Redactată de studenții de la Film din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (UNATC), revista Film Menu continuă să ofere o platformă cu ajutorul căreia viitori cineaști și critici să-și găsească o voce și să-și împărtășească ideile cu un public larg de cititori pasionați de cinema.
Fiecare proiecție este moderată de doi membri ai redacției, care invită publicul la un dialog pornind de la filmul vizionat. Aceste discuții au ca scop contextualizarea filmelor – se va discuta despre perioada în care a fost produs filmul, despre procesul de filmare, despre autorii filmelor, despre receptarea acestora de către publicul vremii sau critica de film. Publicul este invitat să-și spună impresiile despre film, interpretările personale, experiențe cinefile și orice alte observații doresc să împărtășească cu noi.
Pentru mai multe detalii puteți consulta Blogul Film Menu accesând următorul link.
În februarie reluăm proiecțiile începând cu cea de-a doua săptămână a lunii, după cum urmează:
„El Verdugo” / „Călăul” (1963, r. Luis García Berlanga), 91 min, alb-negru
8 februarie, ora 19:00, moderat de Iulia Necșulescu și Iris Irodi
José (Nino Manfredi) lucrează la o firmă de pompe funebre, pe un salariu mai mult decât modest, și visează să plece în Germania pentru un trai mai bun. Când o întâlnește pe Carmen (Emma Penella), decide să se căsătorească cu ea, chiar dacă tatăl ei lucrează ca și călău pentru guvernul spaniol. În scurt timp, Carmen și tatăl ei pun la cale un plan de a-l convinge pe José să preia meseria socrului său, odată ce acesta se va pensiona.
Deși Luis García Berlanga este unul dintre cei mai apreciați regizori de film în Spania, publicul internațional nu a ajuns să-l aprecieze la fel de mult precum compatrioții săi. Îmbinând elemente de umor clasice precum slapstick, dar și elemente neorealiste, filmele lui Berlanga reușeau să strecoare elemente de critică la adresa regimului Franco, sub deghizarea umorului negru.
„El Verdugo este o comedie de maniere despre un bărbat, frustrat de incapacitatea lui de a-și găsi propria casă și, prin urmare, o soție, care ajunge să devină călău pentru avantajele slujbei, sperând împotriva speranței că nu va trebui niciodată să ucidă pe nimeni. A fost filmat în 1963, în mijlocul dictaturii lui Franco. În acel an guvernul împușcase un lider al partidului comunist în Spania. Prin urmare, filmul este ancorat în contextul din care s-a născut, aducând argumente puternice împotriva pedepsei cu moartea. Dar este și o pildă universală, atemporală, despre greutățile din viața cotidiană a oamenilor de rând. El Verdugo este despre lupta pentru o viață mai bună și pentru un loc în care să trăiești.”~ Miguel Ángel Villena, autorul cărții „Berlanga. Vida y cine de un creador irreverente”, o biografie comprehensivă a cineastului.
Mai multe detalii aici.
Bilete aici.
„Woman in the Dunes” / „Femeia nisipurilor” (1964, r. Hiroshi Teshigahara) 147 min, alb-negru.
Filmul va rula de pe peliculă de 35 mm.
15 februarie, ora 18:30, moderat de Dora Leu și Dalesia Cozorici
Una dintre marile senzații internaționale ale filmului de artă din anii 1960, „Woman in the Dunes” („Suna no onna”) a fost pentru mulți primul pas în lumea suprarealistă și idiosincratică a lui Hiroshi Teshigahara. Eiji Okada joacă rolul unui entomolog amator care a părăsit Tokyo pentru a studia o specie neclasificată de gândaci găsită într-un deșert vast. Când pierde autobuzul înapoi spre civilizație, el este convins să petreacă noaptea cu o tânără văduvă (Kyoko Kishida) în coliba ei de la fundul unei dune de nisip. Rezultatul este una dintre cele mai tulburătoare și palpabil bătălii erotice ale sexelor din cinema, precum și o reprezentare de coșmar a vieții de zi cu zi ca o luptă a lui Sisif.
Un apropiat al avangardei, regizorul Teshigahara dăduse dovadă de o judecată inteligentă în alegerea colaboratorilor săi când s-a orientat către lungmetraje în 1962. Scriitorul Kobo Abe (1924–1993) a fost unul dintre colaboratorii săi, cineastul adaptând mai multe filme după cărțile sale. Capodopera sa, „Femeia nisipurilor”, a fost publicată în 1960 și a câștigat Premiul Yomiuri, iar câțiva ani mai târziu Teshigahara a ales să adapteze romanul în filmul său, care a mers mai departe câștigând Premiul Special al Juriului la Cannes și o nominalizare la Premiul pentru cel mai bun Film Străin de către Academia Americană. A devenit cel mai apreciat și cel mai cunoscut film al lui Teshigahara, ceea ce este la fel de bine. Deși avea să mai facă două filme cu Kobo Abe, „The Face of Another” („Tanin no Kao”, 1966) și „The Man Without a Map” („Moetsukita Chizu”, 1968), ambele bazate pe romane semnate de Abe, niciunul nu a avut la fel de mult succes ca „Femeia nisipurilor”.
*Filmul prezintă conținut explicit sexual și imagini de violență sexuală
Mai multe detalii aici.
„Morgiana” (1972, r. Juraj Herz) 97 min, color
22 februarie, ora 19:00, moderat de Iulia Necșulescu și Andreea Chiper
Geloasă pe popularitatea surorii sale „bune”, Viktoria otrăvește ceaiul drăguței Klara cu o substanță fatală cu acțiune lentă. Pe măsură ce aceasta începe să slăbească, Viktoria se bucură de un succes din ce în ce mai compromis de vinovăție, șantaj și nevoia plictisitoare de a-i ucide pe alții pentru a-și păstra libertatea.
Cariera singulară a prolificului regizor și actor ocazional Juraj Herz este fără paralel în contextul cinemaului care a apărut în Cehoslovacia începând cu mijlocul anilor ’60. Herz a intrat pe scena de la Praga în același timp cu regizorii de bază ai Noului Val Cehoslovac, dar niciodată nu s-a considerat cu adevărat unul dintre ei. Era un cineast aparte și cu siguranță un regizor interesat de exces — în stilul său vizual și direcția artistică, precum și în abundența de groază și erotism în comediile întunecate, basmele și dramele sale care influențează genul horror. Sub suprafața acestuia, a introdus clandestin comentarii sociale și politice, atingând în același timp culmi în stăpânirea limbajului formal al cinematografiei.
Alături de „The Cremator” (1964), „Morgiana” este probabil cel mai faimos film al lui Herz. Filmul rămâne un pilon influent al cinemaului gotic, cu casele sale bântuite cu oglinzi și pânze de păianjen, portretele aristocraților morți și lichidele colorate în sticluțe elaborate - tropi familiari acum și decoruri perfecte pentru moarte.
„Filmele lui Herz garantează întotdeauna ceva artistic, îndrăzneț și diferit de orice altceva din timpul și locul lor... El a lăsat o moștenire bogată, numai bună pentru a fi descoperită de publicul internațional.” ~ Kat Ellinger, Sight & Sound
Mai multe detalii aici.
***
Proiecțiile din cadrul Cineclubului Film Menu au loc miercuri, la Cinemateca Eforie, str. Strada Eforie 2, sector 3, București. Intrarea este contra cost, conform tarifelor Cinematecii:
-Bilet întreg: 10 lei
-Bilet redus (elevi, studenți, pensionari): 5 lei
-Bilet redus pentru studenții facultăților cu profil cinematografic sau similar: 3 lei
- Persoane cu dizabilități/nevoi speciale: 0 lei
Biletele cu tarif întreg pot fi achiziționate și online, de pe platforma Eventbook, aici.
Mai multe detalii pe blog, aici, cât și pe social media: Facebook / Instagram / TikTok
Fiecare proiecție este moderată de doi membri ai redacției, care invită publicul la un dialog pornind de la filmul vizionat. Aceste discuții au ca scop contextualizarea filmelor – se va discuta despre perioada în care a fost produs filmul, despre procesul de filmare, despre autorii filmelor, despre receptarea acestora de către publicul vremii sau critica de film. Publicul este invitat să-și spună impresiile despre film, interpretările personale, experiențe cinefile și orice alte observații doresc să împărtășească cu noi.
Pentru mai multe detalii puteți consulta Blogul Film Menu accesând următorul link.
În februarie reluăm proiecțiile începând cu cea de-a doua săptămână a lunii, după cum urmează:
„El Verdugo” / „Călăul” (1963, r. Luis García Berlanga), 91 min, alb-negru
8 februarie, ora 19:00, moderat de Iulia Necșulescu și Iris Irodi
José (Nino Manfredi) lucrează la o firmă de pompe funebre, pe un salariu mai mult decât modest, și visează să plece în Germania pentru un trai mai bun. Când o întâlnește pe Carmen (Emma Penella), decide să se căsătorească cu ea, chiar dacă tatăl ei lucrează ca și călău pentru guvernul spaniol. În scurt timp, Carmen și tatăl ei pun la cale un plan de a-l convinge pe José să preia meseria socrului său, odată ce acesta se va pensiona.
Deși Luis García Berlanga este unul dintre cei mai apreciați regizori de film în Spania, publicul internațional nu a ajuns să-l aprecieze la fel de mult precum compatrioții săi. Îmbinând elemente de umor clasice precum slapstick, dar și elemente neorealiste, filmele lui Berlanga reușeau să strecoare elemente de critică la adresa regimului Franco, sub deghizarea umorului negru.
„El Verdugo este o comedie de maniere despre un bărbat, frustrat de incapacitatea lui de a-și găsi propria casă și, prin urmare, o soție, care ajunge să devină călău pentru avantajele slujbei, sperând împotriva speranței că nu va trebui niciodată să ucidă pe nimeni. A fost filmat în 1963, în mijlocul dictaturii lui Franco. În acel an guvernul împușcase un lider al partidului comunist în Spania. Prin urmare, filmul este ancorat în contextul din care s-a născut, aducând argumente puternice împotriva pedepsei cu moartea. Dar este și o pildă universală, atemporală, despre greutățile din viața cotidiană a oamenilor de rând. El Verdugo este despre lupta pentru o viață mai bună și pentru un loc în care să trăiești.”~ Miguel Ángel Villena, autorul cărții „Berlanga. Vida y cine de un creador irreverente”, o biografie comprehensivă a cineastului.
Mai multe detalii aici.
Bilete aici.
„Woman in the Dunes” / „Femeia nisipurilor” (1964, r. Hiroshi Teshigahara) 147 min, alb-negru.
Filmul va rula de pe peliculă de 35 mm.
15 februarie, ora 18:30, moderat de Dora Leu și Dalesia Cozorici
Una dintre marile senzații internaționale ale filmului de artă din anii 1960, „Woman in the Dunes” („Suna no onna”) a fost pentru mulți primul pas în lumea suprarealistă și idiosincratică a lui Hiroshi Teshigahara. Eiji Okada joacă rolul unui entomolog amator care a părăsit Tokyo pentru a studia o specie neclasificată de gândaci găsită într-un deșert vast. Când pierde autobuzul înapoi spre civilizație, el este convins să petreacă noaptea cu o tânără văduvă (Kyoko Kishida) în coliba ei de la fundul unei dune de nisip. Rezultatul este una dintre cele mai tulburătoare și palpabil bătălii erotice ale sexelor din cinema, precum și o reprezentare de coșmar a vieții de zi cu zi ca o luptă a lui Sisif.
Un apropiat al avangardei, regizorul Teshigahara dăduse dovadă de o judecată inteligentă în alegerea colaboratorilor săi când s-a orientat către lungmetraje în 1962. Scriitorul Kobo Abe (1924–1993) a fost unul dintre colaboratorii săi, cineastul adaptând mai multe filme după cărțile sale. Capodopera sa, „Femeia nisipurilor”, a fost publicată în 1960 și a câștigat Premiul Yomiuri, iar câțiva ani mai târziu Teshigahara a ales să adapteze romanul în filmul său, care a mers mai departe câștigând Premiul Special al Juriului la Cannes și o nominalizare la Premiul pentru cel mai bun Film Străin de către Academia Americană. A devenit cel mai apreciat și cel mai cunoscut film al lui Teshigahara, ceea ce este la fel de bine. Deși avea să mai facă două filme cu Kobo Abe, „The Face of Another” („Tanin no Kao”, 1966) și „The Man Without a Map” („Moetsukita Chizu”, 1968), ambele bazate pe romane semnate de Abe, niciunul nu a avut la fel de mult succes ca „Femeia nisipurilor”.
*Filmul prezintă conținut explicit sexual și imagini de violență sexuală
Mai multe detalii aici.
„Morgiana” (1972, r. Juraj Herz) 97 min, color
22 februarie, ora 19:00, moderat de Iulia Necșulescu și Andreea Chiper
Geloasă pe popularitatea surorii sale „bune”, Viktoria otrăvește ceaiul drăguței Klara cu o substanță fatală cu acțiune lentă. Pe măsură ce aceasta începe să slăbească, Viktoria se bucură de un succes din ce în ce mai compromis de vinovăție, șantaj și nevoia plictisitoare de a-i ucide pe alții pentru a-și păstra libertatea.
Cariera singulară a prolificului regizor și actor ocazional Juraj Herz este fără paralel în contextul cinemaului care a apărut în Cehoslovacia începând cu mijlocul anilor ’60. Herz a intrat pe scena de la Praga în același timp cu regizorii de bază ai Noului Val Cehoslovac, dar niciodată nu s-a considerat cu adevărat unul dintre ei. Era un cineast aparte și cu siguranță un regizor interesat de exces — în stilul său vizual și direcția artistică, precum și în abundența de groază și erotism în comediile întunecate, basmele și dramele sale care influențează genul horror. Sub suprafața acestuia, a introdus clandestin comentarii sociale și politice, atingând în același timp culmi în stăpânirea limbajului formal al cinematografiei.
Alături de „The Cremator” (1964), „Morgiana” este probabil cel mai faimos film al lui Herz. Filmul rămâne un pilon influent al cinemaului gotic, cu casele sale bântuite cu oglinzi și pânze de păianjen, portretele aristocraților morți și lichidele colorate în sticluțe elaborate - tropi familiari acum și decoruri perfecte pentru moarte.
„Filmele lui Herz garantează întotdeauna ceva artistic, îndrăzneț și diferit de orice altceva din timpul și locul lor... El a lăsat o moștenire bogată, numai bună pentru a fi descoperită de publicul internațional.” ~ Kat Ellinger, Sight & Sound
Mai multe detalii aici.
***
Proiecțiile din cadrul Cineclubului Film Menu au loc miercuri, la Cinemateca Eforie, str. Strada Eforie 2, sector 3, București. Intrarea este contra cost, conform tarifelor Cinematecii:
-Bilet întreg: 10 lei
-Bilet redus (elevi, studenți, pensionari): 5 lei
-Bilet redus pentru studenții facultăților cu profil cinematografic sau similar: 3 lei
- Persoane cu dizabilități/nevoi speciale: 0 lei
Biletele cu tarif întreg pot fi achiziționate și online, de pe platforma Eventbook, aici.
Mai multe detalii pe blog, aici, cât și pe social media: Facebook / Instagram / TikTok
