Ars Electronica – între Artă, Știință, Tehnologie și Societate

Ars Electronica este un festival început în Linz, Austria, în 1979. Ediția pilot a făcut istorie, prezentând o selecție de 20 de artiști și oameni de știință. Pentru mai bine de 30 de ani, focusul principal al festivalului este relația dintre artă, tehnologie și societate. ”Golden Nica”, premiul cel mare al fiecărei categorii din competiție, este cea mai mare distincție ce se acordă la cea mai veche competiție de Arte Media. În timp, Ars Electronica a devenit unul dintre cel mai importante puncte de întâlnire pentru sute de artiști, teoreticieni, oameni de știință, tehnologi și rețeliști din toată lumea.

Pe lângă competiție, Ars Electronica înseamnă și un Centru - locație de prezentare și interacțiune cu activitate constantă de-a lungul anului și un Futurelab – laborator de cercetare și dezvoltare pentru experimente la intersecția dintre stiință, artă și tehnologie.

Ca orice nucleu creativ, festivalul a generat în jurul să energia necesară dezvoltării unor inițiative care să sprijine principalele sale preocupări. În ultimul timp, CERN si Paranal Observatory, oferă posibilitatea artiștilor de a dezvolta proiecte remarcabile împreună cu oameni de știință, în cadrul unui reziențiat artistic. Orașul Linz a fost inclus în rețeaua UNESCO - ”City of Media Arts”, în 2014.

În 2015 Ars Electronica a primit premiul EFFE - ”Most trend-setting European festivals of the year”, iar în ianuarie 2016 a stabilit împreună cu Intel un nou record mondial prin lansarea a 100 de drone în timpul nopții, a căror coordonare computerizată a oferit un spectacol de lumini, devenind o instalație de artă digitală.


Ca toate inițiativele de acest tip, Ars Electronica a trecut printr-o serie de schimbări și provocări în ultimii ani. Ediția din 2015 “POST CITY – Habitats for the 21st Century” a reflectat toate aceste schimbări.

Dincolo de fascinația mea specială pentru Ars Electronica, la ediția din acest an am avut un sentiment continuu de amprentă umană în procesul de implementare a ideilor. Pentru că experiența umană în procesul de lucru mi se pare extrem de importantă, l-am invitat pe Martin Honzík, directorul festivalului, la o scurtă discuție despre modul în care organizarea unui festival poate deveni un proiect de artă în sine.

Trăim în vremuri în care nu este suficient pentru un festival să fie cel mai vechi, cel mai respectat și prestigios pentru a-i asigura succesul ediție de ediție. Ce crezi că menține Ars Electronica diferit, inspirat și ce-l face să meargă mai departe?

Ars Electronica este definiția unui nou avangardism. Păstrând constant direcția avantgardistă, el s-a dezvoltat către un festival de Post-art. Eu văd acest proces ca pe unul natural. Am cunoscut mulți artiști care nu își mai propun să lucreze la nivele abstracte de creație. În schimb, ei doresc să participe la rezolvarea problematicilor globale, având potențialul de a face acest lucru. Un foarte bun expemplu este munca depusă de Cesar Harada, un inventator, artist și antreprenor francez-japonez, care a creat drone înotătoare autonome pentru a curăța marea. Noi căutăm acest nou tip de artiști dispuși să rezolve tot felul de probleme ce apar în societate sau să aducă noi perspective. Chiar dacă la prima vedere proiectele lor nu au nimic de-a face cu arta, abordarea artistică este ascunsă în procesul de dezvoltare.

Un alt lucru important este faptul că Ars Electronica nu se concentrează imanent pe teme de artă. Acestă abordare ar fi fost o barieră pentru festival. Urmărind temele festivalului de-a lungul timpului, în special după revoluția digitală, veți vedea că sunt strâns legate de întrebări importante pentru societate, la care se caută răspunsuri, arătând totodată necesitatea de vorbi unui public cât mai larg.
Pe de o parte, acest lucru a crescut popularitatea festivalului, oferind o perspectivă nouă, mai largă a artei și a relației sale cu știința și societatea. Pe de altă parte, deschiderea spre acest unghi a complicat situația, fiind considerată un dezavantaj de către sectorul imanent de artă.

În final, Ars Electronica a devenit un festival Post-art-Life-related.

Aș spune că ediția de anul acesta a fost una specială și diferită. Pe lângă tema festivalului ”Post City” și locația provocatoare (vechea clădire a Poștei din Linz) am simțit o atmosferă orientată spre comunitate pe tot parcursul festivalului. Ne poți împărtăși mai multe dintre experiențele tale și ale echipei în pregătirea acestei ediții?

Ultimele două ediții ale festivalului au fost diferite față de cele de dinainte ca o consecință a situației financiare și politice. Partea financiară a fost susținută de mai mulți parteneri, co-producători ai festivalului, care s-au strâns într-o comunitate pentru a pune în aplicare și a prezenta proiecte legate de temă. În loc să fie un festival curatoriat, Ars Electronica a devenit mai degrabă un punct de întâlnire, un loc de joacă organizat, unde comunicarea și negocierile între parteneri au fost foarte importante, punând accentul pe proces mai mult decât de rezultate. Din acest motiv, s-a resimțit oarecum ca efect descentralizarea în procesul de lucru. M-am simțit ca un post-primar într-un post-oraș. Nu unul care arată calea, ci unul care întreabă unde este calea și invită participanții să o găsească împreună. Am avut șansa de a testa pe acest nou segment de public, noi reguli de viață. În final, a fost o abordare constructivă și a avut un efect pozitiv asupra relațiilor dezvoltate între oameni în timpul festivalului.

Dar despre formatul festivalului? A fost ca un fel de premieră, de asemenea, nu-i așa?

Mi-a plăcut formatul festivalului de anul acesta. A fost organizat ca un adevărat oraș situat în vechea clădire a Poștei. A fost ceva nou și diferit, peste 200 de persoane s-au ocupat de logistică până la final. Câteva zile mai târziu, aceeași echipă a transformat locația într-o casă temporară pentru 700 de refugiați, ajunși în stația de tren din Linz, în urma unui apel de urgență primit de la Crucea Roșie.

Povestea fiecărei ediții începe cu sfârșitul ei, iar în acest an a fost situația refugiaților. A fost genul de șansă pe care o ai o dată în viață, ocazia să verificăm imediat teoria în practică, nu doar să o prezentăm și să privim acțiunea, ci să fim acțiunea. Încă reflectez asupra acestei experiențe. Este unul dintre cazurile în care lucrul la un festival chiar îți poate schimba viața. Împărtășirea aceleași experiențe intense aduce oamenii împreună și întărește spiritul comunitar.

A fost aceasta cea mai mare ediție a festivalului? Fiind într-un singur loc părea destul de concentrate și cu un impact puternic.

Cea mai mare ediție Ars Electronica a fost ”Repair” în 2010 ... pe care încă o mai simt. S-a ținut în Tabak Fabrik, am avut cel mai mare număr de proiecte de până atunci și a durat 2 săptămâni. Mai mult de 1000 de oameni au lucrat la pregătirea festivalului, inclusiv participanții.

Eu măsor succesul în pregătirea unui festival prin feedback-ul primit de la oamenii cu care lucrez. Am grijă de fiecare dată să comunic cu toți membrii echipei și să-i cunosc pe fiecare în parte ca să păstrez mereu o atmosferă de lucru plăcută.

Părerile pe care le primim de la invitați asupra echipei cu care am lucrat sunt, de asemenea, importante, dar sunt secundare față de celelalte. Cel mai mult apreciez timpul pe care fiecare membru din echipă îl investește pentru a face următoarea ediție să se întample. Văd acest proces ca pe o sculptură socială și da, este o artă în sine să organizezi acest festival.

În ciuda efortului, există tot timpul riscul de a-ți pierde echilibrul, de a nu fi capabil să ții pasul și să controlezi toate activitățile,când totul capătă dimensiuni macro. Dar face parte din experiența în sine. Ce regret de data aceasta este că nu am avut timp să cunosc de aproape toate proiectele și toți artiștii, cum reușeam de obicei.

Au fost o mulțime de discuții cu privire la calitatea artistică a proiectelor prezentate la Ars Electronica. Este de fapt o problemă legată de Artă, Tehnologie și Practici ale artei bazate pe știință. Cum comentezi acest lucru?

Încă de la început, festivalul Ars Electronica nu a fost faimos pentru excelența calității artistice. Aceasta este premiată la Prix Ars Electronica și sărbătorită în cadrul expoziției Cyber Arts în fiecare an. Calitatea artistică este doar o parte din efortul depus pentru acest festival. Vorbim aici despre experimente și experiențe la nivel social și global, care sunt diferite în fiecare an. Din loc în loc poți găsi proiecte de artă impresionante, dar sunt și multe care nu au nicio legătură cu arta. Același principiu este valabil și pentru Ars Electronica Center: nu mai este un muzeu de artă. Abordarea artistică este utilizată ca mediu pentru a deschide uși și a da o nouă perspectivă asupra lucrurilor reale, globale.

Concluzia ar fi că atunci când un festival nu se concentrează numai asupra laturii artistice, lucrul ăsta îl menține într-un fel „tânăr”, flexibil și capabil să se muleze pe nevoile societății?

Da, într-o oarecare măsură. Ar fi posibil să îndeplinim așteptările acestei întrebări și dacă ne-am concentra doar asupra lumii artei și a contextului. Este o metodă de succes practicată de mult timp. Sigur că ar fi funcționat și în cazul nostru, însa ar fi fost benefic cu precădere pentru discursul imanent al artei și mai puțin pentru societate și nevoile acesteia. Nucleul festivalului nostru nu este arta în sine, ci cetățeanul și nevoile sale individuale în contextul unei lumi aflate într-o permanentă schimbare, o lume dominată de tehnologie și de digitalizare. Arta, în contextul nostru, nu e văzută ca un bun aflat pe o anumită piață, rolul artei aici e de a fi un translator, un transformator, un catalizator, un deschizător de drumuri. Așadar, există în continuare un focus puternic pe artă, pe arta ca sursă a existenței și a viitorului, însă în acelasi timp tindem să ascultăm și de instinctul nostru cultural, care ne spune să ne adresam unui public mai larg (incluzând aici lumea artei) în activitățile noastre. Ascultând de acest ”cultural order”, tindem în mod natural să ținem cont și de alte domenii ca știintă, tehnologie, economie, industrie și societate.

Vorbind despre colaborările prezentate în cadrul Ars Electronica, ați găsit coliziune sau simbioză, atunci când vine vorba de artă și știință?

Atunci când vorbim despre colaborarea dintre artă și știință, totul se rezumă la schimbarea mentalității ambelor părți. Pot vedea fascinația în ochii partenerilor științifici atunci când aceștia vin la festival și întâlnesc interpretarea artistică a muncii lor, într-o formă sau alta. Este un schimb intens între trăiri și percepții.

De asemenea, atunci când artiștii merg ca rezidenți la CERN sau Paranal, există o colaborare complexă, care include un permanent conflict constructiv, sau mai degrabă o continuă negociere între părțile implicate. Acest lucru se întâmplă în mod natural, de obicei, și cred că este motorul care conduce lumea în continuare.

Și pentru a termina într-o notă artistică: aveți vreun proiect favorit din acest an de la Ars Electronica?

Da, este un proiect care merită 10 din 10 puncte după părerea mea: proiectul lui Nelo Akamatsu’s numit “Chijikinkutsu”, o instalație muzicală inspirată din grădinile tradiționale japoneze. O experiență rară la nivel global, minimală, poetică, cu totul specială.

Povestea amuzantă din spate este că artistul a înscris-o inițial la categoria Hybrid Art, dar juriul a decis că asta trebuie schimbat. Probabil că artistul a fost foarte surprins să fie premiat la o altă categorie decât cea la care se înscrisese. Așadar, în cele din urmă, a câștigat Golden Nica pentru Muzică Digitală la categoria Art Sound.


În cadrul ultimelor trei ediții ale festivalului Ars Electronica au fost prezentate și trei proiecte semnate de artiști români:“Feed me”, Noper & Saint Machine, 2015, “Hacking Meditation”, Mihaela Kavdanska & Cristian Iordache, 2014 și “4th Skin”, Mihaela Kavdanska & KOTKI visuals, 2013.

De asemenea, expoziția interactivă de artă “Use at Your Own Risk” prezentată de Interface Culture Lab, parte a festivalului Ars Electronica 2013, a fost invitată în România și prezentată de Victoria Art Center & Muzeul Național de Artă Contemporană, în martie 2014. De organizarea acesteia s-au ocupat AVmotional.