Micro-stagiunea stArtAct @unteatru prezintă producțiile absolvenților de regie licență și master UNATC 2018: 7 spectacole de teatru tânăr, 7 viziuni inedite asupra lumii contemporane, 7 ocazii de a vedea regizorii, actorii și scenografii noii generații.
Despre regizor
Alexandru Rusu s-a născut în Repuplica Moldova și are 31 de ani. La 17 ani a decis devină actor, a intrat la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice de la Chișinău (AMTAP), pe care a și absolvit-o patru ani mai târziu. A jucat în mai multe teatre de la Chișinău - Teatrul Eugene Ionesco, Alexei Mateevici și Teatrul de Revistă „Ginta Latină”. Împreună cu câțiva colegi de facultate s-a aventurat să deschidă un teatru independent – „Teatrul Mic” din Chișinău, experiență ce i-a definit direcția ca actor și viitor regizor. Acolo a jucat două roluri importante pentru el - Richard din „Totul în Grădină” de Edward Albee și Jack din “The Zoo Story” după același autor, ambele spectacole fiind regizate de Mihai Iorga. Tot în trupa teatrului și-a pus la încercare și abilitățile de regizor. În vara anului 2015 a realizat spectacolul „Doi pe un Balansoar” de William Gibson. A fost o experiență cu totul specială.
Trei luni mai tîrziu a intrat la UNATC București. Despre spectacolul de licență, „Îngrijitorul” de Harold Pinter, încă nu poate spune foarte multe: „a fost un vis cumva, am vrut să fiu în același vis cu Pinter, visul de a ne reface ca oameni, de a reveni la bunătatea primară. Și atât.”
Îngrijitorul
de Harold Pinter
„Acestor oameni le este frică de lumea dinafara acestei case, această lume insuflă doar frică. Sunt convins - această lume ne sperie pe toți...” Harold Pinter
Piesa scrisă în anii 60, după două războaie mondiale, după crime și dictatori, într-un timp în care întreaga lume încerca din răsputeri să se refacă, să revină la o anumită normalitate, la fel ca personajul principal - Aston, în care reperele morale au dispărut, au fost distruse, iar frica, singurătatea, neînțelegerea au stăpînit societatea și oamenii, l-a tulburat profund pe regizor și i-a schimbat optica.
Secolul XX a format și a lăsat în urma lui, în conștiința oamenilor și a memoriei colective, panică, frică, nesiguranță, ură, iar aceste patologii s-au instalat în subconștientul nostru, în corpul nostru... Cu această piesă, autorul a surprins subtil fenomenele secolului trecut, fără să descrie războiul, fără a vorbi despre el în mod direct. Oamenii se izolează tot mai mult, nu mai știu în ce să creadă, starea de nesiguranță și de ură se acutizează. Singura soluție este să o ia de la capăt, să se reînvețe să trăiască.
Oamenii se tem să mai vorbească despre ce gândesc sau nu gândesc pentru că se tem. Ei poartă măști și nu mai știe nimeni care este cea adevărată, așa cum zice și Pinter într-un interviu: „e foarte greu și aporape imposibil să faci diferența între real și ireal, între adevăr și minciună”. Așa sunt personajele lui, trăiesc într-o realitate paradoxală, ambiguă, sunt la limită, nu mai știu cum trebuie să trăiască, dar în același timp își doresc asta cu ardoare.
Despre regizor
Alexandru Rusu s-a născut în Repuplica Moldova și are 31 de ani. La 17 ani a decis devină actor, a intrat la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice de la Chișinău (AMTAP), pe care a și absolvit-o patru ani mai târziu. A jucat în mai multe teatre de la Chișinău - Teatrul Eugene Ionesco, Alexei Mateevici și Teatrul de Revistă „Ginta Latină”. Împreună cu câțiva colegi de facultate s-a aventurat să deschidă un teatru independent – „Teatrul Mic” din Chișinău, experiență ce i-a definit direcția ca actor și viitor regizor. Acolo a jucat două roluri importante pentru el - Richard din „Totul în Grădină” de Edward Albee și Jack din “The Zoo Story” după același autor, ambele spectacole fiind regizate de Mihai Iorga. Tot în trupa teatrului și-a pus la încercare și abilitățile de regizor. În vara anului 2015 a realizat spectacolul „Doi pe un Balansoar” de William Gibson. A fost o experiență cu totul specială.
Trei luni mai tîrziu a intrat la UNATC București. Despre spectacolul de licență, „Îngrijitorul” de Harold Pinter, încă nu poate spune foarte multe: „a fost un vis cumva, am vrut să fiu în același vis cu Pinter, visul de a ne reface ca oameni, de a reveni la bunătatea primară. Și atât.”
Îngrijitorul
de Harold Pinter
„Acestor oameni le este frică de lumea dinafara acestei case, această lume insuflă doar frică. Sunt convins - această lume ne sperie pe toți...” Harold Pinter
Piesa scrisă în anii 60, după două războaie mondiale, după crime și dictatori, într-un timp în care întreaga lume încerca din răsputeri să se refacă, să revină la o anumită normalitate, la fel ca personajul principal - Aston, în care reperele morale au dispărut, au fost distruse, iar frica, singurătatea, neînțelegerea au stăpînit societatea și oamenii, l-a tulburat profund pe regizor și i-a schimbat optica.
Secolul XX a format și a lăsat în urma lui, în conștiința oamenilor și a memoriei colective, panică, frică, nesiguranță, ură, iar aceste patologii s-au instalat în subconștientul nostru, în corpul nostru... Cu această piesă, autorul a surprins subtil fenomenele secolului trecut, fără să descrie războiul, fără a vorbi despre el în mod direct. Oamenii se izolează tot mai mult, nu mai știu în ce să creadă, starea de nesiguranță și de ură se acutizează. Singura soluție este să o ia de la capăt, să se reînvețe să trăiască.
Oamenii se tem să mai vorbească despre ce gândesc sau nu gândesc pentru că se tem. Ei poartă măști și nu mai știe nimeni care este cea adevărată, așa cum zice și Pinter într-un interviu: „e foarte greu și aporape imposibil să faci diferența între real și ireal, între adevăr și minciună”. Așa sunt personajele lui, trăiesc într-o realitate paradoxală, ambiguă, sunt la limită, nu mai știu cum trebuie să trăiască, dar în același timp își doresc asta cu ardoare.
