Azi devenită spațiu alternativ pentru arta contemporană, hala respiră prin trei încăperi înalte, cu pereți albi ori alb-gri. Grilele masive rămase din arhitectura originală domină privirea, cerând, parcă, să devină parte din întregul generator de emoție.
Suntem la Kunsthalle Bega, pe Circumvalațiunii 10, într-o clădire industrială care, în decembrie 1989, a fost martora unora dintre primele proteste timișorene împotriva regimului comunist.
În doar 4 ani de la deschidere, Kunsthalle Bega a devenit un reper pentru arta contemporană din regiune, dar și din restul țării. Iar în contextul programului Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii, ea nu poate decât să-și demonstreze forța ca platformă de lansare pentru artiștii tineri, ca spațiu în care rolul curatorilor este recunoscut și susținut, și ca nod de legătură între comunități care caută să-și exprime trăirile împreună.
Drumurile tinerilor artiști și curatori duc către Kunsthalle Bega
Kunsthalle Bega s-a deschis în aprilie 2019, avându-i drept fondatori pe sculptorul Bogdan Rață, istoricul de artă Liviana Dan și cofondatoarea Fundației Calina, Alina Cristescu, implicată de 16 ani în promovarea artei contemporane.
O femeie elegantă, cu zâmbet cald și ușor obosit, Alina vine din lumea jurnalismului, dar spune că dintotdeauna și-a dorit o galerie de artă. Nu are o explicație anume pentru asta, era pur și simplu un lucru pe care simțea că trebuie să îl facă – pentru ea însăși, pentru arta pe care o observă și trăiește atât de intim. O galerie, însă, „presupune comerț și, cum eu nu sunt în stare să fac asta”, explică Alina, „rapid m-am reorientat și am deschis un spațiu de artă contemporană”.
La vizita noastră din iulie, prima încăpere din Kunsthalle Bega găzduia Expoziția Lucrărilor de Diplomă realizate de absolvenții programului de licență Arte Plastice și ai masterului de Sculptură și Ceramică din cadrul Facultății de Arte și Design din Timișoara/ foto: Seba Tătaru
Numele de Kunsthalle, împrumutat din limba germană, se traduce, literal, prin hală de artă și a venit ca o întruchipare a spiritului pe care fondatorii voiau să-l imprime muncii lor: „Termenul e încetățenit deja în scena internațională”, spune Alina, „și ne-am gândit că ne reprezintă, pentru că, în general, o Kunsthalle e condusă de asociații sau de fundații private, nefiind un spațiu comercial. Noi suntem între o galerie de artă și un muzeu; poate chiar mai privilegiați decât un muzeu, pentru că suntem independenți, avem propria noastră platformă și viziune”.
Viziunea Kunsthalle Bega s-a lăsat observată de la prima expoziție, când 11 studenți ori proaspăt absolvenți de la Facultatea de Arte și Design din Timișoara au pus în scenă un dialog între sculptură, pictură, desen, artă video și artă sonoră. Sub titlul Seeing Time, ei și-au făcut debutul într-un mediu colaborativ, care le-a permis să îmbine tehnici atât de diferite, dar și să atragă o doză de notorietate esențială pentru începuturile în lumea artei. „De atunci”, spune Alina, „practic sunt cunoscuți. Au luat premii, câștigă rezidențe, sunt cooptați în proiecte. Pentru artiștii tineri, e foarte important sprijinul ăsta”.
Important este și că au lucrat îndeaproape cu un curator, în persoana Laviniei Dan. La Kunsthalle Bega, toate expozițiile sunt rezultatul implicării unui curator, căci popularizarea acestei profesii și înțelegerea provocărilor aferente ei sunt parte din misiunea spațiului. „De aceea am și înființat Kunsthalle Bega Prize, un premiu care e acordat anual unui curator român până în 40 de ani, activ în România sau internațional”, explică Alina. „El constă într-o sumă de bani și invitația de a realiza un proiect aici, în Kunsthalle.”
Imagine surprinsă la intrarea în expoziția Diferite grade de libertate, curatoriată de Diana Marincu, câștigătoarea Kunsthalle Bega Prize 2023/ foto: Seba Tătaru
Până acum, distincția a ajuns la Anca Verona Mihuleț, Sandra Demetrescu, Cosmin Costinaș și, cel mai recent, la Diana Marincu. Expoziția acesteia, Diferite grade de libertate, încă îmbrăca spațiul expozițional principal la momentul vizitei noastre din iulie, punând în discuție libertatea fizică și libertatea mentală prin lucrări semnate de nume ca Mircea Cantor, Andreea Albani, Judith Fegerl (Austria) sau Marie-Claire Messouma Manlanbien (Franța).
Dacă vrei să înțelegi cu ce se ocupă propriu-zis un curator, ți-l poți imagina drept cel care intermediază dialogul dintre artist și public, îmi explică Sorin Valea, mediator cultural la Kunsthalle Bega și student la Sculptură. Practic, curatorul gândește conceptul pentru o expoziție, ia legătura cu artiștii care crede că se potrivesc conceptului și organizează coerent lucrările propuse de aceștia.
„În România nu prea a existat elementul de curatoriat”, spune Sorin, „pentru că noi suntem virgini în ale artelor contemporane. De obicei, galeristul, adică cel care avea o galerie, îndeplinea și rolul ăsta. Dar, în ultimul timp, văzând ce funcționează și în afara țării, au apărut mai mulți curatori, care vin cu idei mult mai precise și mai explicabile și pot purta dialogul ăsta între public și și artist. Până la urmă, artistul nu le poate face pe toate”.
La Kunsthalle Bega, curatorii oferă uneori și tururi ale expozițiilor (deși cel mai adesea ele sunt asigurate de tineri mediatori culturali, cum e Sorin). În plus, își fac viziunea înțeleasă prin publicațiile pe care echipa le pregătește la fiecare proiect. Cea pentru Diferite grade de libertate era deja epuizată la momentul vizitei noastre.
Câteva exemplare rămase, de pildă, de la proiectul Tu ești un alt eu – O catedrală a corpului demonstrează totuși complexitatea parteneriatului artist-curator, precum și modul hotărât în care Kunsthalle Bega se ancorează în realitățile artistice și socio-politice ale lumii de azi. Cercetarea Adinei Pintilie a reprezentat România la Biennale di Venezia 2022, pentru ca apoi să fie inclusă în deschiderea oficială a programului Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii.
Sub îndrumarea curatorială a lui Cosmin Costinaș și a lui Viktor Neumann, ea și-a propus să contribuie la discuții deschise despre intimitate, rușine, norme care modelează, inhibă ori, dimpotrivă, eliberează corpul. A inclus o instalație video, sculptură cinematografică și o instalație de realitate virtuală; iar Kunsthalle Bega și-a adaptat spațiul (ba chiar a împrumutat o încăpere alăturată, care nu-i aparținea) pentru a le pune în valoare pe toate.
Imagine surprinsă la expoziția Diferite grade de libertate, curatoriată de Diana Marincu. În plan îndepărtat, lucrarea Auto-da-Fé, de Ciprian Mureșan/ foto: Seba Tătaru
La fel o face, începând din această toamnă, și pentru Răsucirea curatoriată de Călin Dan și Celia Ghyka. E vorba de o cercetare muzeistică amplă, inclusă în programul Timișoara 2023 și dedicată palierelor simbolice care definesc cultura Banatului istoric. „Se creează povești, concepte”, spune Alina Cristescu. „Fiecare proiect la care lucrăm, uneori câte un an și jumătate sau doi, e ca o piesă dintr-o colecție.”
Spațiul de artă ca loc al comunității
Expozițiile de pe Circumvalațiunii 10 servesc însă și drept punct de pornire pentru intervenții în comunitate. Asta se traduce printr-o varietate de ateliere cum sunt cele din Școala Kunsthalle Bega, orientate către copii și adolescenți, adesea din medii defavorizate.
„La unul dintre ele”, îmi povestește Alina, „Vlad Cândea, care e și fotograful nostru, a vrut să le ofere șansa de a fi protagoniștii unui shooting foto. Într-o primă etapă, copiii au primit o scurtă introducere despre ce înseamnă portretul în fotografie, apoi el le-a făcut fiecăruia câte un portret și în final au lucrat în echipe de câte doi și și-au făcut portrete unii altora. Au intrat și în pielea subiectului, și în pielea fotografului.” În felul acesta, au avut parte de o ieșire din cotidianul dificil, de o experiență de învățare și de ocazia – poate rară – de a se simți în centrul atenției tuturor. Drept amintire le servește portretul pe care l-au și luat acasă.
„Când spunem că vrem să ne implicăm în comunitate”, adaugă însă Alina, „nu ne referim doar la copii. Am avut, de exemplu, câteva întâlniri legate de o expoziție a Ioanei Sisea, Vremea recoltei. Ea a reprodus casa bunicilor sub forma unor mărgele agățate pe ață, inspirată de momentele în care legumele, fructele, tutunul stăteau pe prispă la uscat. Așa că am făcut colaborări cu Clubul Pensionarilor, cu Asociația Niciodată Singur, și am avut ateliere cu seniorii, mai ales cu cei care fac parte din programele lor și nu mai au familii.” Alina povestește că, în acest mediu încărcat de sens, bătrânii s-au apropiat în moduri emoționante. „Se plânge, se râde”, concluzionează ea despre ateliere. „Oamenii simt să fie liberi și să își pună emoțiile în cuvinte.”
Imagine surprinsă la Expoziția Lucrărilor de Diplomă realizate de absolvenții programului de licență Arte Plastice și ai masterului de Sculptură și Ceramică din cadrul Facultății de Arte și Design din Timișoara/ foto: Seba Tătaru
Asta corespunde întocmai menirii artei contemporane, crede Alina. Și e ceva ce simte nevoia să sublinieze, cu atât mai mult cu cât încă există oameni care îi spun că și-ar dori să vină la evenimentele de la Kunsthalle Bega, dar nu sunt convinși că e locul lor acolo, pentru că „nu se pricep”. „Asta e fals”, spune Alina. „Rolul artei contemporane este să creeze trăiri, nu să demonstreze că știi sau nu știi lucruri. Absolut fiecare persoană care intră în contact cu un proiect, cu o expoziție, cu o lucrare reușește cumva să se conecteze. Găsește o legătură care pentru fiecare, inclusiv pentru artist, e diferită.”
În sensul acesta poate ajuta și titlul de Capitală Europeană a Culturii. Ea validează, poate indirect, calitatea evenimentelor, și dă curaj oamenilor să se îndrepte către ele. „În ultimii ani s-au întâmplat foarte multe lucruri în Timișoara”, spune Alina. „Și mai ales anul ăsta, toate evenimentele venite din toate direcțiile, fie teatru, fie artă, au fost esențiale pentru oraș. Cred că ce mi-aș dori să se păstreze ar fi entuziasmul creat acum. Înțelegerea și deschiderea oamenilor către lucruri noi, pe care poate nu le înțeleg sau cu care nu sunt de acord. (...) Aș vrea să rămână instinctul acesta de: O, hai să vedem ce se mai întâmplă.” La Kunsthalle Bega cu siguranță se vor mai întâmpla multe.
***
Text de Alina Cristea
Fotografii de Seba Tătaru
***
Timișoara, Shine Your Light!
Credem cu tărie în puterea comunităților și știm că sectorul cultural-creativ local poate schimba spații, clădiri și chiar orașe.
De aceea, Cartierul Creativ, alături de Banca Transilvania, partener principal al Timișoara Capitală Europeană a Culturii - TM2023, își propun să se uite cu atenție la ecosistemul creativ-cultural Timișorean, la spațiile de dialog și de cross-fertilizarea creativă de aici și să vă prezinte organizațiile culturale și oamenii care au făcut din Timișoara- Capitala Culturală Europeană a anului 2023!
Suntem la Kunsthalle Bega, pe Circumvalațiunii 10, într-o clădire industrială care, în decembrie 1989, a fost martora unora dintre primele proteste timișorene împotriva regimului comunist.
În doar 4 ani de la deschidere, Kunsthalle Bega a devenit un reper pentru arta contemporană din regiune, dar și din restul țării. Iar în contextul programului Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii, ea nu poate decât să-și demonstreze forța ca platformă de lansare pentru artiștii tineri, ca spațiu în care rolul curatorilor este recunoscut și susținut, și ca nod de legătură între comunități care caută să-și exprime trăirile împreună.
Drumurile tinerilor artiști și curatori duc către Kunsthalle Bega
Kunsthalle Bega s-a deschis în aprilie 2019, avându-i drept fondatori pe sculptorul Bogdan Rață, istoricul de artă Liviana Dan și cofondatoarea Fundației Calina, Alina Cristescu, implicată de 16 ani în promovarea artei contemporane.
O femeie elegantă, cu zâmbet cald și ușor obosit, Alina vine din lumea jurnalismului, dar spune că dintotdeauna și-a dorit o galerie de artă. Nu are o explicație anume pentru asta, era pur și simplu un lucru pe care simțea că trebuie să îl facă – pentru ea însăși, pentru arta pe care o observă și trăiește atât de intim. O galerie, însă, „presupune comerț și, cum eu nu sunt în stare să fac asta”, explică Alina, „rapid m-am reorientat și am deschis un spațiu de artă contemporană”.
La vizita noastră din iulie, prima încăpere din Kunsthalle Bega găzduia Expoziția Lucrărilor de Diplomă realizate de absolvenții programului de licență Arte Plastice și ai masterului de Sculptură și Ceramică din cadrul Facultății de Arte și Design din Timișoara/ foto: Seba Tătaru
Numele de Kunsthalle, împrumutat din limba germană, se traduce, literal, prin hală de artă și a venit ca o întruchipare a spiritului pe care fondatorii voiau să-l imprime muncii lor: „Termenul e încetățenit deja în scena internațională”, spune Alina, „și ne-am gândit că ne reprezintă, pentru că, în general, o Kunsthalle e condusă de asociații sau de fundații private, nefiind un spațiu comercial. Noi suntem între o galerie de artă și un muzeu; poate chiar mai privilegiați decât un muzeu, pentru că suntem independenți, avem propria noastră platformă și viziune”.
Viziunea Kunsthalle Bega s-a lăsat observată de la prima expoziție, când 11 studenți ori proaspăt absolvenți de la Facultatea de Arte și Design din Timișoara au pus în scenă un dialog între sculptură, pictură, desen, artă video și artă sonoră. Sub titlul Seeing Time, ei și-au făcut debutul într-un mediu colaborativ, care le-a permis să îmbine tehnici atât de diferite, dar și să atragă o doză de notorietate esențială pentru începuturile în lumea artei. „De atunci”, spune Alina, „practic sunt cunoscuți. Au luat premii, câștigă rezidențe, sunt cooptați în proiecte. Pentru artiștii tineri, e foarte important sprijinul ăsta”.
Important este și că au lucrat îndeaproape cu un curator, în persoana Laviniei Dan. La Kunsthalle Bega, toate expozițiile sunt rezultatul implicării unui curator, căci popularizarea acestei profesii și înțelegerea provocărilor aferente ei sunt parte din misiunea spațiului. „De aceea am și înființat Kunsthalle Bega Prize, un premiu care e acordat anual unui curator român până în 40 de ani, activ în România sau internațional”, explică Alina. „El constă într-o sumă de bani și invitația de a realiza un proiect aici, în Kunsthalle.”
Imagine surprinsă la intrarea în expoziția Diferite grade de libertate, curatoriată de Diana Marincu, câștigătoarea Kunsthalle Bega Prize 2023/ foto: Seba Tătaru
Până acum, distincția a ajuns la Anca Verona Mihuleț, Sandra Demetrescu, Cosmin Costinaș și, cel mai recent, la Diana Marincu. Expoziția acesteia, Diferite grade de libertate, încă îmbrăca spațiul expozițional principal la momentul vizitei noastre din iulie, punând în discuție libertatea fizică și libertatea mentală prin lucrări semnate de nume ca Mircea Cantor, Andreea Albani, Judith Fegerl (Austria) sau Marie-Claire Messouma Manlanbien (Franța).
Dacă vrei să înțelegi cu ce se ocupă propriu-zis un curator, ți-l poți imagina drept cel care intermediază dialogul dintre artist și public, îmi explică Sorin Valea, mediator cultural la Kunsthalle Bega și student la Sculptură. Practic, curatorul gândește conceptul pentru o expoziție, ia legătura cu artiștii care crede că se potrivesc conceptului și organizează coerent lucrările propuse de aceștia.
„În România nu prea a existat elementul de curatoriat”, spune Sorin, „pentru că noi suntem virgini în ale artelor contemporane. De obicei, galeristul, adică cel care avea o galerie, îndeplinea și rolul ăsta. Dar, în ultimul timp, văzând ce funcționează și în afara țării, au apărut mai mulți curatori, care vin cu idei mult mai precise și mai explicabile și pot purta dialogul ăsta între public și și artist. Până la urmă, artistul nu le poate face pe toate”.
La Kunsthalle Bega, curatorii oferă uneori și tururi ale expozițiilor (deși cel mai adesea ele sunt asigurate de tineri mediatori culturali, cum e Sorin). În plus, își fac viziunea înțeleasă prin publicațiile pe care echipa le pregătește la fiecare proiect. Cea pentru Diferite grade de libertate era deja epuizată la momentul vizitei noastre.
Câteva exemplare rămase, de pildă, de la proiectul Tu ești un alt eu – O catedrală a corpului demonstrează totuși complexitatea parteneriatului artist-curator, precum și modul hotărât în care Kunsthalle Bega se ancorează în realitățile artistice și socio-politice ale lumii de azi. Cercetarea Adinei Pintilie a reprezentat România la Biennale di Venezia 2022, pentru ca apoi să fie inclusă în deschiderea oficială a programului Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii.
Sub îndrumarea curatorială a lui Cosmin Costinaș și a lui Viktor Neumann, ea și-a propus să contribuie la discuții deschise despre intimitate, rușine, norme care modelează, inhibă ori, dimpotrivă, eliberează corpul. A inclus o instalație video, sculptură cinematografică și o instalație de realitate virtuală; iar Kunsthalle Bega și-a adaptat spațiul (ba chiar a împrumutat o încăpere alăturată, care nu-i aparținea) pentru a le pune în valoare pe toate.
Imagine surprinsă la expoziția Diferite grade de libertate, curatoriată de Diana Marincu. În plan îndepărtat, lucrarea Auto-da-Fé, de Ciprian Mureșan/ foto: Seba Tătaru
La fel o face, începând din această toamnă, și pentru Răsucirea curatoriată de Călin Dan și Celia Ghyka. E vorba de o cercetare muzeistică amplă, inclusă în programul Timișoara 2023 și dedicată palierelor simbolice care definesc cultura Banatului istoric. „Se creează povești, concepte”, spune Alina Cristescu. „Fiecare proiect la care lucrăm, uneori câte un an și jumătate sau doi, e ca o piesă dintr-o colecție.”
Spațiul de artă ca loc al comunității
Expozițiile de pe Circumvalațiunii 10 servesc însă și drept punct de pornire pentru intervenții în comunitate. Asta se traduce printr-o varietate de ateliere cum sunt cele din Școala Kunsthalle Bega, orientate către copii și adolescenți, adesea din medii defavorizate.
„La unul dintre ele”, îmi povestește Alina, „Vlad Cândea, care e și fotograful nostru, a vrut să le ofere șansa de a fi protagoniștii unui shooting foto. Într-o primă etapă, copiii au primit o scurtă introducere despre ce înseamnă portretul în fotografie, apoi el le-a făcut fiecăruia câte un portret și în final au lucrat în echipe de câte doi și și-au făcut portrete unii altora. Au intrat și în pielea subiectului, și în pielea fotografului.” În felul acesta, au avut parte de o ieșire din cotidianul dificil, de o experiență de învățare și de ocazia – poate rară – de a se simți în centrul atenției tuturor. Drept amintire le servește portretul pe care l-au și luat acasă.
„Când spunem că vrem să ne implicăm în comunitate”, adaugă însă Alina, „nu ne referim doar la copii. Am avut, de exemplu, câteva întâlniri legate de o expoziție a Ioanei Sisea, Vremea recoltei. Ea a reprodus casa bunicilor sub forma unor mărgele agățate pe ață, inspirată de momentele în care legumele, fructele, tutunul stăteau pe prispă la uscat. Așa că am făcut colaborări cu Clubul Pensionarilor, cu Asociația Niciodată Singur, și am avut ateliere cu seniorii, mai ales cu cei care fac parte din programele lor și nu mai au familii.” Alina povestește că, în acest mediu încărcat de sens, bătrânii s-au apropiat în moduri emoționante. „Se plânge, se râde”, concluzionează ea despre ateliere. „Oamenii simt să fie liberi și să își pună emoțiile în cuvinte.”
Imagine surprinsă la Expoziția Lucrărilor de Diplomă realizate de absolvenții programului de licență Arte Plastice și ai masterului de Sculptură și Ceramică din cadrul Facultății de Arte și Design din Timișoara/ foto: Seba Tătaru
Asta corespunde întocmai menirii artei contemporane, crede Alina. Și e ceva ce simte nevoia să sublinieze, cu atât mai mult cu cât încă există oameni care îi spun că și-ar dori să vină la evenimentele de la Kunsthalle Bega, dar nu sunt convinși că e locul lor acolo, pentru că „nu se pricep”. „Asta e fals”, spune Alina. „Rolul artei contemporane este să creeze trăiri, nu să demonstreze că știi sau nu știi lucruri. Absolut fiecare persoană care intră în contact cu un proiect, cu o expoziție, cu o lucrare reușește cumva să se conecteze. Găsește o legătură care pentru fiecare, inclusiv pentru artist, e diferită.”
În sensul acesta poate ajuta și titlul de Capitală Europeană a Culturii. Ea validează, poate indirect, calitatea evenimentelor, și dă curaj oamenilor să se îndrepte către ele. „În ultimii ani s-au întâmplat foarte multe lucruri în Timișoara”, spune Alina. „Și mai ales anul ăsta, toate evenimentele venite din toate direcțiile, fie teatru, fie artă, au fost esențiale pentru oraș. Cred că ce mi-aș dori să se păstreze ar fi entuziasmul creat acum. Înțelegerea și deschiderea oamenilor către lucruri noi, pe care poate nu le înțeleg sau cu care nu sunt de acord. (...) Aș vrea să rămână instinctul acesta de: O, hai să vedem ce se mai întâmplă.” La Kunsthalle Bega cu siguranță se vor mai întâmpla multe.
***
Text de Alina Cristea
Fotografii de Seba Tătaru
***
Timișoara, Shine Your Light!
Credem cu tărie în puterea comunităților și știm că sectorul cultural-creativ local poate schimba spații, clădiri și chiar orașe.
De aceea, Cartierul Creativ, alături de Banca Transilvania, partener principal al Timișoara Capitală Europeană a Culturii - TM2023, își propun să se uite cu atenție la ecosistemul creativ-cultural Timișorean, la spațiile de dialog și de cross-fertilizarea creativă de aici și să vă prezinte organizațiile culturale și oamenii care au făcut din Timișoara- Capitala Culturală Europeană a anului 2023!
