Proaspăt absolvent al UAUIM, București, Facultatea de Arhitectură, autorul a participat, în perioada 2013 – 2014, la elaborarea documentației tehnice și a proiectului de restaurare a Domului din San Felice, Modena, Italia, în cadrul unui stagiu de practică și în contextul unui an ERASMUS la IUAV, Venezia. De aici adâncirea interesului pentru restaurare și ruine care a condus la nevoia unei continuități, materializată prin acest proiect de diplomă.
MĂNĂSTIREA RUINEI CHIAJNA
Subiectul proiectului este ruina bisericii fostei Mănăstiri Giulești, construită între 1774 și 1790 și declarată recent monument istoric. Puternic avariată de un bombardament otoman în 1821 a suferit două sute de ani de existență în ruină, expusă ploilor, iernilor grele, cutremurelor severe, incendiilor, agresată cu pivoți de cățărare pentru antrenamente de alpinism și victimă a multor alte avarieri și sustrageri de materie constructivă.
Este Ruina Chiajna. Așa e cunoscută din totdeauna. Nu există memoria fostei biserici, nereușind să fie consacrată, datorită unei epidemii de ciumă care a ținut pe oricine departe de acest loc pentru foarte mult timp. De atunci locul e cunoscut ca fiind bântuit. O biserică bântuită.
Propunerea autorului încearcă să negocieze nevoia înființării unei noi mănăstiri, exprimată de BOR, prin folosirea ruinei ca lăcaș de cult și nevoia de a păstra vie adâncimea și intensitatea locului, însemnările materiei ruinate și sinceritatea pielii sale îmbătrânite de o viață în agonie, undeva la marginea Bucureștiului.
Mănăstirea Ruinei Chiajna este o așezare lângă și împreună cu ruina ca loc desăvârșit de timp. Biserica este noul locuitor al ruinei. Aflată în miezul unei gropi de moloz, noua incintă monahală se vrea clădită cu aceste rămășițe și însuflețită de ateliere de restaurare și prelucrare artizanală.
MĂNĂSTIREA RUINEI CHIAJNA
Subiectul proiectului este ruina bisericii fostei Mănăstiri Giulești, construită între 1774 și 1790 și declarată recent monument istoric. Puternic avariată de un bombardament otoman în 1821 a suferit două sute de ani de existență în ruină, expusă ploilor, iernilor grele, cutremurelor severe, incendiilor, agresată cu pivoți de cățărare pentru antrenamente de alpinism și victimă a multor alte avarieri și sustrageri de materie constructivă.
Este Ruina Chiajna. Așa e cunoscută din totdeauna. Nu există memoria fostei biserici, nereușind să fie consacrată, datorită unei epidemii de ciumă care a ținut pe oricine departe de acest loc pentru foarte mult timp. De atunci locul e cunoscut ca fiind bântuit. O biserică bântuită.
Propunerea autorului încearcă să negocieze nevoia înființării unei noi mănăstiri, exprimată de BOR, prin folosirea ruinei ca lăcaș de cult și nevoia de a păstra vie adâncimea și intensitatea locului, însemnările materiei ruinate și sinceritatea pielii sale îmbătrânite de o viață în agonie, undeva la marginea Bucureștiului.
Mănăstirea Ruinei Chiajna este o așezare lângă și împreună cu ruina ca loc desăvârșit de timp. Biserica este noul locuitor al ruinei. Aflată în miezul unei gropi de moloz, noua incintă monahală se vrea clădită cu aceste rămășițe și însuflețită de ateliere de restaurare și prelucrare artizanală.
