Dansatoarea Janet Novás și muziciana Mercedes Peón își fac bagajele pentru București, la invitația Centrului Național al Dansului București. Cele două artiste vor performa lucrarea Mercedes máis eu într-un context special: în plin Festival Iridescent, în seara decernării Premiilor CNDB. Mercedes și Janet vă dau întâlnire marți, 21 noiembrie, de la orele 19:00, la Teatrul Odeon. Până atunci, aflăm cu ce, în afară de costume și instrumente, mai pleacă la drum...
Mercedes și Janet, spuneți-mi fiecare 10 cuvinte care vă descriu una pe cealaltă.
Mercedes: Sunt aceleași cuvinte pentru amândouă, deci...
Janet: Energie, instinct, animal, fragilitate, forță, loialitate, credință, sacru, joc, conflict, claritate.
În cadrul Iridescent prezentați o lucrare colaborativă de dans și muzică – Mercedes máis eu – în care ajungeți la o formă de sensibilitate împărtășită, una care atinge teme de interes general și personal (identitate, apartenență, gen), dar care explorează și ritualitatea scenei. Cum v-a schimbat pe fiecare procesul de a lucra împreună?
Mercedes: Faptul că am petrecut tot acest timp cu Janet m-a îmbogățit enorm. Împărtășeam ceva intangibil înainte de a ne întâlni, iar cunoașterea reciprocă ne-a făcut să ne redobândim încă o dată pe noi înșine. Pe de altă parte, eu sunt obișnuită să-mi dirijez singură lucrările, iar cu Janet mi-am pus muzica și corpul în funcție de ceea ce avea ea nevoie – și a dirijat ea, fără să-mi lase în niciun moment propria esență deoparte. Cred că schimbarea a constat în mai multă cunoaștere artistică și în faptul că Janet face deja parte din cercul meu emoțional, este încă o iubire în viața mea.
Janet: Mai mult decât să mă schimbe, m-a făcut mai conștientă de o parte foarte importantă a muncii mele, memoria corpului.
Despre ce nu e spectacolul vostru?
Mercedes: Spectacolul nostru este, pe de o parte, foarte concret și, pe de altă parte, foarte abstract. Abstracția... ca transă neliniară, ca moment prezent, ca un contact cu alte moduri de a înțelege, de a fi și de a recunoaște adevărul esenței (care nu este niciodată materială), de fapt, de a înțelege materia ca parte „împrumutată” pentru a ne regăsi pe noi – ceea ce se generează în această uniune de căutări și lucruri este Mercedes mais eu. Altfel, vreau să mă instalez în spațiul armonios care poate apărea după furie, tristețe, nedreptate etc. Iar injustițiile de care ne preocupăm au fost identificate din gen, din culturi minoritare, dintr-o cultură minoritară pe care o eu una plasez în centru prin pură alegere – așa mi-am construit personalitatea muzicală și personală. Versurile denunță, iar compozițiile sunt în afara tendințelor muzicale...
Janet: Nu e despre lucruri superflue.
Cine și cum e spectatorul care vă inspiră?
Mercedes: Inspirația mea vine direct de la doamnele și domnișoarele din satele din Galicia, care trăiau ciclul vieții cu propria lor muzică. Ele erau compozitoare, textiere, dansatoare și așa mai departe. Am recunoscut în corpul lui Janet acele femei din țara mea natală. Timp de 25 de ani am colecționat toate formele muzical-dansante din Galicia, fapt care m-a marcat profund. Deci... cam ăsta ar fi spectatorul-proiecție din mintea și memoria mea.
Janet: Cred sincer că toate audiențele din toate locurile mă inspiră. Fiecare spectator contribuie cu ceva, așa încât spectacolul păstrează, în straturi, urme ale acestor contribuții din sală și devine practic din ce în ce mai complex, mai puternic.
Dacă ar fi să presupunem că muzica și dansul sunt două insule, iar între ele e un pod sau o fâșie subțire de pământ, ce se află mai exact acolo, între?
Mercedes: Nu sunt de acord neapărat cu această afirmație. Dar dacă am accepta totuși jocul, aș spune că acolo avem o zonă de maximă abstracție.
Janet: Ha! Știi de ce nici eu nu văd chestia asta? Fiindcă pentru mine corpul are muzica în el.
O întrebare pe care o adresez tuturor artiștilor din Iridescent care ne oferă un interviu: e 21 noiembrie, 18:50, sunteți în București, pe scena Teatrului Odeon, și mai aveți 10 minute până se stinge lumina. Ce versuri vă vin în minte în aceste momente? Ce față de demult vă trece razant prin fața ochilor?
Mercedes: De multe ori, când sunt departe de casă, trebuie să mă gândesc la ceea ce m-a adus în locul respectiv. Trebuie să știu ce sens are să fiu atât de departe și ce pot să ofer care este adevărat... și astfel, uneori, reușesc să plec cu destulă modestie pentru a oferi ceea ce am fără altă pretenție decât aceea de a fi prezentă.
Janet: În aceste zece minute îmi trec multe lucruri prin cap, dar aș putea spune că un lucru pe care îl repet foarte des este „bucură-te”. Nu trec chipuri, trec energiile multor femei.
***
Detalii și bilete aici.
Mercedes máis eu, cu Janet Novas și Mercedes Peon face parte din programul Baila España (ediția a XII-a), program-marcă a Instituto Cervantes, coorganizat de Instituto Cervantes și Institutul Național pentru Arte Scenice și Muzica din Spania (INAEM), Ministerul Culturii și Sportului din Spania, în cadrul Planului de Recuperare, Transformare și Reziliență finanțat de Uniunea Europeana prin proiectul Next Generation.
Mercedes și Janet, spuneți-mi fiecare 10 cuvinte care vă descriu una pe cealaltă.
Mercedes: Sunt aceleași cuvinte pentru amândouă, deci...
Janet: Energie, instinct, animal, fragilitate, forță, loialitate, credință, sacru, joc, conflict, claritate.
În cadrul Iridescent prezentați o lucrare colaborativă de dans și muzică – Mercedes máis eu – în care ajungeți la o formă de sensibilitate împărtășită, una care atinge teme de interes general și personal (identitate, apartenență, gen), dar care explorează și ritualitatea scenei. Cum v-a schimbat pe fiecare procesul de a lucra împreună?
Mercedes: Faptul că am petrecut tot acest timp cu Janet m-a îmbogățit enorm. Împărtășeam ceva intangibil înainte de a ne întâlni, iar cunoașterea reciprocă ne-a făcut să ne redobândim încă o dată pe noi înșine. Pe de altă parte, eu sunt obișnuită să-mi dirijez singură lucrările, iar cu Janet mi-am pus muzica și corpul în funcție de ceea ce avea ea nevoie – și a dirijat ea, fără să-mi lase în niciun moment propria esență deoparte. Cred că schimbarea a constat în mai multă cunoaștere artistică și în faptul că Janet face deja parte din cercul meu emoțional, este încă o iubire în viața mea.
Janet: Mai mult decât să mă schimbe, m-a făcut mai conștientă de o parte foarte importantă a muncii mele, memoria corpului.
Despre ce nu e spectacolul vostru?
Mercedes: Spectacolul nostru este, pe de o parte, foarte concret și, pe de altă parte, foarte abstract. Abstracția... ca transă neliniară, ca moment prezent, ca un contact cu alte moduri de a înțelege, de a fi și de a recunoaște adevărul esenței (care nu este niciodată materială), de fapt, de a înțelege materia ca parte „împrumutată” pentru a ne regăsi pe noi – ceea ce se generează în această uniune de căutări și lucruri este Mercedes mais eu. Altfel, vreau să mă instalez în spațiul armonios care poate apărea după furie, tristețe, nedreptate etc. Iar injustițiile de care ne preocupăm au fost identificate din gen, din culturi minoritare, dintr-o cultură minoritară pe care o eu una plasez în centru prin pură alegere – așa mi-am construit personalitatea muzicală și personală. Versurile denunță, iar compozițiile sunt în afara tendințelor muzicale...
Janet: Nu e despre lucruri superflue.
Cine și cum e spectatorul care vă inspiră?
Mercedes: Inspirația mea vine direct de la doamnele și domnișoarele din satele din Galicia, care trăiau ciclul vieții cu propria lor muzică. Ele erau compozitoare, textiere, dansatoare și așa mai departe. Am recunoscut în corpul lui Janet acele femei din țara mea natală. Timp de 25 de ani am colecționat toate formele muzical-dansante din Galicia, fapt care m-a marcat profund. Deci... cam ăsta ar fi spectatorul-proiecție din mintea și memoria mea.
Janet: Cred sincer că toate audiențele din toate locurile mă inspiră. Fiecare spectator contribuie cu ceva, așa încât spectacolul păstrează, în straturi, urme ale acestor contribuții din sală și devine practic din ce în ce mai complex, mai puternic.
Dacă ar fi să presupunem că muzica și dansul sunt două insule, iar între ele e un pod sau o fâșie subțire de pământ, ce se află mai exact acolo, între?
Mercedes: Nu sunt de acord neapărat cu această afirmație. Dar dacă am accepta totuși jocul, aș spune că acolo avem o zonă de maximă abstracție.
Janet: Ha! Știi de ce nici eu nu văd chestia asta? Fiindcă pentru mine corpul are muzica în el.
O întrebare pe care o adresez tuturor artiștilor din Iridescent care ne oferă un interviu: e 21 noiembrie, 18:50, sunteți în București, pe scena Teatrului Odeon, și mai aveți 10 minute până se stinge lumina. Ce versuri vă vin în minte în aceste momente? Ce față de demult vă trece razant prin fața ochilor?
Mercedes: De multe ori, când sunt departe de casă, trebuie să mă gândesc la ceea ce m-a adus în locul respectiv. Trebuie să știu ce sens are să fiu atât de departe și ce pot să ofer care este adevărat... și astfel, uneori, reușesc să plec cu destulă modestie pentru a oferi ceea ce am fără altă pretenție decât aceea de a fi prezentă.
Janet: În aceste zece minute îmi trec multe lucruri prin cap, dar aș putea spune că un lucru pe care îl repet foarte des este „bucură-te”. Nu trec chipuri, trec energiile multor femei.
***
Detalii și bilete aici.
Mercedes máis eu, cu Janet Novas și Mercedes Peon face parte din programul Baila España (ediția a XII-a), program-marcă a Instituto Cervantes, coorganizat de Instituto Cervantes și Institutul Național pentru Arte Scenice și Muzica din Spania (INAEM), Ministerul Culturii și Sportului din Spania, în cadrul Planului de Recuperare, Transformare și Reziliență finanțat de Uniunea Europeana prin proiectul Next Generation.
