Lansăm sezonul 2 The Mark People

Ne place să vedem cum se fac lucrurile, cum se construiesc, cum se creează, cum o idee se transformă în concret. Ne intrigă întotdeauna puterea mâinilor și transformările pe care le putem urmări. Procesul este important, dar nu trebuie întotdeauna verbalizat. Ceea ce vrem să simțim sunt motivațiile din spatele acestor realizări, vrem să auzim povești care fac lucruile să se miște, care ne fac să mergem mai departe. 

 

Din toamnă, vom declanșa emoții, vom explora lumi noi și vom spune povești autentice, despre oameni obișnuiți. Vom privi din interior, vom pune accent pe „neașteptat” și ne vom inspira din experiențele unor alt fel de creativi cu o tehnica simplă și directă: lumină naturală, o singură cameră și cel puțin un gând de rămas în mintea privitorului. 

 

The Mark People este o platformă comună Grolsch și The Institute, născută din dorința de a defini și de a promova industriile creative din România. Printre obiectivele proiectului se numără trasarea portretului robot al creativului român, promovarea artiștilor și a lucrărilor acestora și generarea contextului necesar colaborărilor dintre ei. Noua ediție a programului va genera 10 mini documentare și conținut editorial pentru creativii români, cu personaje și subiecte care sunt sursă de inspirație pentru aceștia.   

Printre proiectele realizate anul trecut sub semnătura The Mark People se numară și o serie de Pop Up Store-uri, care au avut loc periodic la cafeneaua The Institute și unul în deplasare, la Cluj. În urma acestor proiecte au fost realizate 40 de materiale video, o arhivă vizuală valoroasă ce prezintă inițiatori și dezvoltatori de mici business-uri creative. 

Primul episod are ca protagoniști trei oameni care și-au găsit propriile supape creative, trei oameni conectați la “acum” mai tare decât mulți dintre noi, oameni care ne inspiră cum să îmbătrânim. Am vorbit cu ei despre disciplină, despre visuri neîmplinite și despre destin, iar poveștile lor au puterea de a face orice om să meargă înainte și să nu se uite înapoi nicio secundă.
 

Doamna Cornelia are 72 de ani şi pe ultimii 25 i-a petrecut în a şaptea scară dintr-un bloc uriaş din Bucureşti. Un lung șir de experiențe profesionale și personale i-au modelat caracterul minunat de acum. Mai întâi, a fost maistru tehnician horticultor în spaţii verzi, în Parcul Carol şi în Parcul Cişmigiu. Apoi a trecut la arhitectură peisagistică şi s-a specializat în floricultură şi dendrologie, mai ales arbuşti ornamentali. Apoi și-a dat seama că vrea mai mult decât atât, s-a reprofilat şi a devenit dactilografă. S-a înscris într-un club de cine-foto la o casă de cultură, unde mergea în afara programului, şi a învăţat să filmeze şi să facă scenarii. Apoi s-a înscris la regie de teatru şi film la Şcoala Populară de Artă, o vreme a lucrat şi ca ghid turisitic pe autocar. Ultima meserie, de la care a şi ieşit la pensie, a fost cea de contabil. În spatele posturii drepte şi a siguranţei de sine pe care o emană mişcările ei şi felul în care vorbeşte, se citeşte o fire autoritară, subminată din când în când de doi ochi blânzi care par să caute confirmări.

Nea Costel este electronist. Acum a ajuns să fie electrician. Însă și-a dorit tot timpul să fie aviator. În suflet  e poet.
Toată copilăria a știut că va fi pilot, a învățat, s-a pregătit pentru asta, s-a abiționat. După ce a fost respins la Școala Militară de Ofițeri de Aviație de la Bobocu, din cauza unei probleme de vedere, Nea Costel și-a adunat forțele și a luat-o de la capăt în alt domeniu: electronica. A lucrat la câteva dintre cele mai mari întreprinderi din România, la EMI și IMGB. În lucrul cu mașinile reci, Nea Costel a reușit să găsească poezie, l-au fascinat din prima, l-au făcut să fie mai ancorat în realitate și mai tipicar.
Timpul liber și-l ocupă cu alte pasiuni, mai vechi: își exersează franceza, citește despre astronomie, și, poate cel mai important, își hrănește prima iubire: aviația. Atunci când are răgaz, face machete de avioane: camera lui de lucru e plină cu zeci de modele, mai noi și mai vechi, cu zeci de cataloage despre tehnică militară și sute de reviste de colecție. 

Nea Sile lucrează de exact 50 de ani în tipografie și crede în destin, sau cum îi spune el, karma. E născut după blocurile gri, în Pantelimon, are accent de București și tatuaj cu harta României. E unul dintre cei mai disciplinați oameni pe care i-am întâlnit. Deși e pensionar, continuă să își facă meseria pe care a ales-o, din necesitate, la 15 ani, când a început liceul de poligrafie. Visul lui Nea Sile era să se facă fotbalist sau actor. Aproape trei decenii a lucrat la Combinatul Casa Scânteii, într-o perioadă în care breasla era incredibil de respectată. Tipografii erau artiști. În felul lui și Nea Sile este un artist. Are o memorie incredibilă a datelor, este obsedat de curățenie, are mese separate de lucru pentru hârtie și matrițe și își respectă mașinile, așa cum îi respectă și pe cei din jurul său.