Recomandări in TRIUMF AMIRIA. Muzeul Culturii Queer [?] @ Zina Gallery

Mihai Mihalcea - TRIUMF AMIRIA - MUSEUM WORKINGS

1/1

În perioada 9 iulie – 15 august, Zina Gallery găzduiește TRIUMF AMIRIA. Muzeul Culturii Queer [?], “cea mai posibilă~imposibilă~fantastică instituție de artă apărută recent în România”, după cum spune chiar galeria gazdă în Cluj.

Nu numai subiectele sunt queer, ci întregul proiect, pentru că duo-ul curatorial KILOBASE BUCHAREST a reușit să pună în mișcare un experiment de expunere muzeală complet neașteptat: „TRIUMF AMIRIA: MUSEUM WORKINGS” se dezvăluie în spațiul concentrat al Zina Gallery ca un grupaj generos și expansiv de patru expoziții (trei solo și una de grup) și un post-scriptum. Un gest de queering fără doar și poate.

Pornind de la o cercetare în profunzime realizată pentru TRIUMF AMIRIA despre practici artistice în artele vizuale (și nu numai) care au acoperit subiecte queer în ultimii 20 de ani, KILOBASE BUCHAREST a dorit să producă la Cluj primele expoziții solo ale unor artiști precum Mihai Mihalcea, o figură majoră pentru scena de dans și performance de după 1989, Veda Popovici, artistă, activistă cercetătoare cu o influență semnificativă în reflecția asupra teoriilor feministe, queer și decoloniale și Irina Bujor, o artistă eluzivă cu o practică aparte despre minorități și fenomene aparent minore. Responsabilitatea legitimării pe care o poartă un muzeu este transformată, cu această ocazie, în gestul imaginării expozițiilor solo ca scrisori de dragoste trimise artiștilor.

Ca o introducere în acest cluster complex de expoziții, am hotarăt să alegem, chiar dacă a fost extrem de dificil, câte o lucrare din fiecare expozitie.

1. Din expozitia „TRIUMF AMIRIA LOVE LETTER TO VEDA POPOVICI” – despre activism, imaginație politică și fragilitate radical, am ales „Povestea căderii” (2013 / republicată recent și în antologia Bezna, în 2020) pentru că îmbrațișează una din cele mai mari frici – cea de cădere – și o transformă într-un instrument de salvare care rescrie un sfârșit apocaliptic.

Lucrarea Vedei Popovici este concepută ca o lucrare de sunet performativă care se întoarce dintr-un viitor post-apocaliptic imaginat – funcționând astfel și ca artefact contrafactual și instrument mnemotehnic în raport cu această istorie bidirecțională –, în care are loc un efort concertat de abolire a sistemelor opresive – din interior. Căderea, prezentă atât în performance-ul audio, cât și grafic, în desenele și indicațiile „Manualului pentru Acum-Cădere [Now-Fall Handbook]”, reprezintă un fel de antrenament-antidot năucitor, prin care complicitatea tuturor participanților este exorcizată, frica de a abandona lumea cunoscută este îmbrățișată, devenind un ritual de trecere către o transformare radicală a societății. Prin vocea fascinant-liniștitoare a artistei, un scenariu inițial terifiant-distopic devine afirmativ pentru o nouă viață, sugerând posibilități infinite.

2. Din expozitia solo „TRIUMF AMIRIA LOVE LETTER TO MIHAI MIHALCEA” – despre corpuri nesupuse ce scurtcircuitează spațiul public și panteoane ale consumerismului am ales video performance-ul „Lament (Not Mecca, Not Rome)” (2016), produs de Mihai Mihalcea în deceniul în care a activat sub numele de Farid Fairuz.

Performanța video semnată de Farid Fairuz nu a avut loc la Mecca, nici la Roma, după cum s-ar aștepta cei care îi cunosc practica, ci în orașul Basel, în timpul târgului de artă ART BASEL, acel scurt răstimp în care se deschid porțile raiului pieței de artă. Gesturile spontane au fost provocate de sentimentul de opresiune pe care i l-a trezit designul neoliberal al orașului. Care este potențialul disruptiv al corpului, într-o capitală a artei obsedată de viitorul unei creșteri financiare fără sfârșit și de rigorile unui astfel de scenariu?

O anumită tipologie a deplasării – referință clară la anumite mișcări din Cafe Muller a lui Pina Bausch (1978), drage lui Fairuz – se transformă în ceva ce amintește de un scenariu neautorizat. Condensând nu numai gândurile și sentimentele lui, dar și pe cele ale altor luptători împotriva parantezelor care se subînțeleg în termenul „public” din sintagma spațiu public, în corpul (și arta) lui Fairuz rezonează vocea celor mulți.

3. „TRIUMF AMIRIA LOVE LETTER TO IRINA BUJOR” este o expoziție despre empatie, identități fluide și viitoruri visate cu ochii deschiși, iar ca lucrare de introducere am ales „SHIELD no 2 (TO TEACH GENDER OPENNESS IN SCHOOLS)”, o instalație textilă ce reușește să fie și cute și puternică pentru că abordează un subiect intens dezbătut recent și în societatea românească: educația sexuală în școli.

Ținută numai de o pereche de mănuși robotice, „SHIELD no 2 (TO TEACH GENDER OPENNESS IN SCHOOLS)” se dezvăluie ca ceva învăluit în magic: un fel de scut în drag, hiperfragil, ce funcționează în egală măsură ca o metaforă anti-militară și ca un instrument de activism pentru tribul preferat al artistei: persoane transgender de multe ori marginalizate de societate. Pentru seria „SHIELDS”, Bujor a imaginat în 2019 și înregistrat cu soprana Nadia Hidali un set de peste 20 de dorințe care ar putea să schimbe realități ale acestei comunități, fiecărei dorințe fiindu-i dedicat un scut. În subtext, întreaga serie este un comentariu material și o propunere oblică vizavi de estetica și imaginea protestului – astfel că pentru cei atinși de pareidolie, „SHIELD no 2” poate părea mai degrabă un personaj ambiguu din Where the Wild Things Are de Maurice Sendak decât o unealtă tipică activismului. O tactică de disimulare cu șanse majore de câștig într-un război de uzură.

4. „CHANGE – EXCHANGE” este o expoziție de grup construită în jurul unor teme precum sinonime afirmative pentru identități ce eludează definiții singulare, condiția artistului / curatorului, corpuri queer, prin lucrări participative propuse de Jasmina Al-Qaisi cu Raj Alexandru Udrea, Apparatus 22 și Georgiana Dobre & Kjersti Vetterstad.

Pentru că este o lucrare în continuă dezvoltare, am ales să introducem „Limba semnelor de întrebare”, conceptualizată de Jasmina Al-Qaisi în colaborare cu Raj Alexandru Udrea , o lucrare care acumulează potențiale traduceri, sinonime si metafore pentru intraductibilul cuvânt queer.

Lucrarea de sunet performativă pune de fapt bazele unui câmp lexical, aflat în continuă expansiune prin viitoare contribuții (există un feedback loop simplu, astfel că oricare dintre vizitatorii Zina Gallery poate propune noi termeni). Demersul Jasminei operează o deschidere. Astfel, lipsa din vocabularul limbii române a unui corespondent al termenului „queer” este răsturnată, transformată și pune în mișcare un proces participativ care poate reformula / constitui instrumentarul – atât de necesar pentru perspective și citiri în cheie queer ale unei multitudini de fenomene din sfera vizuală, socială, politică.

5. „TO CARVE A QUEER HOME” funcționează ca un post-scriptum cu publicații – The man with a hole in his tie de Alex Bodea, KILOBASE BUCHAREST A-Z, TRIUMF AMIRIA MANIFESTO – ce răsucesc și transformă formate de print.

La granița între reportaj, comentariu social și artă vizuală, cartea de artistă The man with a hole in his tie a lui Alex Bodea esențializează prin desene și texte extrem de concise 100 de scene urbane și întâmplări berlineze. Filtrând aceste frânturi de realități prin perspectiva sa de artistă imigrantă queer, Alex creează o meta-poveste, o ficțiune ce leagă imprevizibil experiențe disparate în timp și spațiu.

TRIUMF AMIRIA: MUSEUM WORKINGS

Artiști: Jasmina Al-Qaisi, Apparatus 22, Irina Bujor, Georgiana Dobre & Kjersti Vetterstad, Mihai Mihalcea, Veda Popovici
&
Alex Bodea, KILOBASE BUCHAREST A-Z, TRIUMF AMIRIA MANIFESTO

Curator: KILOBASE BUCHAREST

09.07.–15.08.2021
Axente Sever no 14, Cluj, Romania
09.07.–15.08.2021 / marți - sâmbătă / 15:00 – 19:00