„Bestiarul” este o lucrare de identitate, de căutare retrospectivă a moștenirii sinelui. Este o întoarcere într-un timp în care atât gestul artistic, cât și natura, nu aveau un semn precedent în conștiința umană. Lucrarea încearcă un act de oglindire, descifrare și însușire a artei neolitice de pe teritoriul românesc, mai exact, de pe teritoriul Văii Bistriței, întrucât obiectele folosite provin chiar de pe malul râului din spațiul natal. Este un proiect început, în mod involuntar, din copilărie prin dorința de a colecționa pietre de râu, care mai apoi s-a continuat sub forma unei căutari, a unei căutari a naturii, a pământului, a unui act arheologic transpus în vizual.
Bestiarul este, în fapt, o colecție de obiecte organice transformate în obiecte cu intenții artistice. Piatra, ca suport al lucrării, este deja o operă de artă în sine, cu o cromatică aparte, cu o formă, o textură şi o consistenţă. Intervenţia mea este una profană asumată; nu caut o îmbunătăţire a pietrei, ci mi-o însuşesc ca făcând parte din propria identitate deoarece această lucrare nu este doar o căutare a unei viziuni mistico-artistice, ci este şi o afişare a sinelui.
Aşadar „Bestiarul” gravitează în jurul conceptului de identitate organică. Provenienţa pietrelor, morfologia zoomorfă neolitică locală, moştenirea arhaică, colecţia personală şi recompunerea sunt ramificaţii care se intersectează în cadrul acestui concept. Este o lucrare tribut, o lucrare despre sine şi, de ce nu, o lucrare continuă, a cărei finalitate nu este prestabilită şi care urmează să se dezvolte în continuare. Următorul pas în cadrul proiectului va fi acela de a reîntoarce pietrele în spaţiul lor de provenienţă, de a le reoferi naturii: o metaforă a ofrandei, lăsând actul artistic să-şi urmeze procesul previzibil de dezintegrare în mod natural. Consider această acţiune un act de sinceritate atât faţă de lucrarea în sine, obiectul de artă, cât şi faţă de tot ceea ce urmăreşte aceasta să transmită.
Bestiarul este, în fapt, o colecție de obiecte organice transformate în obiecte cu intenții artistice. Piatra, ca suport al lucrării, este deja o operă de artă în sine, cu o cromatică aparte, cu o formă, o textură şi o consistenţă. Intervenţia mea este una profană asumată; nu caut o îmbunătăţire a pietrei, ci mi-o însuşesc ca făcând parte din propria identitate deoarece această lucrare nu este doar o căutare a unei viziuni mistico-artistice, ci este şi o afişare a sinelui.
Procesul de imprimare pe piatră l-am început ajutându-mă de linogravură deoarece aceasta mi-a oferit, nu doar actul arhaic (primitiv) al săpării pentru a ajunge la o formă plastică, ci şi forma organică, brută şi sintetică a desenului, rezultată în urma imprimării. Pentru această parte a proiectului, m-am rezumat asupra a două entităţi animalice, bivolul(bizonul) şi cerbul, respectiv asupra a două simboluri primordiale: masculin şi feminin; iar forma este de inspiraţie neolitică de pe teritoriul românesc: cultura Vinča-Turdaş, Hamagia, Cucuteni, Vădastra, Boian, Starčevo-Criș. Punctul, linia, ritmul sunt elementele de limbaj plastic pe care le-am utilizat, plecând de la ceramica şi sculptura specifică culturilor. Unele din lucrări sunt reinterpretări ale unor tipare decorative compuse în aşa fel încât să definească o structură zoomorfă: cum ar fi piatra „Cornut fecund”, care are la bază morfologia Marii Zeiţe din cultura Cucuteni A-B. Pe lângă tehnica linogravurii, am utilizat şi gravura directă pe piatră sau petroglifa. Prin această metodă am reconstituit actul de creaţie a omului primitiv, utilizând instrumente moderne (biaxul şi freza diamantată), dar, totodată, recurgând la incizarea manuală acolo unde mi-a permis piatra (roca moale, de fliş). Gravura pe pietre mi-a oferit ocazia să observ „personalitatea” proprie a acestora. Au rezultat experimente atât cu final fericit, cât si fără.
Aşadar „Bestiarul” gravitează în jurul conceptului de identitate organică. Provenienţa pietrelor, morfologia zoomorfă neolitică locală, moştenirea arhaică, colecţia personală şi recompunerea sunt ramificaţii care se intersectează în cadrul acestui concept. Este o lucrare tribut, o lucrare despre sine şi, de ce nu, o lucrare continuă, a cărei finalitate nu este prestabilită şi care urmează să se dezvolte în continuare. Următorul pas în cadrul proiectului va fi acela de a reîntoarce pietrele în spaţiul lor de provenienţă, de a le reoferi naturii: o metaforă a ofrandei, lăsând actul artistic să-şi urmeze procesul previzibil de dezintegrare în mod natural. Consider această acţiune un act de sinceritate atât faţă de lucrarea în sine, obiectul de artă, cât şi faţă de tot ceea ce urmăreşte aceasta să transmită.
Portofoliu: dianaelenablaga.blogspot.ro
