Adina Rusu este unul dintre educatorii culturali și artiștii Bauhaus.
Pornind de la un dinozaur stângaci din hârtie creat pentru fetițele sale, Adina Rusu a dezvoltat o pasiune pentru arta origami. Arhitect de meserie, Adina a studiat arta plierii hârtiei și creațiile artiștilor origami contemporani și a găsit noi întrebuințări străvechii arte japoneze. Abajururi geometrice pliate manual din hârtie și polipropilenă, se găsesc pe proiectul ei lightplay.ro. Datorită Adinei, copiii și-au exersat mușchii degetelor și ai răbdării și au scos de la naftalină cunoștințele de geometrie în spațiu în cadrul proiectului Cerc. Bauhaus organizat de Asociația 37.
Cu ce asociezi mișcarea Bauhaus și ce înseamnă pentru tine? Te-a inspirat în vreun fel?
Bauhaus a fost un fenomen, o trezire, o ieșire din hibernare, o revoluţie a simţurilor în toate aspectele posibile. Mă uimeşte atemporalitatea creaţiilor şi îmi repet uneori - totul a început în 1919, Germania era proaspăt ieşită din Primul Război Mondial, era o societate în refacere, în sărăcie, oraşele abia începeau să fie electrificate şi se căuta design de masă, ieftin, de bună calitate… Era 1919!
Fiind arhitect ca formare, am rezonat profund cu „Form follows function”, „Less is more” şi „God is in the details" şi, ca mai toţi colegii mei, am iubit modernismul și pe precursorii acestuia.
Există vreo figură a școlii Bauhaus care să-ți fi atras atenția în mod deosebit? Dacă da, în ce fel?
Sigur că sunt tentată să spun că m-a impresionat Ludwig Mies van der Rohe şi ar fi perfect valabil. Dar dacă pe arhitecţii mişcării i-am studiat în şcoală, iar pe artiști și designeri i-am cunoscut inevitabil prin forţa vizuală a creaţiilor lor, despre profesorii şcolii Bauhaus nu se cunosc foarte multe lucruri. Am rămas impresionată de Josef Albers, elevul de la Bauhaus devenit profesor, atât prin sensibilitatea creaţiilor sale, cât mai ales prin excepţionalele sale calităţi de dascăl, prin ideile sale despre educaţie, creaţie şi design (albersfoundation.org).
„In order to understand art we have to see it, and to see it again, have to compare similar and different works of art and find the necessity for their existence in their form problems. Therefore the best way to study art is to practice art. That gives us at least respect for real art... In order to make a resumé, the meaning of art is: Learn to see and to feel life; that is, cultivate imagination” - Josef Albers.
Cât sunt de actuale aceste idei în educaţia de azi!
De la Weimar la Târgu Ocna. Care au fost primele tale reacții și gânduri când Asociația 37 ți-a propus să fii parte din proiect?
Duale. Pe de o parte, am fost onorată de propunere, iar pe de alta, îngrozită de responsabilitatea de a prelua exerciţii clasice din cursul preliminar al şcolii Bauhaus şi de a le recrea pentru a fi lucrate de copii din ciclul gimnazial, la nivelul lor de abilităţi şi înţelegere. Mi-a fost greu să apreciez ce ar însemna „prea mult” sau „prea greu” şi modul în care voi reuşi să interacţionez cu ei, dar, din fericire, am reuşit o progresie treptată a exerciţiilor, iar copiii au fost minunaţi.
Filosofia Bauhaus invită la explorare, imaginație, colaborare, funcționalitate sau simplificare. Ce a fost important și de reper pentru tine să le insufli elevilor în cadrul atelierului?
În cadrul atelierului am preluat exerciţiile cu hârtie ale lui Josef Albers, dar şi filosofia lui de a vedea arta. Josef Albers credea că predarea artei nu este o chestiune de a imprima reguli, stiluri sau tehnici, ci de a-i face pe elevi să fie mai conștienți de ceea ce văd. Albers a spus că scopul său ca profesor a fost „să deschidă ochii", la baza unei educații artistice stând dezvoltarea capacității de a vedea mai acut, de a explora cu atenție câmpul vizual prin elementele cheie: linia, forma, culoarea și textura.
Am încercat, deci, să le imprim puţine reguli - tehnicile în sine de pliere - şi să le las timp să simtă materialele, să se joace cu formele obţinute, să imagineze funcţiuni pentru ele. Am avut şi o secţiune în care, împărţiţi fiind pe echipe, trebuiau să creeze litere 3D din hârtie pliată sau rulată, folosind orice tehnică doreau. Ideea în sine nu era să recreeze perfect un exerciţiu din cadrul cursului preliminar de la Bauhaus, ci să experimenteze, ceea ce au şi făcut.
Două zile pline de exerciții și activități. Cum s-au conectat elevii cu principiile Bauhaus? Pe măsură ce atelierul se desfășura, unde ai simțit că apar provocări și ce i-a entuziasmat cel mai mult?
În cadrul atelierului am avut mai multe activităţi; toate au fost întâmpinate cu entuziasm şi la toate am întâmpinat dificultăţi, unii simţind frustrare pentru că nu ţineau ritmul cu ceilalţi sau rataseră o etapă importantă în exerciţiul de pliere. Partea frumoasă a fost că cei care terminau îşi ajutau colegii, cot la cot cu mine, atmosfera era extraordinară, iar obiectele rezultate deveneau, la propunerile lor, decoraţiuni pentru sala de clasă!
Ce descoperiri ai făcut lucrând cot la cot cu elevii?
Copiii sunt extraordinari, sunt intuitivi, entuziaşti şi creativi. Am descoperit cât e de greu să setezi un nivel, să-ţi spui - sunt copii de clasa a V-a, e prea greu pentru ei să le explic şi asta.
Am consumat absolut toate materialele aduse.
Responsabilitatea față de resursele pe care le avem - a apărut acest subiect în discuțiile de atelier?
Am discutat despre hârtie, despre reciclare şi limitele acesteia, mai ales în cazul hârtiei folosite de artişti.
Cât de importantă crezi că este experiența aceasta pentru copii? Crezi că ar fi util ca aceste exerciții să fie replicate și în alte școli?
Sunt convinsă că astfel de iniţiative ar fi de bun augur în şcolile de la noi. Pe lângă experienţa de învăţare în sine, care îi schimbă atât pe copii, cât şi pe cei care susţin atelierul, mi-a plăcut spiritul de solidaritate care se creează între copii şi veselia de pe feţele lor.
Despre Bauhaus
Școala și mișcarea artistică Bauhaus au apărut în Germania acum 100 de ani sub îndrumarea arhitectului Walter Gropius, îmbinând optim artele, arhitectura și designul, teatrul și dansul, fotografia și mobilierul într-un mod care ne influențează și astăzi.
Despre pedagogie
Cercul de artă contemporană de la Târgu Ocna își propune ca de la an la an să crească interesul elevilor pentru artă prin întâlniri directe cu artiști contemporani, prezentări, discuții non-formale, ateliere, vizite la muzee și galerii.
Pornind de la un dinozaur stângaci din hârtie creat pentru fetițele sale, Adina Rusu a dezvoltat o pasiune pentru arta origami. Arhitect de meserie, Adina a studiat arta plierii hârtiei și creațiile artiștilor origami contemporani și a găsit noi întrebuințări străvechii arte japoneze. Abajururi geometrice pliate manual din hârtie și polipropilenă, se găsesc pe proiectul ei lightplay.ro. Datorită Adinei, copiii și-au exersat mușchii degetelor și ai răbdării și au scos de la naftalină cunoștințele de geometrie în spațiu în cadrul proiectului Cerc. Bauhaus organizat de Asociația 37.
Cu ce asociezi mișcarea Bauhaus și ce înseamnă pentru tine? Te-a inspirat în vreun fel?
Bauhaus a fost un fenomen, o trezire, o ieșire din hibernare, o revoluţie a simţurilor în toate aspectele posibile. Mă uimeşte atemporalitatea creaţiilor şi îmi repet uneori - totul a început în 1919, Germania era proaspăt ieşită din Primul Război Mondial, era o societate în refacere, în sărăcie, oraşele abia începeau să fie electrificate şi se căuta design de masă, ieftin, de bună calitate… Era 1919!
Fiind arhitect ca formare, am rezonat profund cu „Form follows function”, „Less is more” şi „God is in the details" şi, ca mai toţi colegii mei, am iubit modernismul și pe precursorii acestuia.
Există vreo figură a școlii Bauhaus care să-ți fi atras atenția în mod deosebit? Dacă da, în ce fel?
Sigur că sunt tentată să spun că m-a impresionat Ludwig Mies van der Rohe şi ar fi perfect valabil. Dar dacă pe arhitecţii mişcării i-am studiat în şcoală, iar pe artiști și designeri i-am cunoscut inevitabil prin forţa vizuală a creaţiilor lor, despre profesorii şcolii Bauhaus nu se cunosc foarte multe lucruri. Am rămas impresionată de Josef Albers, elevul de la Bauhaus devenit profesor, atât prin sensibilitatea creaţiilor sale, cât mai ales prin excepţionalele sale calităţi de dascăl, prin ideile sale despre educaţie, creaţie şi design (albersfoundation.org).
„In order to understand art we have to see it, and to see it again, have to compare similar and different works of art and find the necessity for their existence in their form problems. Therefore the best way to study art is to practice art. That gives us at least respect for real art... In order to make a resumé, the meaning of art is: Learn to see and to feel life; that is, cultivate imagination” - Josef Albers.
Cât sunt de actuale aceste idei în educaţia de azi!
De la Weimar la Târgu Ocna. Care au fost primele tale reacții și gânduri când Asociația 37 ți-a propus să fii parte din proiect?
Duale. Pe de o parte, am fost onorată de propunere, iar pe de alta, îngrozită de responsabilitatea de a prelua exerciţii clasice din cursul preliminar al şcolii Bauhaus şi de a le recrea pentru a fi lucrate de copii din ciclul gimnazial, la nivelul lor de abilităţi şi înţelegere. Mi-a fost greu să apreciez ce ar însemna „prea mult” sau „prea greu” şi modul în care voi reuşi să interacţionez cu ei, dar, din fericire, am reuşit o progresie treptată a exerciţiilor, iar copiii au fost minunaţi.
Filosofia Bauhaus invită la explorare, imaginație, colaborare, funcționalitate sau simplificare. Ce a fost important și de reper pentru tine să le insufli elevilor în cadrul atelierului?
În cadrul atelierului am preluat exerciţiile cu hârtie ale lui Josef Albers, dar şi filosofia lui de a vedea arta. Josef Albers credea că predarea artei nu este o chestiune de a imprima reguli, stiluri sau tehnici, ci de a-i face pe elevi să fie mai conștienți de ceea ce văd. Albers a spus că scopul său ca profesor a fost „să deschidă ochii", la baza unei educații artistice stând dezvoltarea capacității de a vedea mai acut, de a explora cu atenție câmpul vizual prin elementele cheie: linia, forma, culoarea și textura.
Am încercat, deci, să le imprim puţine reguli - tehnicile în sine de pliere - şi să le las timp să simtă materialele, să se joace cu formele obţinute, să imagineze funcţiuni pentru ele. Am avut şi o secţiune în care, împărţiţi fiind pe echipe, trebuiau să creeze litere 3D din hârtie pliată sau rulată, folosind orice tehnică doreau. Ideea în sine nu era să recreeze perfect un exerciţiu din cadrul cursului preliminar de la Bauhaus, ci să experimenteze, ceea ce au şi făcut.
Două zile pline de exerciții și activități. Cum s-au conectat elevii cu principiile Bauhaus? Pe măsură ce atelierul se desfășura, unde ai simțit că apar provocări și ce i-a entuziasmat cel mai mult?
În cadrul atelierului am avut mai multe activităţi; toate au fost întâmpinate cu entuziasm şi la toate am întâmpinat dificultăţi, unii simţind frustrare pentru că nu ţineau ritmul cu ceilalţi sau rataseră o etapă importantă în exerciţiul de pliere. Partea frumoasă a fost că cei care terminau îşi ajutau colegii, cot la cot cu mine, atmosfera era extraordinară, iar obiectele rezultate deveneau, la propunerile lor, decoraţiuni pentru sala de clasă!
Ce descoperiri ai făcut lucrând cot la cot cu elevii?
Copiii sunt extraordinari, sunt intuitivi, entuziaşti şi creativi. Am descoperit cât e de greu să setezi un nivel, să-ţi spui - sunt copii de clasa a V-a, e prea greu pentru ei să le explic şi asta.
Am consumat absolut toate materialele aduse.
Responsabilitatea față de resursele pe care le avem - a apărut acest subiect în discuțiile de atelier?
Am discutat despre hârtie, despre reciclare şi limitele acesteia, mai ales în cazul hârtiei folosite de artişti.
Cât de importantă crezi că este experiența aceasta pentru copii? Crezi că ar fi util ca aceste exerciții să fie replicate și în alte școli?
Sunt convinsă că astfel de iniţiative ar fi de bun augur în şcolile de la noi. Pe lângă experienţa de învăţare în sine, care îi schimbă atât pe copii, cât şi pe cei care susţin atelierul, mi-a plăcut spiritul de solidaritate care se creează între copii şi veselia de pe feţele lor.
Despre Bauhaus
Școala și mișcarea artistică Bauhaus au apărut în Germania acum 100 de ani sub îndrumarea arhitectului Walter Gropius, îmbinând optim artele, arhitectura și designul, teatrul și dansul, fotografia și mobilierul într-un mod care ne influențează și astăzi.
Despre pedagogie
Cercul de artă contemporană de la Târgu Ocna își propune ca de la an la an să crească interesul elevilor pentru artă prin întâlniri directe cu artiști contemporani, prezentări, discuții non-formale, ateliere, vizite la muzee și galerii.
