Masterand în Arte Grafice în cadrul UNArte, este membru fondator al Asociației Fără Nume. A inițiat proiectul interdisciplinar Thinkering și dezvoltă în prezent proiectul Art Factory. Este pasionat de muzică, știință și natură. Valoarea lui principală este: “Să nu faci niciodată ceva în ce nu crezi”.
Oglinda interioară
Întotdeauna Bogdan s-a întrebat ce se întâmplă cu Iona după scena finală a piesei lui Marin Sorescu. Ce se întâmplă după ce se taie pe sine? Dacă în afara sa găsea numai burți de balenă din ce în ce mai mari, dar niciodată pe el însuși, oare în interiorul său ce va găsi? Se va găsi pe el, sau altceva? Se va tăia o singură dată până ce va afla răspunsul sau de mai multe ori, sau la infinit?
O senzație similară soartei lui Iona o are privitor la desen. În viziunea lui, creionul, în momentul în care atinge hârtia devine un bisturiu ce taie cu precizie în adâncimea noastră. Chiar dacă nu ajungi nicăieri (deși, la fel ca Iona, nu vom afla probabil niciodată, dacă exista un scop sau drumul/călătoria era scopul în sine) ești toate acele linii pe care le trasezi, ești toate acele straturi pe care le tai.
Cu fiecare linie, cu fiecare incizie afli încă ceva despre tine, despre mediul din interiorul tău, despre propriul tău sine. Este o călătorie către sine.
O senzație similară soartei lui Iona o are privitor la desen. În viziunea lui, creionul, în momentul în care atinge hârtia devine un bisturiu ce taie cu precizie în adâncimea noastră. Chiar dacă nu ajungi nicăieri (deși, la fel ca Iona, nu vom afla probabil niciodată, dacă exista un scop sau drumul/călătoria era scopul în sine) ești toate acele linii pe care le trasezi, ești toate acele straturi pe care le tai.
Cu fiecare linie, cu fiecare incizie afli încă ceva despre tine, despre mediul din interiorul tău, despre propriul tău sine. Este o călătorie către sine.
