În actul căutării sinelui, a clarităţii individuale, putem experimenta senzaţia că suntem un punct adimensional în interiorul conştiinţei. Este posibil ca spaţiul să fie văzut ca un construct arbitrar şi o proiecţie a minţii, fără să aibă deloc existenţă obiectivă. Deoarece multe alte tipuri de fenomene transpersonale implică deseori accesul la informaţii prin canale extrasenzoriale, graniţa bine trasată dintre psihologie şi parapsihologie tinde să se şteargă sau să devină arbitrară atunci când existenţa unor experienţe transpersonale devine cunoscută şi acceptată. Atunci când intrăm în domeniul perinatal şi suntem puşi în faţa experienţelor gemene ale vieţii şi morţii, trebuie să realizăm că distorsiunea şi lipsa de autenticitate din viaţa noastră nu se limitează la segmente sau zone. Începem să percepem brusc întreaga imagine a realităţii şi strategia generală a existenţei ca fiind false. Multe dintre atitudinile şi comportamentele anterioare, care ni se păreau naturale şi erau acceptate de la sine, pot fi percepute acum ca iraţionale şi absurde.
Armonizarea conştientului individual cu inconştientul colectiv denotă existenţa sentimentelor nerecunoscute, comune tuturor indivizilor, ce pot fi declanşate de imaginar, cel mai frecvent trăite în vise. Prin intermediul acestora, ne familiarizăm cu ideea freudiană că în inconştient putem să ne găsim sinele interior.
Pentru realizarea studiului, am apelat la cercetări bazate pe cartografierea spaţiului interior al psihicului uman, interpretarea şi înţelegerea spaţiului înconjurător, fără suport social (extern).
Din punct de vedere tehnic, lucrările reprezintă o structură compoziţională uşor interpretabilă, intensificarea paletei coloristice dând naştere unor personaje psihedelice în concentrarea scenelor la scară mare. Propunerea îmbinării colajelor cu aceste „contururi” ale personajelor redă alăturarea realităţii pasiv-agresive într-un decor spasmodic. O tensiune internă ce pulsează înspre exteriorul suportului. Personaje excentrice, acţiuni irelevante, caracterizate prin lumină, culoare, atmosferă sonoră, o vibraţie magnetică ce pătrunde în materialitatea pânzei. Un spaţiu urban luminat şi parţial limitat.
Compoziţiile, reprezentând intimitate şi trăire, încearcă să stabilească o legătură cu privitorul prin ceva fundamental şi universal.
Armonizarea conştientului individual cu inconştientul colectiv denotă existenţa sentimentelor nerecunoscute, comune tuturor indivizilor, ce pot fi declanşate de imaginar, cel mai frecvent trăite în vise. Prin intermediul acestora, ne familiarizăm cu ideea freudiană că în inconştient putem să ne găsim sinele interior.
Pentru realizarea studiului, am apelat la cercetări bazate pe cartografierea spaţiului interior al psihicului uman, interpretarea şi înţelegerea spaţiului înconjurător, fără suport social (extern).
Din punct de vedere tehnic, lucrările reprezintă o structură compoziţională uşor interpretabilă, intensificarea paletei coloristice dând naştere unor personaje psihedelice în concentrarea scenelor la scară mare. Propunerea îmbinării colajelor cu aceste „contururi” ale personajelor redă alăturarea realităţii pasiv-agresive într-un decor spasmodic. O tensiune internă ce pulsează înspre exteriorul suportului. Personaje excentrice, acţiuni irelevante, caracterizate prin lumină, culoare, atmosferă sonoră, o vibraţie magnetică ce pătrunde în materialitatea pânzei. Un spaţiu urban luminat şi parţial limitat.
Compoziţiile, reprezentând intimitate şi trăire, încearcă să stabilească o legătură cu privitorul prin ceva fundamental şi universal.
