Originar din Piatra-Neamț, Andrei Nuțu a absolvit secția de Pictură a Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca. Expreimentând în mai multe domenii, precum pictura, desenul, iconografia și fotografia, artistul vine cu multă voință și forță de muncă, pentru a se găsi pe sine în lumea artei și pentru a expune vizual felul în care se percepe pe sine și lumea din jurlul lui.
Metanoia
Propunerea proiectului Metanoia este de a aborda un subiect care e deja un topos în aproape toate curentele istoriei artelor, dar a cărui prezență în artele vizuale recente este marginalizată. E vorba de spiritualitate și de locul ei în societatea contemporană. Proiectul problematizează domeniul din perspectiva relației complexe dintre corp și suflet. Pentru a putea cunoaște dimensiune sacră, este necesară o schimbare a percepției asupra dimensiunii profane, schimbare exprimată adecvat prin conceptul de ”metanoia”.
Astfel, “metanoia”, adică trecerea de la o frecvență a existenței la alta, s-ar putea produce pornind exact de la experiența estetică a lecturii vizuale care o reprezintă. Lucrările reflectă starea conflictuală de tranziție sau chiar de extaz, posibilă pe granița dintre cele două dimensiuni. Accentul nu cade pe culoarea și pe vitalitatea lumii concrete, ci pe lumina interioară intrinsecă realității, dar perceptibilă doar la nivel spiritual.
Metanoia
Propunerea proiectului Metanoia este de a aborda un subiect care e deja un topos în aproape toate curentele istoriei artelor, dar a cărui prezență în artele vizuale recente este marginalizată. E vorba de spiritualitate și de locul ei în societatea contemporană. Proiectul problematizează domeniul din perspectiva relației complexe dintre corp și suflet. Pentru a putea cunoaște dimensiune sacră, este necesară o schimbare a percepției asupra dimensiunii profane, schimbare exprimată adecvat prin conceptul de ”metanoia”.
Astfel, “metanoia”, adică trecerea de la o frecvență a existenței la alta, s-ar putea produce pornind exact de la experiența estetică a lecturii vizuale care o reprezintă. Lucrările reflectă starea conflictuală de tranziție sau chiar de extaz, posibilă pe granița dintre cele două dimensiuni. Accentul nu cade pe culoarea și pe vitalitatea lumii concrete, ci pe lumina interioară intrinsecă realității, dar perceptibilă doar la nivel spiritual.
