În galeria Jecza, Andrei e acasă. O împarte cu Sorina, mama sa, Adela, partenera lui, și Frida, un teckel spaniel negru. Galeria a început ca o afacere de familie din dorința de a promova sculptura contemporană românească. Numele e în memoria sculptorului Péter Jecza, tatăl lui Andrei.
Au construit-o la periferia Timișoarei, în 1996, ca Andrei să crească în natură și să aibă parte de un cadru natural, o grădină. Avea 7 ani când s-au mutat și șantierul încă era în lucru, au aprins lumânări pentru că nu aveau curent.
Construcția i-a lăsat cu datorii de 16.000 de mărci către cunoștințe. Ca să adune suma, au organizat un eveniment pentru prieteni și au expus lucrări de-ale tatălui său - „am vândut exact până la cent suma aceea”, spune Andrei.
Apoi a fost momentul în care au decis că rolul casei e unul mai mare. Din 2001, casa e împărțită în două: galerie de artă contemporană și muzeu cu lucrările sculptorului Péter Jecza. Andrei locuiește la etajul de deasupra galeriei, iar Sorina la etajul de deasupra muzeului. Construcția racordului dintre cele două a fost făcută de arhitectul Șerban Sturdza, prieten de-al familiei.
Andrei spune că „nu știu cum e să copilărești altfel”. Era în clasa a VIII-a când și-a spus că vrea să devină galerist, a studiat la Sotheby's Institute of Art din Londra și când s-a întors acasă, și-a surprins mama cu sloganul: „Am I high”, cuvinte prin care mama sa a înțeles că își dorește vizibilitate, „aplombul, ieșirea în afară spectaculară.”
Cel mai mare beneficiu al școlii din Londra a fost îndepărtarea de familie. În România, îi era greu să se manifeste ca individualitate într-un mediu cu oameni în plină admirație față de munca tatălui său. „Aici era fiul lui Jecza. La Londra era fiul nimănui, nimeni nu-l cunoștea, nici pe Jecza, nici România nu cred că o cunoșteau prea bine”, spune Sorina.
Ieșirea din România l-a forțat să-și cunoască propria valoare în raport cu un mediu în care trebuia să se impună. Întors acasă, a fost determinat să aplice tot ce învățase în școală și în confruntarea cu ceilalți, iar „în acest moment este o persoană de referință mai credibilă decât mine, care am lucrat intuitiv timp de 40 de ani.”
.jpg)
Andrei în Galeria Jecza
Sculptura stă în spațiu
Andrei are 36 de ani și conduce Galeria Jecza. Alege artiștii care expun, se ocupă de vânzarea lucrărilor și participă la expoziții de artă din toată lumea alături de cei pe care îi reprezintă.
La începuturi, galeria era cunoscută ca spațiu ce promovează sculptura, dar între timp și-a dat seama că e necesar să adauge pictură pentru diversitate, în plus, cea din urmă se vinde mai ușor. „Sculptura stă în spațiu, pictura stă pe perete. Sculptura ocupă spațiu, canapeaua nu se mai potrivește”, spune Andrei râzând, „e mai ușor să ai în casă un perete liber decât un soclu.”
Ca galerist, spune că nu poate să vândă sau să sugereze unui colecționar ceva ce lui nu îi place, dovadă că mereu a vândut lucrările care i-au plăcut cel mai mult. Are un gut feeling când alege artiștii pe care să-i reprezinte și nu prea i s-a întâmplat să îi placă unul și „să nu prove over time”.
Anul acesta, când Timișoara e Capitală Culturală Europeană, l-a dedicat sculpturii, nucleul galeriei. A început cu Peter și Ritzi Jacobi, un duet de artiști români care a revoluționat arta textilă și au reprezentat Pavilionul României la Bienala de la Veneția în 1970. Expoziția cu titlul Ritzi Jacobi & Peter Jacobi. Texturi ale memoriei. Cinci decenii de creație a avut țesuturi cu reliefuri textile, abstracte, realizate preponderent din fire de păr de capră, păr de cal și bumbac.
În galerie expune atât artiști tineri precum Tincuța Marin, Cristian Sida, dar și „monștri sacri precum Paul Neagu, Flondor, Micloș Ender”, spune Andrei. Alege paralela dintre generații ca să arate diversitatea acestora și să amplifice valoarea fiecăruia.
Pe Tincuța Marin a descoperit-o pe Instagram, în urmă cu trei ani. De regulă, când primește un portofoliu, se întâmplă să-i placă doar câteva din zecile de lucrări, în cazul Tincuței s-a întâmplat ca două-trei să nu-i placă din 80, spune Andrei înconjurat de sculpturile din bronz și picturile artistei expuse în galerie, „m-a luat cu frisoane efectiv, mi-a plăcut extrem de mult”.
.jpg)
Lucrări de sculptură și pictură ale Tincuței Marin expuse în Galeria Jecza
În lunile următoare, galeria va găzdui lucrările lui Constantin Flondor, parte din grupul SIGMA, „one of our forever greens”, zice Andrei despre artistul care la 85 de ani „se bucură ca un copil când expune”. Apoi lucrările sale vor merge alături de cele ale Tincuței la un târg în Miami, SUA.
Parte dintre artiștii pe care îi reprezintă fac parte din generația tatălui său. Sorina i-a documentat ani la rând și a scris cărți despre ei, însă „ce a reușit Andrei să facă e să le dea sporul de strălucire și de înălțare de care au avut nevoie”, spune Sorina, fondatoarea Asociației Triade.
În relația lor, fiecare își potențează calitățile celuilalt. Când vine vorba de luat decizii, cele care privesc instituția fiecăruia le iau singuri. Dubiile le împart. Lucrurile majore le confruntă.
Munca Sorinei e un fel de bază pe care Andrei clădește. Ea a preferat să fie mai puțin vizibilă, de-a lungul anilor. Să stea în spate, să documenteze, să editeze și să pregătească materialele cu care Andrei merge înainte. „Am făcut-o în permanență cu toată căldura cuiva care încearcă să fie cât mai discret ca să nu-l umbrească.”
Andrei promovează și vinde lucrări ale marilor artiști din România, dar până acum i-a fost dificil să facă același lucru cu opera tatălui său și cu care trăiește în casă.
Pentru septembrie are emoții. Va organiza prima expoziție a tatălui său în Galeria Jecza, cu numele King Bronze. Nu a făcut-o până acum pentru că, spune el, „am fost temător. Să faci o expoziție cu un artist mare, trebuie să fie și o galerie mare. Aveam multe dubii în minte. Acum e timpul”. Andrei e mândru de pasul pe care îl va face și de procesul prin care a ajuns aici.
 (1).jpg)
Andrei și Sorina Jecza în Muzeul Jecza, alături de o lucrare de sculptură a lui Péter Jecza
Cazarma U - cea mai mare expoziție de sculptură
Sorina a fondat Asociația Triade în 2001. E filolog, doctor în Arte Vizuale și lucrează de peste 40 în domeniul artelor. Anul acesta a ieșit pentru prima dată public cu un proiect semnat de ea.
E vorba despre proiectul Cazarma U, cea mai mare expoziție de sculptură din programul Timișoara Capitală Culturală Europeană. Toate cele 25.000 de bilete stabilite pentru tot anul s-au vândut în prima lună. „La Cazarmă e crazy,” spune Andrei.
Văzând succesul proiectului, Sorina se simte mai liberă și mai responsabilă pentru că unul dintre cele mai mari proiecte din oraș poartă semnătura sa, dar nu-i schimbă perspectiva asupra vieții, „în sensul că nu mai există ambiția, orgoliul, de a demonstra ceva. E extraordinar de bine, te eliberează de orice presiune a imaginii.” O vede ca pe o emancipare și un rezultat al muncii consecvente de-a lungul anilor.
Odată cu titlul de Capitală Culturală Europeană, timișorenii au devenit mai conștienți de fenomenul cultural, iar marele plus e că a stârnit curiozitatea în rândul mai multor tipuri de public. Andrei și Sorina au avut vizitatori care locuiesc în zonă de ani de zile, dar care nu mai fuseseră niciodată în muzeu sau galerie.
Majoritatea cer și tururi ghidate, astfel că Andrei a angajat un mediator cultural din Cluj, care s-a mutat în Timișoara special pentru colaborare, pentru că nu mai avea timp să-și facă treaba în galerie.
În urma evenimentelor din acest an, deschiderea către parteneriate între instituții, colaborări europene și internaționale, spune Andrei, „mi se pare cel mai mare atuu al oricărei oportunități precum o capitală culturală”, căci uneori potențialul se conturează mai pregnant atunci când iese în afara granițelor țării.
***
Text de Roxana Tănăsachi
Fotografii de Dana Moica
***
Timișoara, Shine Your Light!
Credem cu tărie în puterea comunităților și știm că sectorul cultural-creativ local poate schimba spații, clădiri și chiar orașe.
De aceea, Cartierul Creativ, alături de Banca Transilvania, partener principal al Timișoara Capitală Europeană a Culturii - TM2023, își propun să se uite cu atenție la ecosistemul creativ-cultural Timișorean, la spațiile de dialog și de cross-fertilizarea creativă de aici și să vă prezinte organizațiile culturale și oamenii care au făcut din Timișoara- Capitala Culturală Europeană a anului 2023!
Au construit-o la periferia Timișoarei, în 1996, ca Andrei să crească în natură și să aibă parte de un cadru natural, o grădină. Avea 7 ani când s-au mutat și șantierul încă era în lucru, au aprins lumânări pentru că nu aveau curent.
Construcția i-a lăsat cu datorii de 16.000 de mărci către cunoștințe. Ca să adune suma, au organizat un eveniment pentru prieteni și au expus lucrări de-ale tatălui său - „am vândut exact până la cent suma aceea”, spune Andrei.
Apoi a fost momentul în care au decis că rolul casei e unul mai mare. Din 2001, casa e împărțită în două: galerie de artă contemporană și muzeu cu lucrările sculptorului Péter Jecza. Andrei locuiește la etajul de deasupra galeriei, iar Sorina la etajul de deasupra muzeului. Construcția racordului dintre cele două a fost făcută de arhitectul Șerban Sturdza, prieten de-al familiei.
Andrei spune că „nu știu cum e să copilărești altfel”. Era în clasa a VIII-a când și-a spus că vrea să devină galerist, a studiat la Sotheby's Institute of Art din Londra și când s-a întors acasă, și-a surprins mama cu sloganul: „Am I high”, cuvinte prin care mama sa a înțeles că își dorește vizibilitate, „aplombul, ieșirea în afară spectaculară.”
Cel mai mare beneficiu al școlii din Londra a fost îndepărtarea de familie. În România, îi era greu să se manifeste ca individualitate într-un mediu cu oameni în plină admirație față de munca tatălui său. „Aici era fiul lui Jecza. La Londra era fiul nimănui, nimeni nu-l cunoștea, nici pe Jecza, nici România nu cred că o cunoșteau prea bine”, spune Sorina.
Ieșirea din România l-a forțat să-și cunoască propria valoare în raport cu un mediu în care trebuia să se impună. Întors acasă, a fost determinat să aplice tot ce învățase în școală și în confruntarea cu ceilalți, iar „în acest moment este o persoană de referință mai credibilă decât mine, care am lucrat intuitiv timp de 40 de ani.”
Andrei în Galeria Jecza
Sculptura stă în spațiu
Andrei are 36 de ani și conduce Galeria Jecza. Alege artiștii care expun, se ocupă de vânzarea lucrărilor și participă la expoziții de artă din toată lumea alături de cei pe care îi reprezintă.
La începuturi, galeria era cunoscută ca spațiu ce promovează sculptura, dar între timp și-a dat seama că e necesar să adauge pictură pentru diversitate, în plus, cea din urmă se vinde mai ușor. „Sculptura stă în spațiu, pictura stă pe perete. Sculptura ocupă spațiu, canapeaua nu se mai potrivește”, spune Andrei râzând, „e mai ușor să ai în casă un perete liber decât un soclu.”
Ca galerist, spune că nu poate să vândă sau să sugereze unui colecționar ceva ce lui nu îi place, dovadă că mereu a vândut lucrările care i-au plăcut cel mai mult. Are un gut feeling când alege artiștii pe care să-i reprezinte și nu prea i s-a întâmplat să îi placă unul și „să nu prove over time”.
Anul acesta, când Timișoara e Capitală Culturală Europeană, l-a dedicat sculpturii, nucleul galeriei. A început cu Peter și Ritzi Jacobi, un duet de artiști români care a revoluționat arta textilă și au reprezentat Pavilionul României la Bienala de la Veneția în 1970. Expoziția cu titlul Ritzi Jacobi & Peter Jacobi. Texturi ale memoriei. Cinci decenii de creație a avut țesuturi cu reliefuri textile, abstracte, realizate preponderent din fire de păr de capră, păr de cal și bumbac.
În galerie expune atât artiști tineri precum Tincuța Marin, Cristian Sida, dar și „monștri sacri precum Paul Neagu, Flondor, Micloș Ender”, spune Andrei. Alege paralela dintre generații ca să arate diversitatea acestora și să amplifice valoarea fiecăruia.
Pe Tincuța Marin a descoperit-o pe Instagram, în urmă cu trei ani. De regulă, când primește un portofoliu, se întâmplă să-i placă doar câteva din zecile de lucrări, în cazul Tincuței s-a întâmplat ca două-trei să nu-i placă din 80, spune Andrei înconjurat de sculpturile din bronz și picturile artistei expuse în galerie, „m-a luat cu frisoane efectiv, mi-a plăcut extrem de mult”.
Lucrări de sculptură și pictură ale Tincuței Marin expuse în Galeria Jecza
În lunile următoare, galeria va găzdui lucrările lui Constantin Flondor, parte din grupul SIGMA, „one of our forever greens”, zice Andrei despre artistul care la 85 de ani „se bucură ca un copil când expune”. Apoi lucrările sale vor merge alături de cele ale Tincuței la un târg în Miami, SUA.
Parte dintre artiștii pe care îi reprezintă fac parte din generația tatălui său. Sorina i-a documentat ani la rând și a scris cărți despre ei, însă „ce a reușit Andrei să facă e să le dea sporul de strălucire și de înălțare de care au avut nevoie”, spune Sorina, fondatoarea Asociației Triade.
În relația lor, fiecare își potențează calitățile celuilalt. Când vine vorba de luat decizii, cele care privesc instituția fiecăruia le iau singuri. Dubiile le împart. Lucrurile majore le confruntă.
Munca Sorinei e un fel de bază pe care Andrei clădește. Ea a preferat să fie mai puțin vizibilă, de-a lungul anilor. Să stea în spate, să documenteze, să editeze și să pregătească materialele cu care Andrei merge înainte. „Am făcut-o în permanență cu toată căldura cuiva care încearcă să fie cât mai discret ca să nu-l umbrească.”
Andrei promovează și vinde lucrări ale marilor artiști din România, dar până acum i-a fost dificil să facă același lucru cu opera tatălui său și cu care trăiește în casă.
Pentru septembrie are emoții. Va organiza prima expoziție a tatălui său în Galeria Jecza, cu numele King Bronze. Nu a făcut-o până acum pentru că, spune el, „am fost temător. Să faci o expoziție cu un artist mare, trebuie să fie și o galerie mare. Aveam multe dubii în minte. Acum e timpul”. Andrei e mândru de pasul pe care îl va face și de procesul prin care a ajuns aici.
Andrei și Sorina Jecza în Muzeul Jecza, alături de o lucrare de sculptură a lui Péter Jecza
Cazarma U - cea mai mare expoziție de sculptură
Sorina a fondat Asociația Triade în 2001. E filolog, doctor în Arte Vizuale și lucrează de peste 40 în domeniul artelor. Anul acesta a ieșit pentru prima dată public cu un proiect semnat de ea.
E vorba despre proiectul Cazarma U, cea mai mare expoziție de sculptură din programul Timișoara Capitală Culturală Europeană. Toate cele 25.000 de bilete stabilite pentru tot anul s-au vândut în prima lună. „La Cazarmă e crazy,” spune Andrei.
Văzând succesul proiectului, Sorina se simte mai liberă și mai responsabilă pentru că unul dintre cele mai mari proiecte din oraș poartă semnătura sa, dar nu-i schimbă perspectiva asupra vieții, „în sensul că nu mai există ambiția, orgoliul, de a demonstra ceva. E extraordinar de bine, te eliberează de orice presiune a imaginii.” O vede ca pe o emancipare și un rezultat al muncii consecvente de-a lungul anilor.
Odată cu titlul de Capitală Culturală Europeană, timișorenii au devenit mai conștienți de fenomenul cultural, iar marele plus e că a stârnit curiozitatea în rândul mai multor tipuri de public. Andrei și Sorina au avut vizitatori care locuiesc în zonă de ani de zile, dar care nu mai fuseseră niciodată în muzeu sau galerie.
Majoritatea cer și tururi ghidate, astfel că Andrei a angajat un mediator cultural din Cluj, care s-a mutat în Timișoara special pentru colaborare, pentru că nu mai avea timp să-și facă treaba în galerie.
În urma evenimentelor din acest an, deschiderea către parteneriate între instituții, colaborări europene și internaționale, spune Andrei, „mi se pare cel mai mare atuu al oricărei oportunități precum o capitală culturală”, căci uneori potențialul se conturează mai pregnant atunci când iese în afara granițelor țării.
***
Text de Roxana Tănăsachi
Fotografii de Dana Moica
***
Timișoara, Shine Your Light!
Credem cu tărie în puterea comunităților și știm că sectorul cultural-creativ local poate schimba spații, clădiri și chiar orașe.
De aceea, Cartierul Creativ, alături de Banca Transilvania, partener principal al Timișoara Capitală Europeană a Culturii - TM2023, își propun să se uite cu atenție la ecosistemul creativ-cultural Timișorean, la spațiile de dialog și de cross-fertilizarea creativă de aici și să vă prezinte organizațiile culturale și oamenii care au făcut din Timișoara- Capitala Culturală Europeană a anului 2023!
