea consider că acest concept va fi foarte benefic și util în viitor. Pe de altă parte reprezintă și ocazia perfectă de a vedea dacă abordarea designerului a fost una responsabilă și durabilă.
Cum a luat naștere conceptul acestei expoziții și ce ați vrut să investigați și să abordați prin ea?
Ideea originală a fost de a prezenta în Europa, în timpul președinției cehe a Consiliului Europei, produse inovatoare și produse care dovedesc că suntem o regiune importantă în proiectarea și producția de design ecologic. Dar în timpul cercetărilor amănunțite, din păcate, realitatea s-a dovedit a fi mai puțin optimistă. Există foarte puține companii sau designeri tineri pentru care designul durabil reprezintă preocuparea principală pe termen lung. Prin urmare, am încercat să selectăm nume care depășesc limitele designului obișnuit în raport cu abordarea materialelor, procesul de creație sau reciclarea deșeurilor și, în același timp, să reușim să imprimăm calități estetice asupra produselor lor. Apoi am predat selecția finală echipei profesorului Vladimír Kočí de la Universitatea de Tehnologie Chimică din Praga, care a creat o măsurătoare pentru determinarea ciclului de viață al designului special pentru această expoziție.
Care crezi că este rolul designului astăzi în raport cu modul în care ne imaginăm și desenăm diferite scenarii pentru viitorul nostru? Cum sperați că se va schimba acest rol și care au fost cele mai surprinzătoare descoperiri în timpul cercetărilor pentru această expoziție?
Designul este un instrument foarte puternic, însă, din păcate, din cauza mass-media, este adesea redus doar la aspectul formal al lucrurilor. În același timp, atunci când proiectează lucruri în jurul nostru, un designer priceput poate influența fundamental obiceiurile noastre de consum și, astfel, întregul lanț de evenimente conexe. În viitor, designerii ar trebui să joace un rol fundamental în transformarea economiei și a industriei într-o parte mai sustenabilă a vieții noastre.
Care crezi că sunt atributele necesare pe care designul trebuie să le aibă astăzi pentru a fi relevant, inovator și responsabil? Care credeți că sunt, pe de altă parte, limitările pe care le au creativitatea și designul (în raport cu metodele de consum, modelele economice, schimbările sociale etc.)
Un produs de lungă durată este ideal. Nu trebuie aruncat atunci când prezintă urme de uzură, dimpotrivă, este proiectat în așa fel încât piesele sale individuale să poată fi înlocuite chiar și în caz de deteriorare ireversibilă. Un exemplu potrivit din expoziția noastră sunt pantofii Mariei Nina Václavková, care a inventat pantofii Off-Cuts, ale căror părți individuale pot fi pliate pur și simplu și, în caz de uzură, o singură piesă poate fi înlocuită. În ceea ce privește mediul și potențiala reciclare, produsele care pot fi reciclate 100% sunt esențiale. Din păcate, de exemplu, lipiciul toxic este adesea folosit în mobilier, ceea ce face dificilă reciclarea ulterioară.
Ce sfaturi le-ai da designerilor români cu privire la practicile lor, în legătură cu sustenabilitatea? Piața din România, asemenea celei din Cehia este încă la început de abordare a designului ca instrument de rezolvare a unor probleme importante precum încălzirea globală, echitatea socială sau modelele economice etc. să fie, pentru micile practici locale de design, resursele, pașii sau conceptele de care ar trebui să țină cont pentru a se apropia de o abordare responsabilă și durabilă în designul contemporan?
Nu prea mă pricep să dau sfaturi, însă ceea ce pot încerca cu siguranță designerii români este ca deja la școală să urmeze calea experimentării și explorării limitelor și posibilităților designului. Dacă se conectează în eforturile lor cu un anumit producător, cu atât mai bine. Tânărul designer Adam Železný, care cercetează cum să producă ceramică în mod inovator, sau perechea lui Llev, care testează posibilitățile miceliului în industria sticlei, ar reprezenta o bună sursă de inspirație în această direcție.
Care sunt primele 3 practici de design din Republica Cehă și ce ne-ai sugera să urmăm în ceea ce privește piața de design din Cehia?
În mediul ceh, cu siguranță este revista Czechdesign, pe care o conduc și în care încercăm pe termen lung să cartografiem tendințele în design sustenabil. Proiectele Material Times sau Balance is Motion merită și ele atenție.
