Proiectul îşi propune restaurarea şi conversia funcţională a fostei Sucursale Ford din cartierul Floreasca.
În urma analizei urbanistice a zonei în care construcţia este amplasată, zonă predominant rezidenţială, (cu o preponderenţă a locuinţelor colective mici cu caracterul locuirii plăcute), s-a remarcat incompatibilitatea funcţională a obiectului de arhitectură cu vecinătatea. De asemenea, printr-o analiză a pieţei imobiliare bucureştene, descoperim că zona Floreasca este considerată zona în care locuieşte elita oraşului, iar preţurile pe m2 sunt printre cele mai mari la nivelul oraşului. Dată fiind poziţia strategică a sitului, legăturile multiple cu centrul oraşului, caracterul rezidenţial al zonei, absenţa funcţiunilor culturale şi posibilele legături cu axa culturală şi muzeală a oraşului, s-a optat pentru conversia funcţională a halei industriale aflată în stare de abandon, într-un mod cultural, structurat în jurul unei săli multifuncționale, care să permită multiple utilizări centrate pe nevoile comunităţii. Astfel, se asigură reintegrarea imobilului fostei sucursale Ford (monument istoric) în circuitul socio-economic şi urbanistic, reabilitarea zonei şi creşterea coeziunii sociale, ca urmare a proiectului de conversie. De asemenea, se asigură creşterea valorii funciare şi, implicit, a valorii de piaţă a clădirii, ceea ce garantează rentabilitatea investiţiei.
Slobodan Selenić, citat de Radivoje Dinulović, remarcă faptul că nu există un teatru al timpurilor noastre, sunt diferite teatre, care există simultan în timp și spațiu, iar contradicția între caracterul efemer al teatrului ca artă dramatică și caracterul permanent al teatrului ca arhitectură îl obligă pe arhitect să prevadă în mod independent și autonom conținutul, caracterul, logica, expresia și mijloacele teatrului al cărui spațiu îl proiectează. Din aceste considerente, principalul obiectiv al conversiei a fost asigurarea unui fond pentru diversele manifestări culturale, direcţie ce implică nevoia de flexibilitate a spaţiului pentru anticiparea viitoarelor nevoi ale utilizatorilor.
Sala de spectacole se transformă, astfel, într-un spatiu ale cărui limitări sunt definite numai de manifestarea scenică, nu și de arhitectură. Arhitectura devine un participant activ al procesului scenografic. Sala este gândită pe o tramă de module de pardoseală care, cu ajutorul unui lift hidraulic şi a scaunelor rabatabile, poate fi configurată în funcţie de cerinţele regizorale. De asemenea, compartimentarea sălii este complet modulară, lucru realizat cu ajutorul plafonului tehnic pe care pot glisa panourile pliabile ce izolează fonic şi delimitează perimetrul dorit. Astfel, spaţiul sălii se poate închide sau deschide complet, poate acoperi un perimetru variabil, se poate delimita complet de spaţiul halei, formând un spaţiu contrastant cu restul amenajării, sau întreaga activitate artistică poate fi proiectată pe fondul spaţiului industrial, spectacolul făcând parte din realitatea halei.
Proiectul îşi propune să demistifice mecanismul teatral şi al artei de spectacol şi să participe activ la dinamica dialogului actor-spectator, dialog în care arhitectura intervine prin facilitarea mediului de transmitere a mesajului.
În urma analizei urbanistice a zonei în care construcţia este amplasată, zonă predominant rezidenţială, (cu o preponderenţă a locuinţelor colective mici cu caracterul locuirii plăcute), s-a remarcat incompatibilitatea funcţională a obiectului de arhitectură cu vecinătatea. De asemenea, printr-o analiză a pieţei imobiliare bucureştene, descoperim că zona Floreasca este considerată zona în care locuieşte elita oraşului, iar preţurile pe m2 sunt printre cele mai mari la nivelul oraşului. Dată fiind poziţia strategică a sitului, legăturile multiple cu centrul oraşului, caracterul rezidenţial al zonei, absenţa funcţiunilor culturale şi posibilele legături cu axa culturală şi muzeală a oraşului, s-a optat pentru conversia funcţională a halei industriale aflată în stare de abandon, într-un mod cultural, structurat în jurul unei săli multifuncționale, care să permită multiple utilizări centrate pe nevoile comunităţii. Astfel, se asigură reintegrarea imobilului fostei sucursale Ford (monument istoric) în circuitul socio-economic şi urbanistic, reabilitarea zonei şi creşterea coeziunii sociale, ca urmare a proiectului de conversie. De asemenea, se asigură creşterea valorii funciare şi, implicit, a valorii de piaţă a clădirii, ceea ce garantează rentabilitatea investiţiei.
Slobodan Selenić, citat de Radivoje Dinulović, remarcă faptul că nu există un teatru al timpurilor noastre, sunt diferite teatre, care există simultan în timp și spațiu, iar contradicția între caracterul efemer al teatrului ca artă dramatică și caracterul permanent al teatrului ca arhitectură îl obligă pe arhitect să prevadă în mod independent și autonom conținutul, caracterul, logica, expresia și mijloacele teatrului al cărui spațiu îl proiectează. Din aceste considerente, principalul obiectiv al conversiei a fost asigurarea unui fond pentru diversele manifestări culturale, direcţie ce implică nevoia de flexibilitate a spaţiului pentru anticiparea viitoarelor nevoi ale utilizatorilor.
Sala de spectacole se transformă, astfel, într-un spatiu ale cărui limitări sunt definite numai de manifestarea scenică, nu și de arhitectură. Arhitectura devine un participant activ al procesului scenografic. Sala este gândită pe o tramă de module de pardoseală care, cu ajutorul unui lift hidraulic şi a scaunelor rabatabile, poate fi configurată în funcţie de cerinţele regizorale. De asemenea, compartimentarea sălii este complet modulară, lucru realizat cu ajutorul plafonului tehnic pe care pot glisa panourile pliabile ce izolează fonic şi delimitează perimetrul dorit. Astfel, spaţiul sălii se poate închide sau deschide complet, poate acoperi un perimetru variabil, se poate delimita complet de spaţiul halei, formând un spaţiu contrastant cu restul amenajării, sau întreaga activitate artistică poate fi proiectată pe fondul spaţiului industrial, spectacolul făcând parte din realitatea halei.
Proiectul îşi propune să demistifice mecanismul teatral şi al artei de spectacol şi să participe activ la dinamica dialogului actor-spectator, dialog în care arhitectura intervine prin facilitarea mediului de transmitere a mesajului.
Portofoliu: ro.linkedin.com/pub/corina-constantinescu/20/707/86/
