Mihalka Andreea este o absolventă a Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca, secția Grafică. Are ca preocupare explorarea identității, materializată prin lucrări cu subiecte personale.
Straturi de identitate
În societatea contemporană identitatea tinde să fie văzută la nivel superficial, uitându-se faptul că aceasta este construită din straturi succesive, atât din elemente subiective (alegerile proprii), cât și din obiectivitate.
Lucrările din această serie sunt compuse din straturi, asemeni identității. Pornind de la fotografii, s-a introdus în proiect acel element preexistent, asemeni obiectivității presupusă de identitate. Aceste fotografii sunt elementul de bază pentru fiecare strat al lucrărilor, acel cadru peste care se constituie subiectivitatea. Peste trei dintre straturile acestor fotografii, transferate pe plăci metalice, s-a intervenit cu o tehnică de gravură care, asemeni alegerilor subiective, definitivează imaginea. Astfel, dacă pe prima placă transferul de fotografie rămâne neschimbat, pe celelalte trei acesta este concurat din ce în ce mai mult de desen, în așa fel încât ultima placă este cea care dă conturul lucrării.
Straturi de identitate
În societatea contemporană identitatea tinde să fie văzută la nivel superficial, uitându-se faptul că aceasta este construită din straturi succesive, atât din elemente subiective (alegerile proprii), cât și din obiectivitate.
Lucrările din această serie sunt compuse din straturi, asemeni identității. Pornind de la fotografii, s-a introdus în proiect acel element preexistent, asemeni obiectivității presupusă de identitate. Aceste fotografii sunt elementul de bază pentru fiecare strat al lucrărilor, acel cadru peste care se constituie subiectivitatea. Peste trei dintre straturile acestor fotografii, transferate pe plăci metalice, s-a intervenit cu o tehnică de gravură care, asemeni alegerilor subiective, definitivează imaginea. Astfel, dacă pe prima placă transferul de fotografie rămâne neschimbat, pe celelalte trei acesta este concurat din ce în ce mai mult de desen, în așa fel încât ultima placă este cea care dă conturul lucrării.
