Vasilica Felicia Roman a efectuat studii de artă la Universitatea din Oradea, Facultatea de Arte, Licenţă Pictură (2016) şi Master Pictură şi Multimedia (2018); la Şcoala de arte “Francisc Hubic” Oradea, Specialitatea Pictură (2014). Este membru stagiar UAP (2018) și are expoziţii personale şi de grup desfăşurate local şi în ţară.
Transborder
Demersul Transborder se vrea a fi un dialog tensionat, o raportare a omului la realităţile din jur, o reflectare a confruntării limitelor, a conflictului omului prins în carcasa condiţiei sale. Lumea creată s-a ţesut din idee şi materie, din concept şi concret, din om, vegetal, mineral şi artificial. Amintind de omul clasic, capul de statuie antică se luptă să iasă din iluzia limitărilor şi a condiţiei. Graniţa o reprezintă când o pânză subţire îngreunată de vegetal, un strat limitativ de ziare vechi sau nişte sârme ruginite blocatoare. Figura împietrită pare blocată şi invadată. Privirea se vrea eliberată de modul de a privi familiar lucrurile. Tehnica de realizare este una mixtă, ea combină materiale naturale simple cu industriale. Nu redarea naturii, ci folosirea naturii, nu sculptarea unui cap, ci folosirea unui mulaj creează ideea de consum şi risipă. Asemeni societăţii contemporane, arta consumă cu lăcomie obiecte cotidiene, nemaidorind să înfăţişeze lumea, ea caută să o confişte.
Transborder
Demersul Transborder se vrea a fi un dialog tensionat, o raportare a omului la realităţile din jur, o reflectare a confruntării limitelor, a conflictului omului prins în carcasa condiţiei sale. Lumea creată s-a ţesut din idee şi materie, din concept şi concret, din om, vegetal, mineral şi artificial. Amintind de omul clasic, capul de statuie antică se luptă să iasă din iluzia limitărilor şi a condiţiei. Graniţa o reprezintă când o pânză subţire îngreunată de vegetal, un strat limitativ de ziare vechi sau nişte sârme ruginite blocatoare. Figura împietrită pare blocată şi invadată. Privirea se vrea eliberată de modul de a privi familiar lucrurile. Tehnica de realizare este una mixtă, ea combină materiale naturale simple cu industriale. Nu redarea naturii, ci folosirea naturii, nu sculptarea unui cap, ci folosirea unui mulaj creează ideea de consum şi risipă. Asemeni societăţii contemporane, arta consumă cu lăcomie obiecte cotidiene, nemaidorind să înfăţişeze lumea, ea caută să o confişte.