Amplasat pe Calea Floreasca, într-un cartier rezidențial format dupa anii 1950, situl ridică problematica unei zone discontinue a țesutului urban, generată de alăturarea neprielnică a peisajului industrial abandonat cu locuințele și cartierul. Creș terea nivelului de insecuritate în preajma sitului și suprafața mare de teren dezafectat, devin factori disturbanți ai desfă șurării vieții indivizilor.
Prin proiectul propus se caută redarea unui spațiu al reconectării dedicat comunitații. Existența pe sit a unui monument istoric emblematic pentru perioada interbelică, cât și faptul că acesta este dezafectat, implică necesitatea unei strategii de reintegrare și stimulare a potențialului reprezentat de trăsăturile deosebite ale arhitecturii industriale și de valoarea memoriei monumentului.
Situarea în vecinătatea parcului reprezintă un context prielnic pentru dezvoltarea funcțiunii de locuire, dar și de loisir. Am propus numeroase activitați pentru un stil de viață plăcut ș i complex în cartierul rezidențial, funcțiuni care nu existau în zonă. Astfel, am căutat conturarea unui adevărat centru pentru comunitate.
