Ioana Niculescu-Aron a absolvit pictura la Universitatea Națională de Arte Plastice din București. La vârsta de 21 de ani a obţinut o bursă la Accademia di Belle Arti di Belle Arti di Brera din Milano şi a expus lucrări în peste 15 locaţii în România, Germania, Statele Unite şi Italia.
Amprente
Consideră că acest suport trebuie să fie unul stabil atât cât este o feresastră – sursa de legătură cu realitatea, panoul prin care sunt transpuse gălăgiile ordinarului fiecărei zile în privirea şi sângele unui artist. Pentru a-şi construi această idee a ales o pânză groasă de bumbac întinsă bine pe un şasiu de 140x120 cm.
Fereastra spre care ascede artista capătă tente diferite în varii momente ale zilei, şi de asemenea, de la o zi la alta. A decis aşadar să folosească trei tonuri diferite pe care să le alterneze, cu care să se poată juca, în maniera care-i sugerează cel mai bine ciclicitatea, ideea de continuu, de infinit, de nemărginit şi în fond, de rutină.
Amprente
Maniera de lucru abordată este aceea a suprapunerii transparenţelor, a laviurilor, fapt ce asigură o importanţă primordială pânzei-suport – un obiect de sine stătător. Acesta va dialoga cu petele de culoare, pentru a construi ulterior universul artistei.
Consideră că acest suport trebuie să fie unul stabil atât cât este o feresastră – sursa de legătură cu realitatea, panoul prin care sunt transpuse gălăgiile ordinarului fiecărei zile în privirea şi sângele unui artist. Pentru a-şi construi această idee a ales o pânză groasă de bumbac întinsă bine pe un şasiu de 140x120 cm.
Fereastra spre care ascede artista capătă tente diferite în varii momente ale zilei, şi de asemenea, de la o zi la alta. A decis aşadar să folosească trei tonuri diferite pe care să le alterneze, cu care să se poată juca, în maniera care-i sugerează cel mai bine ciclicitatea, ideea de continuu, de infinit, de nemărginit şi în fond, de rutină.
