Dincolo de cortina Festivalului George Enescu

Cele mai importante orchestre din lume, 28 de zile, peste 150 de spectacole, mai bine de 4.500 de artiști, așa se rezumă rețeta de magie propusă de Festivalul George Enescu. Și pentru că ediția de anul acesta a reușit să fie cu adevărat “răsunătoare”, am stat de vorbă cu Mihai Constantinescu, Directorul Executiv al festivalului și “magicianul” de la Enescu. Am fost în sediul acestora pentru a face interviul, iar după ușile birourilor Artexim nu am găsit grandoarea spectacolelor cu care ne-am obișnuit la începutul toamnei, ci pereți tapetați de dosare pe care erau trecute etichete cu Wagner și Otello, o mașină Xerox supradimensionată, oameni care alergau dintr-o cameră în alta și o atmosferă ce sugera că te afli într-o instituție publică, una în care se muncește însă. 

Ce înseamnă George Enescu în cifre, din punct de vedere organizare? 

La ediția de anul acesta am avut aproximativ 3.000 de artiști străini, peste 1.500 de artiști români, iar asta a presupus peste 9.000 de nopți de cazare. Echipa din jurul festivalului este formată din 80 de persoane, dar echipa permanentă are doar 10 persoane. Anul acesta au fost 28 de zile de spectacole, dar la ediția din 2015 numărul acestora va fi cu siguranță mai mic, deoarece bugetul a scăzut cu 25%. Anul acesta am avut aproximativ 20.000 de turiști străini, care au venit special pentru festival, față de 16.000, iar aceste cifre se referă doar la turiștii care au venit printr-o agenție, deci numărul lor real a fost probabil mult mai mare. 
 

Da, s-a mai lămurit, în sensul că știm că pentru 2015 bugetul va fi redus cu 25%, ceea ce va duce probabil la scurtarea perioadei evenimentului la 17, maxim 21 de zile, dar vom păstra același standard de calitate, aceeași structură artistică. 

Da, noi ne ocupăm direct de el și avem grijă să devină posibil. Eu sunt implicat direct în dialogul cu orchestrele și în invitarea artiștilor. Nu este ușor, dar de când festivalul se bucură de un nume sonor a devenit mai ușor să convingi cele mai mari orchestre din lume să vină la București. Cât despre cum îl construim, ne interesează o anumită structură de festival, ceea ce presupune că trebuie să renunțăm la o parte dintre propunerile care vin către noi și că trebuie să respectăm o anumită direcție. 
 

Cred că din 2005 festivalul a început să aibă o anumită ținută și să devină recunoscut la nivel internațional, iar o recunoaștere absolută s-a întâmplat la ediția din 2011 și la cea din acest an. 
 

BBC Proms-ul ar fi probabil principalul nostru etalon. Un alt festival cu care ne dorim să  fim comparați este Lucerna. Acestea sunt cele două festivaluri cu care cu siguranță nu ne luăm la întrecere, dar la care ne uităm tot timpul. Salzburg-ul, de exemplu, este cu totul alt gen de festival, știu că multă lume ne-a comparat cu acesta, dar acolo sunt spectacole de operă, este un fel de stagiune în sine. Festivalurile trebuie comparate nu numai la nivel de mărime, ci și ca structură, la nivel de conținut. Multă lume a comentat că Enescu este prea mare, că România nu are nevoie de un festival de asemenea dimensiuni, dar dacă ne uităm la Proms sau Lucerna, de exemplu, care au o structură asemănătoare cu a noastră, atunci părem foarte mici. 
 

Acesta este unul dintre obiectivele festivalului, de aceea nu se numește Festivalul Toamnei, este esențial ca orchestrele să includă Enescu în programul lor. Am avut orchestre care au preluat ulterior Enescu și în stagiunile lor permanente, ceea ce este extraordinar.
 

A fost cea mai grea ediție. Din toate punctele de vedere.
 

De ce?
 

Probleme…locale, atât în legătură cu finanțarea, dar și legate de abordarea evenimentului.  Noi, Artexim, suntem o insituție publică care ține de Ministerul Culturii, de care depindem direct, ei fiind cei care aprobă, verifică raporturile etc. Au fost probleme la ediția de anul acesta inclusiv cu Sala Palatului. În general, toate problemele au fost de organizare, artiștii au fost mulțumiți, publicul la fel. Am avut un  feedback  foarte bun. 

Da, pentru public se pare că nu a fost obositoare, așa cum a fost pentru noi, faptul că sălile au fost pline și că, și la ultimele concerte, care au fost și cele mai grele, am vândut toate biletele nu poate decât să ne bucure. Din punct de vedere al încasărilor, față de 2009, am avut încasări triple.

Avem oameni de toate felurile, sunt și oameni cu mulți bani, dar și pensionari și mulți tineri, vin și profestioniști din domeniu, dar și elevi. Toți au în comun un respect pentru muzică, este un public bun, iar faptul că se apaludă mai puțin în timpul concertelor decât în alte săli de renume din lume, ne dovedește că este un public educat. S-a vorbit foarte mult și despre prețul biletelor, unii spun că sunt prea mari, alții că ar trebui să le mărim, am primit critici și că acest festival este elitist, dedicat exclusiv celor cu mulți bani, dar și că nu este sustenabil să avem prețurile atât de mici. Eu cred că publicul demonstrează că aceste critici nu sunt fondate. Este adevărat, mulți oamenii fac eforturi financiare pentru a veni la spectacole, dar nu par să regrete asta și vin de la ediție la ediție. Pentru 2015 vrem să facem mai multe variante de abonamente și soluții de plată, tocmai pentru a diversifica oferta.

Organizarea acestui festival este un efort de doi ani, noi deja lucrăm intens pentru 2015.  

Filarmonica din Berlin, care vine pentru prima dată la București, Filarmonica din San Francisco,  care vine și ea în premieră. Mai avem deja confirmări de la London Symphony, de la Royal Liverpool și de la Viena. Vom avea nume la fel de mari ca anul acesta, cu siguranță. De regulă așa lucrăm, prima dată stabilim orchestrele mari, iar ulterior trasăm tot programul. 

Valoarea lor este destul de mică. Raportat la bugetul total al festivalului, sponsorizările înseamnă aproximativ 5%, în condițiile în care vânzarea biletelor acoperă 10-11% din buget, ceea ce este destul de bine. Ne-am dori să crească valoarea sponsorizărilor, ne-am dori și sponsori noi, în afară de cei care sunt în mod tradițional alături de noi, dar, la noi în România, mulți sponsori cred că a sponsoriza un eveniment se reduce la cât de vizibil ești la eveniment și mai puțin la importanța asocierii în sine. Iar asta ține de educație. Noi ne dorim sponsori educați. 
 

De toată partea de comunicare și imagine se ocupă Oana Marinescu, care a lansat pentru acesta ediție și proiectul "Bucureștiul Creativ", prin care a reușit să implice entități care nu sunt direct implicate în universul acesta al muzicii. În echipa de comunicare au lucrat 5 oameni, iar de partea creativă și design s-au ocupat niște studenți. Nu lucrăm cu agenții de publicitate, ăsta este un principiu de la care nu abdic.