Printre finaliștii celei de-a doua ediții a Premiilor New European Bauhaus se numără și proiectul Metabucătăria, dezvoltat de stardust architects*, un birou de arhitectură ce caută experiențe poetice în procesul de proiectare, urmărind încetinirea utilizării automate a obiectelor și spațiilor de zi cu zi prin crearea de momente de...tăcere.
Metabucătăria este o instalație, dar și un loc de întâlnire și de trecere, un demers care vorbește despre procese sustenabile și care reunește o sumă de sensibilități și abordări conceptuale.
Până la ceremonia de decernare a premiilor New European Bauhaus Prizes 2022, care va avea loc în cadrul primei ediții a Festivalului New European Bauhaus, în perioada 9-12 iunie 2022, la care suntem convinși că ne vom bucura de premiul primit de acest proiect, am discutat cu Anca și cu Brîndușa despre ce a însemnat acest demers și despre cum se poate dezvolta el în viitor, precum și despre preocupările așezate în jurul lui.
Cum s-a născut ideea Metabucătăriei, dar mai ales cum s-a transformat acest proiect în timp? Ce etape a parcurs el de la idee/schiță la realitate?
Ideea a apărut în 2017, în contextul participării noastre la concursul pentru Pavilionul României la Bienala de Arhitectură de la Veneția. Tema de atunci era free space și ne-am imaginat această masă circulară care atinge pereții pavilionului și care devine o cameră intermediară separând vizitatorii care vin din Giardini de cei care intră de pe stradă. Scopul ei era să găzduiască 12 birouri de arhitectură care aveau misiunea de a gândi o formulă prin care să intre în dialog cu publicul și să discute despre ce înseamnă pentru ei spațiul public, comun sau liber.
Photo credits: Alex Todirică
Chiar în anul acela o cunoscusem pe Anca Verona-Mihuleț în Seul, în octombrie, iar în noiembrie i-am propus să participăm împreună la concursul pentru bienală. A fost o perioadă de studiu foarte intensă și am descoperit atunci multe texte și proiecte de artă în jurul generozității procesului de a găti sau al schimbului care are loc o dată cu procesul de a mânca împreună, idei care au tot revenit ulterior și au hrănit multe din proiectele care au urmat.
Apoi în 2019 Anca Verona Mihuleț a primit premiul Bega Art Prize și a început să lucreze la expoziția Cronicile Viitorilor Supereroi și ne-a propus să producem împreună Metabucătăria cu această ocazie.
Ce v-ați propus să problematizați sau investigați prin acest proiect?
La început, după cum spuneam, ea era o masă de dialog despre free space, respectiv despre merindar, care este, după părerea noastră, un exemplu bun al generozității zidului, așa cum descriau curatoarele bienalei mai pe larg tema.
Astăzi ea problematizează bucătăria, respectiv rețetele sau producția de spațiu. Felul în care ne uităm la teritoriile din imediata proximitate, ce anume considerăm a fi resurse la îndemână și felul în care lucrăm cu ele. Deci, am putea spune că e tot o problematizare a zidurilor contemporane, uitându-ne la materia din care sunt ele compuse și la felul în care acea materie este obținută și prelucrată.
Apoi, metabucătăria inevitabil “pune pe masă” subiectul colaborării, al unei viziuni de ansamblu asupra proceselor și al nevoii de a stabili punți între domenii, pentru a folosi resursele cât mai inteligent.
În plus, este o instalație despre recuperare a felului în care prelucram resursele locale în trecut, însă ea deschide discuția despre cum pot fi aceste metode folosite în prezent, testând poate un tandem bun cu tehnologiile de astăzi și cu nevoia de eficiență.
Și ce ați învățat din procesele pe care el le-a generat pe parcurs?
Partea cea mai frumoasă a fost că am descoperit mult mai în detaliu cele cinci practici, am participat la atelierele ținute de ei, le-am înțeles un pic mai bine parcursul, a fost o bucurie și un privilegiu să avem acces în interiorul lor pentru a găsi cea mai bună formulă de a sintetiza ceea ce fac încercând în același timp să construim firul comun.
Apoi, credem că am avut cumva acces și la un soi de perspectivă de ansamblu asupra forței dar și vulnerabilităților tipului ăstuia de pionierat în prezent E limpede că numărul proiectelor de felul celor expuse pe masa metabucătăriei crește, însă e limpede și că începe să fie nevoie de mult mai multă colaborare. Credem că avem deocamdată prea puține proiecte comune sau asocieri între proiecte care au scopuri similare.
Cum a decurs relația cu organizațiile/creativii și proiectele pe care le-ați prezentat în cadrul proiectului, cum ați ales aceste proiecte și ce alte proiecte similare v-ați dori să vedeți dezvoltate în viitor? Ce proiecte vă imaginați la Metabucătăria 2.0?
Relațiile cu metabucătarii au decurs bine, din punctul nostru de vedere, la fel și cu celelalte entități implicate fie în producția, fie în activarea instalației. Sunt pe de o parte prieteni sau colaboratori de-ai noștri cu care avem peste cinci ani de când lucrăm împreună, cum e cazul Atelier Vast, atelierul de lemn care a desenat, produs și montat masa, Studio Mud, atelierul de ceramică de la care au venit bolurile în care am expus ingredientele metabucătarilor și al Atelier Tron, unul dintre cei cinci metabucătari. De altfel, cu Roxana Bâra care este în spatele Studio Mud și cu Andreea Tron de la Atelier Tron, împărțim spațiul în care lucrăm în București, din 2017.
Detaliu inspirat de fierăstrău tradițional. Masa suport de expunere a fost desenată alături de Andrei Giurgiu, produsă și montată de Atelier Vast.
Photo credits: Alex Todirică
Apoi, Atelier Terrapia este o practică pe care am descoperit-o în cadrul lucrului pentru expoziția principală a Bienalei de arhitectură de la Timișoara, în 2020. Culinaria este o practică pe care o urmărim de câțiva ani, a prietenei Magda Vieriu, care însă a primit un nume abia cu ocazia invitației noastre. Pe Andreea Mihaiu si pe Vlad Sadici de la Living Cities Architecture i-am descoperit în 2018 când am lucrat la Mesteshukar Butiq și căutam tencuieli din materiale naturale. Iar pe Mona Petre, Andreea Machidon și pe Mihai Petrescu Puica i-am descoperit pe rând, urmărind proiectul Ierburi Uitate și participând la atelierele din Grădina Istorică.
Ce a fost important în alegerea metabucătarilor a fost scopul comun de a recupera metode de lucru din trecut și de a le testa pentru a putea fi integrate în practici contemporane. Am vrut să avem la aceeași masă domenii diferite, să vorbim despre materia caselor, a hainelor și a hranei și să compunem acest scenariu imaginar care presupune un teritoriu de lucru comun tuturor, un soi de grădină ab initio din care se hrănesc toate și își impart resursele, inclusiv transferând resturile unui proces către următorul, cum de altfel se întâmpla în gospodării înainte de industrializare din rațiuni simple, care țineau de o inteligență care viza eficiența obținută după secole de încercări. Metabucătăriile viitoare ar putea să însemne reiterări în formule care aduc la aceeași masă alți actori, din spații diferite sau, un posibil pas următor ar fi să aducem împreună practici de felul metabucătarilor pentru a interveni într-un spațiu real.
Știu că metabucătăria a avut o importantă componentă de educație și de evenimente și workshopuri dezvoltate în jurul ei. Ne puteți povesti mai multe dspre acestea, dar mai ales despre ce alte proiecte sau ateliere doriți să mai dezvoltați în jurul ei? Sau ce alte planuri de viitor mai aveți pentru ea?
Da, metabucătăria nu e deloc un obiect static, ci dimpotrivă, ca orice bucătărie ea e activă, generatoare de procese, de transformare. E în primul rând un pretext pentru gătit în comun. Uneori vorbim despre gătit în sensul propriu, pentru că două dintre practicile expuse vin din domeniul gastronomiei, alteori în sens metaforic, găzduind ateliere prin care vizitatorii învață o rețetă de lucru a metabucătarilor. La Timișoara, a fost vorba despre ateliere de făcut biscuiți de pământ pentru a îi testa calitățile, mostre de densități din cânepă-beton, pigmenți naturali din cătină și coji de nuci, conserve pentru sosuri de ardei, ceapă și usturoi din Piața 700, și ecoprint cu plantele din grădina comunitară Greenfeel Grădinescu din Ronaț care a găzduit cu generozitate toate atelierele metabucătarilor. A fost foarte importantă pentru noi conexiunea aceasta a spațiului de galerie cu un spațiu care experimentează de câțiva ani buni feluri diferite de gradinărit într-un spațiu comun.
Photo: De-a arhitectura
Apoi, am avut o serie de ateliere pentru copii concepute și susținute de De-a arhitectura, ateliere care au vizat grupe diferite de vârste și care s-au numit “Casa, musafir în natură“. În plus, Anca și cu mine am coordonat două ateliere de făcut hârtie manuală reciclată, metodă pe care am folosit-o pentru producția etichetelor de pe masa metabucătăriei.
Valorile NEB stau sub beautiful. sustainable.together. Cum se reflectă acestea în proiectele pe care le dezvoltați și semnați în general?
Ultimele două valori sunt foarte strâns legate de atenția pentru resursele din proximitate şi pentru cunoaşterea metodelor de prelucrare a lor preindustriale şi industriale, respectiv imaginarea unui mix bun între cele două etape istorice. Apoi prin felul ăsta de dialog al meşteşugurilor locale din momente diferite credem că se naşte inevitabil o estetică bună, atemporală.
Ce mai pregătește Stardust în perioada aceasta? Ce teme vă preocupă și ce zone de cercetare aplicată doriți să dezvoltați pe viitor?
Stardust lucrează la o instalație pentru Muzeul Abandonului care va fi prezent la Seneca Anticafe în Noaptea Muzeelor şi va mai rămâne apoi expus timp de o lună. Altfel, ne preocupă tot mai mult întrebări de felul: cum se construieşte şi mai ales menține o comunitate de lucru, de locuit, ne gândim de ceva vreme la forța vindecătoare a spațiilor şi a ritualurilor care se pot naşte în jurul lor.
***
Metabucătăria a făcut parte din expoziția Cronicile viitorilor supereroi curatoriată de Anca Verona Mihuleț la Kunsthalle Bega.
Kunsthalle Bega este un spațiu unde se expune, se discută și se gândește artă contemporană, dedicat în special artiștilor tineri din România și din lume. Kunsthalle Bega este interesată estetic și social de platformele teoretice ale muzeelor de artă contemporană și oferă în fiecare an premiul Bega Art Prize unui curator român care reușește să schimbe regulile în percepția curatorială. Kunsthalle Bega este un proiect al Fundației Calina inițiat de Alina Cristescu, Liviana Dan și Bogdan Rața, împreună cu Andreea Drăghicescu și Ugron Lajos.
Instalație parte din expoziția Cronicile Viitorilor Super Eroi curatoriată de Anca Verona Mihulet la Kunsthalle Bega Timișoara între 10.2021-3.2022
producția Kunsthalle Bega cu sprijinul financiar AFCN), Timbrul Arhitectului și Centrul de Proiecte Timișoara
curatori și designer ai instalației Anca Cioarec și Brîndușa Tudor (stardust architects*)
co-curator Anca Verona Mihulet
co-design, construcție și montaj masă : Atelier Vast
design și producție recipiente ceramice : Studio Mud
producție hârtie : stardust architects*
Practici expuse și coordonatori ai atelierelor:
Ierburi Uitate și Grădina Istorică
Atelier Terrapia
Living Cities și Hempcrete
Culinaria
Atelier Tron
Ateliere pentru copii Casa, musafir în natură,
De-a Arhitectura
***
Noul Bauhaus European este un proiect strategic care combină viziunea majoră a Pactului Verde european cu o schimbare concretă pe teren. O schimbare care ne îmbunătățește viața de zi cu zi și pe care oamenii o pot atinge și simți - în clădiri, în spații publice, în orașele și satele noastre.
Metabucătăria este o instalație, dar și un loc de întâlnire și de trecere, un demers care vorbește despre procese sustenabile și care reunește o sumă de sensibilități și abordări conceptuale.
Până la ceremonia de decernare a premiilor New European Bauhaus Prizes 2022, care va avea loc în cadrul primei ediții a Festivalului New European Bauhaus, în perioada 9-12 iunie 2022, la care suntem convinși că ne vom bucura de premiul primit de acest proiect, am discutat cu Anca și cu Brîndușa despre ce a însemnat acest demers și despre cum se poate dezvolta el în viitor, precum și despre preocupările așezate în jurul lui.
Cum s-a născut ideea Metabucătăriei, dar mai ales cum s-a transformat acest proiect în timp? Ce etape a parcurs el de la idee/schiță la realitate?
Ideea a apărut în 2017, în contextul participării noastre la concursul pentru Pavilionul României la Bienala de Arhitectură de la Veneția. Tema de atunci era free space și ne-am imaginat această masă circulară care atinge pereții pavilionului și care devine o cameră intermediară separând vizitatorii care vin din Giardini de cei care intră de pe stradă. Scopul ei era să găzduiască 12 birouri de arhitectură care aveau misiunea de a gândi o formulă prin care să intre în dialog cu publicul și să discute despre ce înseamnă pentru ei spațiul public, comun sau liber.
Photo credits: Alex Todirică
Chiar în anul acela o cunoscusem pe Anca Verona-Mihuleț în Seul, în octombrie, iar în noiembrie i-am propus să participăm împreună la concursul pentru bienală. A fost o perioadă de studiu foarte intensă și am descoperit atunci multe texte și proiecte de artă în jurul generozității procesului de a găti sau al schimbului care are loc o dată cu procesul de a mânca împreună, idei care au tot revenit ulterior și au hrănit multe din proiectele care au urmat.
Apoi în 2019 Anca Verona Mihuleț a primit premiul Bega Art Prize și a început să lucreze la expoziția Cronicile Viitorilor Supereroi și ne-a propus să producem împreună Metabucătăria cu această ocazie.
Ce v-ați propus să problematizați sau investigați prin acest proiect?
La început, după cum spuneam, ea era o masă de dialog despre free space, respectiv despre merindar, care este, după părerea noastră, un exemplu bun al generozității zidului, așa cum descriau curatoarele bienalei mai pe larg tema.
Astăzi ea problematizează bucătăria, respectiv rețetele sau producția de spațiu. Felul în care ne uităm la teritoriile din imediata proximitate, ce anume considerăm a fi resurse la îndemână și felul în care lucrăm cu ele. Deci, am putea spune că e tot o problematizare a zidurilor contemporane, uitându-ne la materia din care sunt ele compuse și la felul în care acea materie este obținută și prelucrată.
Apoi, metabucătăria inevitabil “pune pe masă” subiectul colaborării, al unei viziuni de ansamblu asupra proceselor și al nevoii de a stabili punți între domenii, pentru a folosi resursele cât mai inteligent.
În plus, este o instalație despre recuperare a felului în care prelucram resursele locale în trecut, însă ea deschide discuția despre cum pot fi aceste metode folosite în prezent, testând poate un tandem bun cu tehnologiile de astăzi și cu nevoia de eficiență.
Și ce ați învățat din procesele pe care el le-a generat pe parcurs?
Partea cea mai frumoasă a fost că am descoperit mult mai în detaliu cele cinci practici, am participat la atelierele ținute de ei, le-am înțeles un pic mai bine parcursul, a fost o bucurie și un privilegiu să avem acces în interiorul lor pentru a găsi cea mai bună formulă de a sintetiza ceea ce fac încercând în același timp să construim firul comun.
Apoi, credem că am avut cumva acces și la un soi de perspectivă de ansamblu asupra forței dar și vulnerabilităților tipului ăstuia de pionierat în prezent E limpede că numărul proiectelor de felul celor expuse pe masa metabucătăriei crește, însă e limpede și că începe să fie nevoie de mult mai multă colaborare. Credem că avem deocamdată prea puține proiecte comune sau asocieri între proiecte care au scopuri similare.
Cum a decurs relația cu organizațiile/creativii și proiectele pe care le-ați prezentat în cadrul proiectului, cum ați ales aceste proiecte și ce alte proiecte similare v-ați dori să vedeți dezvoltate în viitor? Ce proiecte vă imaginați la Metabucătăria 2.0?
Relațiile cu metabucătarii au decurs bine, din punctul nostru de vedere, la fel și cu celelalte entități implicate fie în producția, fie în activarea instalației. Sunt pe de o parte prieteni sau colaboratori de-ai noștri cu care avem peste cinci ani de când lucrăm împreună, cum e cazul Atelier Vast, atelierul de lemn care a desenat, produs și montat masa, Studio Mud, atelierul de ceramică de la care au venit bolurile în care am expus ingredientele metabucătarilor și al Atelier Tron, unul dintre cei cinci metabucătari. De altfel, cu Roxana Bâra care este în spatele Studio Mud și cu Andreea Tron de la Atelier Tron, împărțim spațiul în care lucrăm în București, din 2017.
Detaliu inspirat de fierăstrău tradițional. Masa suport de expunere a fost desenată alături de Andrei Giurgiu, produsă și montată de Atelier Vast.
Photo credits: Alex Todirică
Apoi, Atelier Terrapia este o practică pe care am descoperit-o în cadrul lucrului pentru expoziția principală a Bienalei de arhitectură de la Timișoara, în 2020. Culinaria este o practică pe care o urmărim de câțiva ani, a prietenei Magda Vieriu, care însă a primit un nume abia cu ocazia invitației noastre. Pe Andreea Mihaiu si pe Vlad Sadici de la Living Cities Architecture i-am descoperit în 2018 când am lucrat la Mesteshukar Butiq și căutam tencuieli din materiale naturale. Iar pe Mona Petre, Andreea Machidon și pe Mihai Petrescu Puica i-am descoperit pe rând, urmărind proiectul Ierburi Uitate și participând la atelierele din Grădina Istorică.
Ce a fost important în alegerea metabucătarilor a fost scopul comun de a recupera metode de lucru din trecut și de a le testa pentru a putea fi integrate în practici contemporane. Am vrut să avem la aceeași masă domenii diferite, să vorbim despre materia caselor, a hainelor și a hranei și să compunem acest scenariu imaginar care presupune un teritoriu de lucru comun tuturor, un soi de grădină ab initio din care se hrănesc toate și își impart resursele, inclusiv transferând resturile unui proces către următorul, cum de altfel se întâmpla în gospodării înainte de industrializare din rațiuni simple, care țineau de o inteligență care viza eficiența obținută după secole de încercări. Metabucătăriile viitoare ar putea să însemne reiterări în formule care aduc la aceeași masă alți actori, din spații diferite sau, un posibil pas următor ar fi să aducem împreună practici de felul metabucătarilor pentru a interveni într-un spațiu real.
Știu că metabucătăria a avut o importantă componentă de educație și de evenimente și workshopuri dezvoltate în jurul ei. Ne puteți povesti mai multe dspre acestea, dar mai ales despre ce alte proiecte sau ateliere doriți să mai dezvoltați în jurul ei? Sau ce alte planuri de viitor mai aveți pentru ea?
Da, metabucătăria nu e deloc un obiect static, ci dimpotrivă, ca orice bucătărie ea e activă, generatoare de procese, de transformare. E în primul rând un pretext pentru gătit în comun. Uneori vorbim despre gătit în sensul propriu, pentru că două dintre practicile expuse vin din domeniul gastronomiei, alteori în sens metaforic, găzduind ateliere prin care vizitatorii învață o rețetă de lucru a metabucătarilor. La Timișoara, a fost vorba despre ateliere de făcut biscuiți de pământ pentru a îi testa calitățile, mostre de densități din cânepă-beton, pigmenți naturali din cătină și coji de nuci, conserve pentru sosuri de ardei, ceapă și usturoi din Piața 700, și ecoprint cu plantele din grădina comunitară Greenfeel Grădinescu din Ronaț care a găzduit cu generozitate toate atelierele metabucătarilor. A fost foarte importantă pentru noi conexiunea aceasta a spațiului de galerie cu un spațiu care experimentează de câțiva ani buni feluri diferite de gradinărit într-un spațiu comun.
Photo: De-a arhitectura
Apoi, am avut o serie de ateliere pentru copii concepute și susținute de De-a arhitectura, ateliere care au vizat grupe diferite de vârste și care s-au numit “Casa, musafir în natură“. În plus, Anca și cu mine am coordonat două ateliere de făcut hârtie manuală reciclată, metodă pe care am folosit-o pentru producția etichetelor de pe masa metabucătăriei.
Valorile NEB stau sub beautiful. sustainable.together. Cum se reflectă acestea în proiectele pe care le dezvoltați și semnați în general?
Ultimele două valori sunt foarte strâns legate de atenția pentru resursele din proximitate şi pentru cunoaşterea metodelor de prelucrare a lor preindustriale şi industriale, respectiv imaginarea unui mix bun între cele două etape istorice. Apoi prin felul ăsta de dialog al meşteşugurilor locale din momente diferite credem că se naşte inevitabil o estetică bună, atemporală.
Ce mai pregătește Stardust în perioada aceasta? Ce teme vă preocupă și ce zone de cercetare aplicată doriți să dezvoltați pe viitor?
Stardust lucrează la o instalație pentru Muzeul Abandonului care va fi prezent la Seneca Anticafe în Noaptea Muzeelor şi va mai rămâne apoi expus timp de o lună. Altfel, ne preocupă tot mai mult întrebări de felul: cum se construieşte şi mai ales menține o comunitate de lucru, de locuit, ne gândim de ceva vreme la forța vindecătoare a spațiilor şi a ritualurilor care se pot naşte în jurul lor.
***
Metabucătăria a făcut parte din expoziția Cronicile viitorilor supereroi curatoriată de Anca Verona Mihuleț la Kunsthalle Bega.
Kunsthalle Bega este un spațiu unde se expune, se discută și se gândește artă contemporană, dedicat în special artiștilor tineri din România și din lume. Kunsthalle Bega este interesată estetic și social de platformele teoretice ale muzeelor de artă contemporană și oferă în fiecare an premiul Bega Art Prize unui curator român care reușește să schimbe regulile în percepția curatorială. Kunsthalle Bega este un proiect al Fundației Calina inițiat de Alina Cristescu, Liviana Dan și Bogdan Rața, împreună cu Andreea Drăghicescu și Ugron Lajos.
Instalație parte din expoziția Cronicile Viitorilor Super Eroi curatoriată de Anca Verona Mihulet la Kunsthalle Bega Timișoara între 10.2021-3.2022
producția Kunsthalle Bega cu sprijinul financiar AFCN), Timbrul Arhitectului și Centrul de Proiecte Timișoara
curatori și designer ai instalației Anca Cioarec și Brîndușa Tudor (stardust architects*)
co-curator Anca Verona Mihulet
co-design, construcție și montaj masă : Atelier Vast
design și producție recipiente ceramice : Studio Mud
producție hârtie : stardust architects*
Practici expuse și coordonatori ai atelierelor:
Ierburi Uitate și Grădina Istorică
Atelier Terrapia
Living Cities și Hempcrete
Culinaria
Atelier Tron
Ateliere pentru copii Casa, musafir în natură,
De-a Arhitectura
***
Noul Bauhaus European este un proiect strategic care combină viziunea majoră a Pactului Verde european cu o schimbare concretă pe teren. O schimbare care ne îmbunătățește viața de zi cu zi și pe care oamenii o pot atinge și simți - în clădiri, în spații publice, în orașele și satele noastre.
