Monica Trușcan este licențiată a UNArte, secția Pictură, promoția 2015. Abordează teme care îi permit să se joace cu contrastul dintre controlat și arbitrar, definit și nedefinit. Caută să surprindă și să redea în spațiul pictural mai puțin o poveste cât mai degrabă o atmosferă.
REPETIȚIE
Sunt lucruri, pattern-uri, momente - un fel de moștenire lăsată de generațiile anterioare- la care continuăm să ne raportăm și la care ne întoarcem mereu încercând să regăsim o stare pe care nu vrem să o declarăm pierdută. Cele cinci lucrări incluse în proiectul de licență pot fi văzute ca reprezentări ale unor ziduri în diverse stadii de degradare.
Monica Trușcan a vrut să trimită gândul la trecerea timpului, la efemer, la deteriorare, dar o deteriorare care păstrează fărâme din ceea ce a fost odată, aflandu-se la limita dintre nostalgie și speranță. A încercat să ilustreze lupta urmelor omului cu timpul, cu prefacerea, cu mișcarea.
Lucrările conțin zone ce par într-o relativă ordine și zone pe care a pus stăpânire gestul necontrolat, arbitrar. Motivul decorativ, matriceal, repetitiv, structurat, simbolizează universul ordonat, coerență, sens; este lumea văzută ca frumusețe, ca semn al valorii și importanței esteticului în existența umană.
Proiectul “Repetiție” vrea să trimită cu gândul la trecerea timpului, la efemer, la deteriorare, dar o deteriorare care păstrează fărâme din ceea ce a fost odată, aflandu-se la limita dintre nostalgie și speranță. Încearcă să ilustreze lupta urmelor omului cu timpul, cu prefacerea.
REPETIȚIE
Sunt lucruri, pattern-uri, momente - un fel de moștenire lăsată de generațiile anterioare- la care continuăm să ne raportăm și la care ne întoarcem mereu încercând să regăsim o stare pe care nu vrem să o declarăm pierdută. Cele cinci lucrări incluse în proiectul de licență pot fi văzute ca reprezentări ale unor ziduri în diverse stadii de degradare.
Monica Trușcan a vrut să trimită gândul la trecerea timpului, la efemer, la deteriorare, dar o deteriorare care păstrează fărâme din ceea ce a fost odată, aflandu-se la limita dintre nostalgie și speranță. A încercat să ilustreze lupta urmelor omului cu timpul, cu prefacerea, cu mișcarea.
Lucrările conțin zone ce par într-o relativă ordine și zone pe care a pus stăpânire gestul necontrolat, arbitrar. Motivul decorativ, matriceal, repetitiv, structurat, simbolizează universul ordonat, coerență, sens; este lumea văzută ca frumusețe, ca semn al valorii și importanței esteticului în existența umană.
Proiectul “Repetiție” vrea să trimită cu gândul la trecerea timpului, la efemer, la deteriorare, dar o deteriorare care păstrează fărâme din ceea ce a fost odată, aflandu-se la limita dintre nostalgie și speranță. Încearcă să ilustreze lupta urmelor omului cu timpul, cu prefacerea.