Strada Mântuleasa se află în zona centrală a Bucureştiului, aproape de Calea Moşilor. Aceastǎ stradǎ este importantă în primul rând datoritǎ caracterului ei istoric, deoarece afirmă şi menţine identitatea oraşului. Funcţiunea este propusă pe locul fostei şcoli Mântuleasa, construită la 1800, la care Mircea Eliade a învăţat între 1914-1917. Școala veche a fost demolată ilegal în 2001, iar astăzi, pe terenul respectiv, nu se află nicio construcţie.
Zona surprinde o varietate de stiluri şi niveluri care se succed armonios. Proiectul pe care l-am propus susţine această armonie printr-o trecere treptată de la corpuri mai joase la corpuri mai înalte. Astfel, ansamblul semi-pavilionar se integrează în peisajul urban specific al străzii, fără a deranja construcţiile învecinate cu semnale verticale improprii.
Şcoala pentru dezvoltare personală este o şcoală „concept”, independentă de sistemul de învăţământ tradiţional, o şcoală destinată tuturor categoriilor de vârstă, în care sunt integrate workshopuri, prelegeri, spaţii pentru studiu individual şi interacţiune cu ceilalţi vizitatori. Școala cuprinde un afterschool dedicat activităţilor extracuriculare ale copiilor, săli de curs și de ateliere practice, o bibliotecǎ specializată, un spaţiu deschis pentru prelegeri, un cabinet psihologic şi zonǎ de alimentaţie publică.
Toate aceste corpuri sunt dispuse astfel încât să formeze o incintă, o curte deschisă, creând un spaţiu semi-public pentru a invita vizitatorii să poposească o vreme şi, în acelaşi timp, o legătură pietonală între Str. Mantuleasa şi str. Paleologu. Variaţia nivelurilor mai înseamnă în acest proiect şi coborârea cotei de călcare şi proiectarea demisolului pentru unele corpuri. Am ales această variantă din două motive: pentru a folosi un element specific multor case din zonă şi pentru a câştiga suprafaţă utilă, fără a creşte înălţimea ansamblului dincolo de limita permisă prin reglementările urbanistice ale zonei.
Plastica arhitecturală alternează suprafeţe pline cu suprafeţe mari vitrate, specifice unor construcţii publice. Aceste spaţii vitrate sunt însă, în general, concentrate spre curtea interioară pentru a evita un aspect prea comercial, deplasat. Golurile de formă pătrată şi dimensiune variabilă, creează un joc atractiv atât la nivelul plasticii arhitecturale exterioare, cât şi a celei interioare.
Proiectul de diplomǎ reprezintă viziunea mea asupra inserţiei de arhitectură în zona protejată a Bucureştiului, zona cu tradiţie şi atmosferǎ pitorească de sfârşit de secol XIX. Consider că strada Mântuleasa trebuie protejată pe viitor de transformări urbanistice şi arhitecturale distructive. În acest sens, prin conceptul gândit pentru şcoala Mântuleasa, integrarea ei în ţesutul construit existent, funcţiunile propuse şi prin încercarea de a da un spaţiu semi-public acestei zone, mi-am dorit ca proiectul să stea sub semnul decenței, al bunului simţ, al creării de spaţii umaniste pentru oameni.
Zona surprinde o varietate de stiluri şi niveluri care se succed armonios. Proiectul pe care l-am propus susţine această armonie printr-o trecere treptată de la corpuri mai joase la corpuri mai înalte. Astfel, ansamblul semi-pavilionar se integrează în peisajul urban specific al străzii, fără a deranja construcţiile învecinate cu semnale verticale improprii.
Şcoala pentru dezvoltare personală este o şcoală „concept”, independentă de sistemul de învăţământ tradiţional, o şcoală destinată tuturor categoriilor de vârstă, în care sunt integrate workshopuri, prelegeri, spaţii pentru studiu individual şi interacţiune cu ceilalţi vizitatori. Școala cuprinde un afterschool dedicat activităţilor extracuriculare ale copiilor, săli de curs și de ateliere practice, o bibliotecǎ specializată, un spaţiu deschis pentru prelegeri, un cabinet psihologic şi zonǎ de alimentaţie publică.
Toate aceste corpuri sunt dispuse astfel încât să formeze o incintă, o curte deschisă, creând un spaţiu semi-public pentru a invita vizitatorii să poposească o vreme şi, în acelaşi timp, o legătură pietonală între Str. Mantuleasa şi str. Paleologu. Variaţia nivelurilor mai înseamnă în acest proiect şi coborârea cotei de călcare şi proiectarea demisolului pentru unele corpuri. Am ales această variantă din două motive: pentru a folosi un element specific multor case din zonă şi pentru a câştiga suprafaţă utilă, fără a creşte înălţimea ansamblului dincolo de limita permisă prin reglementările urbanistice ale zonei.
Plastica arhitecturală alternează suprafeţe pline cu suprafeţe mari vitrate, specifice unor construcţii publice. Aceste spaţii vitrate sunt însă, în general, concentrate spre curtea interioară pentru a evita un aspect prea comercial, deplasat. Golurile de formă pătrată şi dimensiune variabilă, creează un joc atractiv atât la nivelul plasticii arhitecturale exterioare, cât şi a celei interioare.
Proiectul de diplomǎ reprezintă viziunea mea asupra inserţiei de arhitectură în zona protejată a Bucureştiului, zona cu tradiţie şi atmosferǎ pitorească de sfârşit de secol XIX. Consider că strada Mântuleasa trebuie protejată pe viitor de transformări urbanistice şi arhitecturale distructive. În acest sens, prin conceptul gândit pentru şcoala Mântuleasa, integrarea ei în ţesutul construit existent, funcţiunile propuse şi prin încercarea de a da un spaţiu semi-public acestei zone, mi-am dorit ca proiectul să stea sub semnul decenței, al bunului simţ, al creării de spaţii umaniste pentru oameni.
