Delia Prisecaru (n. 1990) este arhitect ce profesează în București, România, doctorand și asistent în cadrul UAUIM – Departamentul Proiectare de Arhitectură. Domeniul ei de cercetare este impactul experiențelor senzoriale asupra perspectivei observatorului in arhitectură și evoluția lor în memoria acestuia.
CENTRU ENOLOGIC ȘI VINOTERAPEUTIC JARIȘTEA
Crama, metaforă esențializată a procesului tehnologic, este doar o formă antropică a viței de vie. Vlăstarii își afundă rădăcinile, extrăgându-și seva, tot astfel crama sapă în același terroir în căutarea echilibrului, oferind prin secretul pământului, protecție și înnobilare perpetuă vinului. Două transformări succesive colocate în interiorul a două anvelopante de origini diferite, generate de proprietățile intrinseci ale pământului realizând un circuit închis.
Crama devine astfel un spațiu prețios, ancorat în pământ, luând formă și funcționând în comuniune cu terroir-ul. Clădirea vizează sfera capacității generatoare de experiențe semnificative în diferite puncte ale vizitei, oferind cadrul de interacțiune cu peisajul.
Turul ansamblului evocă experiențe dinamice bazate pe cele patru simțuri; promenada arhitecturală fiind suportul experimental, întâlnirea dintre vinificator și consumator devine memorabilă.
Prin arhitectură, personalitățile și expresivitatea se întrepătrund, generând experiențe interconectate culturii vinului. Ea oferă un cadru propice vizitei prelungite și fidelizării clientului față de marcă și loc, crescând dorința noilor experiențe ale savurării vinului prin valoarea emoțională dobândită.
CENTRU ENOLOGIC ȘI VINOTERAPEUTIC JARIȘTEA
Crama, metaforă esențializată a procesului tehnologic, este doar o formă antropică a viței de vie. Vlăstarii își afundă rădăcinile, extrăgându-și seva, tot astfel crama sapă în același terroir în căutarea echilibrului, oferind prin secretul pământului, protecție și înnobilare perpetuă vinului. Două transformări succesive colocate în interiorul a două anvelopante de origini diferite, generate de proprietățile intrinseci ale pământului realizând un circuit închis.
Crama devine astfel un spațiu prețios, ancorat în pământ, luând formă și funcționând în comuniune cu terroir-ul. Clădirea vizează sfera capacității generatoare de experiențe semnificative în diferite puncte ale vizitei, oferind cadrul de interacțiune cu peisajul.
Turul ansamblului evocă experiențe dinamice bazate pe cele patru simțuri; promenada arhitecturală fiind suportul experimental, întâlnirea dintre vinificator și consumator devine memorabilă.
Prin arhitectură, personalitățile și expresivitatea se întrepătrund, generând experiențe interconectate culturii vinului. Ea oferă un cadru propice vizitei prelungite și fidelizării clientului față de marcă și loc, crescând dorința noilor experiențe ale savurării vinului prin valoarea emoțională dobândită.
