Giulia Crețulescu (n.1994) absolventă a secției de Grafică a Universității Naționale de Arte, București. Explorarea altor domenii precum geologia, fizica, chimia sau arhitectura reprezintă unul din modurile de lucru, fiind interesată de contrastele ce se stabilesc între rațional/instinctiv, natural/artificial sau obiectiv/subiectiv.
GEOLOGIE URBANĂ
 (Custom).jpg)
Roca este înțeleasă atât la nivel vizual prin formă, structură, textură, cât și la nivel teoretic prin preluarea limbajului științific, dar și al graficelor și formulelor chimice care o definesc. Arhitectura este văzută ca o altă identitate a rocii, modelată de data aceasta de către om și nu de fenomene ale naturii cum sunt eroziunea, presiunea, sedimentarea sau temperatura. Materialele de construcție cum ar fi betonul sau cimentul devin o altă stare a rocii, una artificială.
Contrastul între blocul de piatră și blocul de locuință este adus in față tocmai pentru că subliniază cel mai bine această ciocnire de forțe: cea naturală ce urmează propriile reguli și cea artificială reprezentată de integrarea într-un sistem. Geologia devine punctul de început, brut, materia nefinisată, iar arhitectura derivă din ea, obiectul finit, supus gândirii – un element total uman ce poartă amprenta rațiunii.
GEOLOGIE URBANĂ
Albumul de față dorește să prezinte relațiile ce se formează între elemente aparent opuse, încercând să sugereze contrastul ca mod de cunoaștere.
Contrastul principal al albumului este cel între natural și artificial, unde geologia este reprezentantul primei grupe, iar arhitectura reprezentantul celei de a doua grupe.
Roca este înțeleasă atât la nivel vizual prin formă, structură, textură, cât și la nivel teoretic prin preluarea limbajului științific, dar și al graficelor și formulelor chimice care o definesc. Arhitectura este văzută ca o altă identitate a rocii, modelată de data aceasta de către om și nu de fenomene ale naturii cum sunt eroziunea, presiunea, sedimentarea sau temperatura. Materialele de construcție cum ar fi betonul sau cimentul devin o altă stare a rocii, una artificială.
Contrastul între blocul de piatră și blocul de locuință este adus in față tocmai pentru că subliniază cel mai bine această ciocnire de forțe: cea naturală ce urmează propriile reguli și cea artificială reprezentată de integrarea într-un sistem. Geologia devine punctul de început, brut, materia nefinisată, iar arhitectura derivă din ea, obiectul finit, supus gândirii – un element total uman ce poartă amprenta rațiunii.
