Jocuri românești pe tărâm suedez

Ca și când ai mai avea nevoie de un motiv în plus să-ți dorești să fii din nou copil, cu ocazia Stockholm Design Week, Romanian Design Week în colaborare cu ICR Stockholm au pregătit o expoziție în care au adunat laolaltă pretexte și practici de joc din trecut, dar și jucării actuale, cărți, ilustrații și obiecte de design contemporan inspirate din universul copilăriei.

Într-o clădire din Stockholm, în cadrul programului oficial al festivalului suedez de design, în câteva încăperi a fost recompusă o zi din viața unui copil în fața blocului anilor ‘80. Modul în care au fost prezentate exponatele a fost gândit atât de bine de Attila Kim, încât aproape că îți închipuiai cum, ieșit puțin din casă, poate pentru a lua lapte sau pâine, auzi deodată dintr-o parte “1,2,3 la perete stai!”. Când să te execuți, din cealaltă parte un băiat strigă “Țară, țară, vrem ostași”. Și, exact așa cum un copil trebuie să trăiască basme și povești, expoziția a avut o parte dedicată cărților de povești, ilustrate de designeri români. Iată, deci, cum Harap Alb, Greuceanu sau Prâslea cel Voinic cu merele lui au călătorit și până în Stockholm.  

Am stat de vorbă cu directorul adjunct Eva Leonte și referentul Ioana Leca din cadrul ICR Stockholm pentru a afla cum a fost primită expoziția noastră de către publicul suedez.
 

I.L: După ce în 2014 prezentam prima expoziţie colectivă de design românesc în cadrul Stockholm Design Week, familiarizând publicul suedez cu specificitatea designului local, cu principalele teme şi tehnici de prelucrare, precum şi poveştile din spatele produselor, totul în contextul meşteşugului tradițional, prin colaborarea cu Muzeul Naţional al Ţăranului Român, anul acesta ne-am propus să contextualizăm relaţia cu obiectul referindu-ne la copilărie şi la convenţia jocului. Expoziţia a fost primită cu curiozitate de vizitatorii de toate vârstele, atât copii însoţiţi de părinţi şi bunici, cât şi public specializat din domeniul designului.

 

 

I.L: Unul dintre lucrurile aduse în discuţie şi care a stârnit şi interesul publicului prezent la vernisaj a fost designul cu miză socială, înglobarea tehnicilor tradiţionale şi care fac parte din patrimoniul cultural într-un discurs contemporan. Dintre acestea, Attila Kim şi Irina Florea au amintit proiecte precum Borangic sau Lotca, proiecte care revitalizează prin design zonele în care au loc şi de care sunt strâns legate. Specificitatea proiectelor de design responsabil, apariţia proiectelor care vorbesc de patrimoniul imaterial (ex. Kraftmade) sunt principalele schimbări constatate pe scena de design din România. Unul din exemple e chiar proiectul Ţaca Paca, proiect cu autor colectiv, şi care, spunând povestea copilăriei do-it-yourself, transformă nostalgia într-un act de solidaritate (80% din veniturile încasate din vânzarea jucăriilor sunt direcţionate către cauze sociale).

Aş spune că tranziţia de la obiectul în sine văzut ca finalitate a procesului de design la proces, la relaţiile mijlocite de obiect, este caracteristica remarcată atât de designerul suedez Petra Lilja, cât şi de alţi designeri suedezi familiarizaţi cu scena românească de design.

 

 

I.L: Ne-am întrebat încă din etapa de planificare a proiectului cum va rezona publicul suedez la întâlnirea cu jocurile României anilor ’80 şi ne-am bucurat să le descoperim curiozitatea şi interesul în raport cu jocurile de comunitate ale acelor ani. Pentru a completa tabloul acestei copilării, ICR Stockholm organizează, de asemenea, 2 ateliere de joacă şi creativitate pentru cei mici şi mari. Primul a avut loc pe 7 martie, iar următorul va fi pe 21 martie. Considerăm că întregul context în care e prezentată expoziţia e unul potrivit pentru buna ei receptare: anii ’70 şi ’80 au fost în Suedia, ca şi în România, anii unor ample proiecte de construcţie urbană, multe dintre cartierele de blocuri din Suedia fiind construite în acea perioadă, cu idealul de a genera comunităţi.

 

EL: Cultura română și-a pierdut exotismul, devenind o componentă firească a dialogului cultural și a marilor festivaluri. Interesul pentru artiștii români este astăzi infinit mai mare și există mult mai multe instituții și organizații suedeze dispuse să co-finanțeze evenimente în care sunt implicați artiști români. Am ajuns chiar în punctul în care se întâmplă multe lucruri și fără noi, fie pentru că nu putem face față tuturor inițiativelor, fie pentru că nu este întotdeauna nevoie de sprijinul nostru financiar. O vedem ca pe o situație fericită și un semn că lucrurile merg de la sine. Prin urmare, de un an încoace, ne permitem să ne îndreptăm eforturile și spre alte țări din Nordul Europei – în primul rând Danemarca, Norvegia și Finlanda.
 

Ce proiect a beneficiat cel mai mult de atenția publicului suedez?
 

Proiectele ICR Stockholm cu cea mai mare vizibilitate au fost legate de participarea ca țară invitată de onoare la Festivalul Internațional de film de la Göteborg, în 2011, unde am avut 3400 de spectatori, și la Târgul de Carte din același oraș, în 2013, unde am avut 22 000 de vizitatori în stand și la programele noastre. Sunt repere de care presa suedeză încă își mai amintește. E o ironie că amândouă au avut loc la Göteborg, fiindca activitatea noastră curentă se desfășoară la Stockholm. Pe de altă parte, aceste două participări n-au apărut din senin sau din întâmplare, ci au fost rezultatul multor proiecte mai mici pe care le-am derulat pe tot cuprinsul Suediei.

Mai multe detalii despre viitoarele evenimente semnate de ICR Stockholm se găsesc aici.