Daniela Truță este unul dintre creativii prezentați la DIPLOMA în cadrul secțiunii de arhitectură, o tânără absolventă de Arhitectură de interior la UAUIM. Daniela este pasionată de crearea unor alte lumi. Încă din copilărie, ea a cochetat cu pictura, pasiune ce i-a îndreptat pașii către arhitectura de interior. În prezent își dedică tot timpul pentru a se afirma în domeniu, implicându-se atât în lucrări de amenajare, cât și de visual merchandising.
Lucrarea ei de licență, Arhetipul cluburilor de noapte în designul interior contemporan, are în centru un pavilion expoziţional, situat pe şoseaua Pipera, proiectat de arhitectul Nicolae Vasilescu în anul 1967. Daniela a fost atrasă de această clădire datorită acoperişului său spectaculos, o pânză hiperboloidală de beton. A ales să propună în acest spaţiu un club de noapte, întrucât zona se află într-o continuă dezvoltare, urmând să devină în anii următori una dintre zonele de lux ale capitalei.
Am stat de vorbă cu Daniela despre drumul ei în arhitectură și experiența Diploma:
Î: Cum și când a fost momentul în care ai spus: „Asta vreau să facˮ?
Pentru mine, momentul de „asta vreau să fac" nu s-a întamplat în ordinea firească, înainte să mă hotărasc să dau admiterea la UAUIM, ci s-a întamplat, în mod paradoxal, chiar în timpul facultății, în momentul în care am început propriu-zis să învăț să practic această meserie. De-abia după ce am văzut ce presupune arhitectura de interior am realizat că nu aș fi putut găsi o vocație care să mi se potrivească mai bine și de-abia când am intrat la facultate am putut să spun că am găsit în sfârșit un loc caruia să simt că îi aparțin, despre care am avut cumva senzația că mă aștepta. Nici măcar nu pot să spun ca momentul de asta vreau să fac a fost singular, cred că a fost un cumul de momente care încă se desfășoară de fiecare dată când lucrez la un nou proiect.
Î: Cum ai descrie experiența Diploma unui student?
Îmi amintesc că am văzut prima expoziţie DIPLOMA pe când eram anul 2 de facultate şi admiram lucrările colegilor mei mai mari aşa, cu o oarecare relaxare, gândindu-mă că mai sunt mulţi ani până voi fi şi eu în pielea lor. Prin facultatea noastră auzisem tot felul de zvonuri despre ce presupune lucrarea de diplomă, care mai de care desprinse din filme horror, cu săptămâni întregi nedormite înainte de predare sau cu profesori care se transformă în balauri care îţi desfiinţează proiectul, deci îmi doream ca acest moment să vină cât mai târziu. Ei bine, nu ştiu când aceşti „mulţi ani”, aşa cum îi vedeam eu atunci, au trecut, a trecut şi diploma si trebuie sa recunosc ca de-abia cand mi-am vazut lucrarea expusă în cadrul expozitiei am realizat că am terminat cu adevărat lucrarea, că am scăpat de emoții și că nu mai sunt studentă. Deci cred cumva că pentru cei care expun, momentul DIPLOMA este unul ce poate aduce cu sine o anumită introspecție.
Î: Pe viitor îți propui să…
Pe viitor îmi propun să practic meseria pentru care m-am pregătit, dupa cum am mai spus, din fericire fac parte dintre puținii noocoși care au reușit să își descopere vocația și sunt recunoscătoare pentru asta în fiecare zi. Prin urmare, în continuare îmi voi dedica tot timpul pentru a ajunge cât mai departe în acest domeniu.
Lucrarea ei de licență, Arhetipul cluburilor de noapte în designul interior contemporan, are în centru un pavilion expoziţional, situat pe şoseaua Pipera, proiectat de arhitectul Nicolae Vasilescu în anul 1967. Daniela a fost atrasă de această clădire datorită acoperişului său spectaculos, o pânză hiperboloidală de beton. A ales să propună în acest spaţiu un club de noapte, întrucât zona se află într-o continuă dezvoltare, urmând să devină în anii următori una dintre zonele de lux ale capitalei.
Am stat de vorbă cu Daniela despre drumul ei în arhitectură și experiența Diploma:
Î: Cum și când a fost momentul în care ai spus: „Asta vreau să facˮ?
Pentru mine, momentul de „asta vreau să fac" nu s-a întamplat în ordinea firească, înainte să mă hotărasc să dau admiterea la UAUIM, ci s-a întamplat, în mod paradoxal, chiar în timpul facultății, în momentul în care am început propriu-zis să învăț să practic această meserie. De-abia după ce am văzut ce presupune arhitectura de interior am realizat că nu aș fi putut găsi o vocație care să mi se potrivească mai bine și de-abia când am intrat la facultate am putut să spun că am găsit în sfârșit un loc caruia să simt că îi aparțin, despre care am avut cumva senzația că mă aștepta. Nici măcar nu pot să spun ca momentul de asta vreau să fac a fost singular, cred că a fost un cumul de momente care încă se desfășoară de fiecare dată când lucrez la un nou proiect.
Î: Cum ai descrie experiența Diploma unui student?
Îmi amintesc că am văzut prima expoziţie DIPLOMA pe când eram anul 2 de facultate şi admiram lucrările colegilor mei mai mari aşa, cu o oarecare relaxare, gândindu-mă că mai sunt mulţi ani până voi fi şi eu în pielea lor. Prin facultatea noastră auzisem tot felul de zvonuri despre ce presupune lucrarea de diplomă, care mai de care desprinse din filme horror, cu săptămâni întregi nedormite înainte de predare sau cu profesori care se transformă în balauri care îţi desfiinţează proiectul, deci îmi doream ca acest moment să vină cât mai târziu. Ei bine, nu ştiu când aceşti „mulţi ani”, aşa cum îi vedeam eu atunci, au trecut, a trecut şi diploma si trebuie sa recunosc ca de-abia cand mi-am vazut lucrarea expusă în cadrul expozitiei am realizat că am terminat cu adevărat lucrarea, că am scăpat de emoții și că nu mai sunt studentă. Deci cred cumva că pentru cei care expun, momentul DIPLOMA este unul ce poate aduce cu sine o anumită introspecție.
Î: Pe viitor îți propui să…
Pe viitor îmi propun să practic meseria pentru care m-am pregătit, dupa cum am mai spus, din fericire fac parte dintre puținii noocoși care au reușit să își descopere vocația și sunt recunoscătoare pentru asta în fiecare zi. Prin urmare, în continuare îmi voi dedica tot timpul pentru a ajunge cât mai departe în acest domeniu.
Secțiunea de Arhitectură DIPLOMA 2017 este susținută de:
.png)
