Expoziția Alexandru ANTIK: Beyond Experimental a artistului recunoscut drept una dintre cele mai inovatoare, critice și puternice voci în domeniul artei contemporane experimentale din România, va avea loc în perioada 4 septembrie - 31 octombrie 2021 la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului – Mogoșoaia.
Prezentată de Asociația ARTEWISER, în colaborare cu Galeria Sector 1 și Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului – Mogoșoaia și gândită pentru spațiile Palatelor Brâncovenești, expoziția curatoriată de Ana Negoiță redă într-un sistem aproape caleidoscopic diferite etape din demersul artistic al unuia dintre cele mai importante nume din arta românească experimentală, Alexandru Antik. Vernisajul va avea loc sâmbătă, 4 septembrie, în prezența artistului Alexandru Antik și a curatoarei Ana Negoiță, de la ora 16:30 la 19:00, la Palatele Brâncovenești din Mogoșoaia.
Alexandru Antik este un artist prolific, cunoscut pentru activitatea sa experimentală din zona acționismului și a video instalației în domeniul artei contemporane românești și internaționale. Activitatea sa artistică a avut ca principal punct de interes, încă din anii 1970, abordarea de factură conceptuală a artei și demitizarea statutului obiectului de artă și a rolului autorului. Lucrările lui Antik traversează medii de exprimare variate (obiect, instalație, acțiune, video, fotografie), Alexandru Antik abordând în mod sistematic problema memoriei și a reconstituirii. Multe dintre lucrările sale au fost realizate în genuri efemere - acțiuni, performance, instalații, acestea nefiind documentate corespunzător în momentul realizării lor.
Expoziția, o experiență vizuală a artei contemporane românești cu caracter multimedial, ce reprezintă și o sursă de cercetare importantă din repertoriul artiștilor români lucrând cu practici experimentale, grupează o serie de instalații cheie ale artistului care au fost restructurate, site specific, pentru galeriile Cuhnie, Foișor și Ghețărie din cadrul complexului de la Mogoșoaia.
„Cele trei galerii definesc nuclee individuale care prezintă publicului momente definitorii din opera artistului, redate printr-o cronologie artistică subiectivă. Publicul este astfel ghidat prin traseul expozițional într-o incursiune în laboratorul de lucru al artistului; multimedialitatea în care instalațiile au fost gândite și restructurate în acord cu spațiile fac ca procesul de vizitare să fie unul interactiv și imersiv. Expoziția integrează o serie de instalații obiect și instalații multimedia, video-uri și sound design, sistematizate într-un discurs unitar care are capacitatea de a descrie stadiile importante ale unei biografii artistice remarcabile. Instalația multimedia Camera suspinelor este probabil cea mai sinestezică și imersivă soluție vizuală din structura expoziției, acest lucru fiind augmentat de caracterul claustral al Ghețăriei. Maniera în care artistul a gândit adaptarea și configurarea instalației în acord cu caracteristicile spațiului definesc un tip scenografic, teatral prin care publicul interacționează cu lucrarea, aflându-se, ad literam, in interiorul instalației, fiind conținut integrat în aceasta”, Ana Negoiță, curatoarea expoziției.
Spațiul central al Cuhniei, fosta bucătărie a palatului, găzduiește una dintre cele mai iconice lucrări semnate de Alexandru Antik - Control in Training, o instalație multimedia, realizată în 2020, care are la bază reconstituirea prin recuzite, accesorii și cadrul platformă a unui performance al artistului din 1997. Instalația-performance Control in training, realizată cu douăzeci și patru de ani în urmă, compara artistul cu un pilot care execută un test de zbor. Alte patru instalații de referință expuse în același spațiu completează dialogul constant pe care Alexandru Antik îl susține între contextul „vechilor” acțiuni și cele noi. Reconstituiri / Transcrieri / Re-creații, instalația unui proiect realizat într-o magazie de cărbune (1991); Macheta unei discuții familiale, instalație multimedia (2016), dar și Memoria acțiunii. Visul n-a pierit '86, instalație multimedia (2018) ce reprezintă de fapt o regândire într-o paradigmă vizuală nouă a acțiunii artistice a lui Alexandru Antik de la Sibiu, 1986, fac apel la memoria individuală sau colectivă, și la subconștient, fiind, în cuvintele artistului, „confruntări ale spiritului nostru prezent cu amintirile noastre tot mai estompate, ritualuri executate pentru recuperarea unui timp pierdut.”
„Astăzi utilizarea spațiilor alternative și practica de a forma în spații artistice spațiile părăsite/dezafectate devin ceva obișnuit. Această plecare din spațiile muzeale devenite mărci și spațiile artistice burdușite este astăzi căutarea și experimentul alterității artistice. În acest sistem de raporturi, personalitatea artistului se identifică sau se confruntă cu un genius loci al spațiului, încerc pe rând aceste situații. În acțiunea din pivnița din Sibiu, utilizez această posibilitate subterană și underground ca una dintre scenele posibile ale refuzului depersonalizării, pe care am operat două acțiuni: pe de o parte, mi-a expus obiectele personale, de parcă acestea ar ține de recuzita portretului-robot al unui străin (unde nici măcar buletinul de identitate nu e credibil), iar pe de alta, în opoziție cu asta, am executat ritualul sângeros al unui performance ce înfățișa exigența identității individuale.
În instalația multimedia recreez demersul acțiunii, reevoc atmosfera și contextul în care s-a desfășurat performance-ul, prezint motivațiile mele care m-au îndemnat să mă exprim atunci în acest fel. În configurarea instalației am utilizat numai elementele acțiunii, fotografii, texte și materiale sonore document, pe care le-am recreat pentru a forma și a corespunde funcțiilor instalației multimedia. Astfel instalația nu este un remake sau o reconstituire simplă a vechii lucrări, ci mai degrabă o nouă lucrare”, Alexandru Antik.
Instalația Ipoteze de obiecte, expusă în Galeria Foișor, este un ansamblu de lucrări realizate în perioada 1978-1982, a cărei reconstituire capătă o prezentare muzeală adecvată, organizând elementele lucrării originale într-o unitate organică, conform conceptului lucrării. Spațiul este transformat într-un loc utopic, atemporal, în care obiecte ipotetice pun privitorul în tensiune față de manierele standardizate de raportare și percepție a realității și materialității obiectelor.
Alexandru Antik despre Control in training (1997 și 2020)
În ce măsură poate să rămână artistul un „visător” într-o lume tehnologică şi digitală?
În ce măsură se poate antrena sau instrui imaginaţia artistică a cuiva? Şi, dacă este posibil, atunci cum?
Care este diferenţa între o idee artistică conceptuală şi o idee artistică „fantezistă”?
Cum sunt „scurtcircuitate” semnificaţiile lexicale ale memoriei de „scânteile” inspiraţiilor noastre?
(câteva întrebări pe care artistul și le-a pus în contextul performance-ului)
„Cadrul scenic al performance-ului a fost o scenă circulară, cu un diametru de 3 m. Pe o suprafaţă semioglindă se întindea o reţea de cabluri pirotehnice confecţionată din fitil pentru detonat şi sârmă de magneziu. Un număr de cutii luminoase şi fragmente de reproduceri ale acţiunilor mele constituiau componentele şi formau nodurile reţelei.
În epicentrul scenei, la circa 30 cm înălţime peste reţea, eram suspendat, cu capul în jos spre podea. De sus, o cameră video a înregistrat întâmplările acţiunii şi scena spectacolului. Un proiector, conectat la o videocameră, a proiectat înregistrările video ale performanţei.
Cu un dispozitiv electric ataşat pe corpul meu – am detonat segmente de reţea rând pe rând, realizând un spectacol pirotehnic. Tot cu acest dispozitiv am putut opri firul liniar al înregistrării şi puteam completa filmul cu efecte vizuale şi tehnice, sau mixam la imagini sunete produse pe parcursul performanţei şi efecte sonore”, Alexandru Antik.
În performance-ul inițial, ficțiunea făcea să se ciocnească lumea empirică a artistului crescut în cultură umanistă și provocările tehnice ale cabinei de rachetă ale pilotului de teste. Proiectul instalației actuale reconstruiește partea de instalație a performance-ului de odinioară, pornind de la ideile și elementele performance-ului din 1997, la care adaugă o diagramă vizuală. Artistul, ce reprezenta figura umană din instalație, este acum înlocuit de un profil suspendat, confecționat din plexiglas, sub forma unui decupaj cu structură electrică. În instalație apare fosta scenă a acțiunii live, ca o recuzită încă activă, altfel decât cu ocazia performance-ului.
Elementele platformei și figura suspendată, care funcționează aici ca elementele specifice ale unei instalații multimedia, redau o atmosferă industrial-tehnică, care și ea suferă o anumită deteriorare cu trecerea timpului. Dacă performance-ul a vizat problematica atitudinii artistului față de noile tehnici, flexibilitatea gândirii creative al artistului față de noile tehnologii, sau relația dintre creație și memorie, instalația ar dori să sugereze un câmp de acțiune părăsită, metafora vizuală a unei lumi obiectuale, unde artistul este prezent numai indirect.
Prezentată de Asociația ARTEWISER, în colaborare cu Galeria Sector 1 și Centrul Cultural Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului – Mogoșoaia și gândită pentru spațiile Palatelor Brâncovenești, expoziția curatoriată de Ana Negoiță redă într-un sistem aproape caleidoscopic diferite etape din demersul artistic al unuia dintre cele mai importante nume din arta românească experimentală, Alexandru Antik. Vernisajul va avea loc sâmbătă, 4 septembrie, în prezența artistului Alexandru Antik și a curatoarei Ana Negoiță, de la ora 16:30 la 19:00, la Palatele Brâncovenești din Mogoșoaia.
Alexandru Antik este un artist prolific, cunoscut pentru activitatea sa experimentală din zona acționismului și a video instalației în domeniul artei contemporane românești și internaționale. Activitatea sa artistică a avut ca principal punct de interes, încă din anii 1970, abordarea de factură conceptuală a artei și demitizarea statutului obiectului de artă și a rolului autorului. Lucrările lui Antik traversează medii de exprimare variate (obiect, instalație, acțiune, video, fotografie), Alexandru Antik abordând în mod sistematic problema memoriei și a reconstituirii. Multe dintre lucrările sale au fost realizate în genuri efemere - acțiuni, performance, instalații, acestea nefiind documentate corespunzător în momentul realizării lor.
Expoziția, o experiență vizuală a artei contemporane românești cu caracter multimedial, ce reprezintă și o sursă de cercetare importantă din repertoriul artiștilor români lucrând cu practici experimentale, grupează o serie de instalații cheie ale artistului care au fost restructurate, site specific, pentru galeriile Cuhnie, Foișor și Ghețărie din cadrul complexului de la Mogoșoaia.
„Cele trei galerii definesc nuclee individuale care prezintă publicului momente definitorii din opera artistului, redate printr-o cronologie artistică subiectivă. Publicul este astfel ghidat prin traseul expozițional într-o incursiune în laboratorul de lucru al artistului; multimedialitatea în care instalațiile au fost gândite și restructurate în acord cu spațiile fac ca procesul de vizitare să fie unul interactiv și imersiv. Expoziția integrează o serie de instalații obiect și instalații multimedia, video-uri și sound design, sistematizate într-un discurs unitar care are capacitatea de a descrie stadiile importante ale unei biografii artistice remarcabile. Instalația multimedia Camera suspinelor este probabil cea mai sinestezică și imersivă soluție vizuală din structura expoziției, acest lucru fiind augmentat de caracterul claustral al Ghețăriei. Maniera în care artistul a gândit adaptarea și configurarea instalației în acord cu caracteristicile spațiului definesc un tip scenografic, teatral prin care publicul interacționează cu lucrarea, aflându-se, ad literam, in interiorul instalației, fiind conținut integrat în aceasta”, Ana Negoiță, curatoarea expoziției.
Spațiul central al Cuhniei, fosta bucătărie a palatului, găzduiește una dintre cele mai iconice lucrări semnate de Alexandru Antik - Control in Training, o instalație multimedia, realizată în 2020, care are la bază reconstituirea prin recuzite, accesorii și cadrul platformă a unui performance al artistului din 1997. Instalația-performance Control in training, realizată cu douăzeci și patru de ani în urmă, compara artistul cu un pilot care execută un test de zbor. Alte patru instalații de referință expuse în același spațiu completează dialogul constant pe care Alexandru Antik îl susține între contextul „vechilor” acțiuni și cele noi. Reconstituiri / Transcrieri / Re-creații, instalația unui proiect realizat într-o magazie de cărbune (1991); Macheta unei discuții familiale, instalație multimedia (2016), dar și Memoria acțiunii. Visul n-a pierit '86, instalație multimedia (2018) ce reprezintă de fapt o regândire într-o paradigmă vizuală nouă a acțiunii artistice a lui Alexandru Antik de la Sibiu, 1986, fac apel la memoria individuală sau colectivă, și la subconștient, fiind, în cuvintele artistului, „confruntări ale spiritului nostru prezent cu amintirile noastre tot mai estompate, ritualuri executate pentru recuperarea unui timp pierdut.”
„Astăzi utilizarea spațiilor alternative și practica de a forma în spații artistice spațiile părăsite/dezafectate devin ceva obișnuit. Această plecare din spațiile muzeale devenite mărci și spațiile artistice burdușite este astăzi căutarea și experimentul alterității artistice. În acest sistem de raporturi, personalitatea artistului se identifică sau se confruntă cu un genius loci al spațiului, încerc pe rând aceste situații. În acțiunea din pivnița din Sibiu, utilizez această posibilitate subterană și underground ca una dintre scenele posibile ale refuzului depersonalizării, pe care am operat două acțiuni: pe de o parte, mi-a expus obiectele personale, de parcă acestea ar ține de recuzita portretului-robot al unui străin (unde nici măcar buletinul de identitate nu e credibil), iar pe de alta, în opoziție cu asta, am executat ritualul sângeros al unui performance ce înfățișa exigența identității individuale.
În instalația multimedia recreez demersul acțiunii, reevoc atmosfera și contextul în care s-a desfășurat performance-ul, prezint motivațiile mele care m-au îndemnat să mă exprim atunci în acest fel. În configurarea instalației am utilizat numai elementele acțiunii, fotografii, texte și materiale sonore document, pe care le-am recreat pentru a forma și a corespunde funcțiilor instalației multimedia. Astfel instalația nu este un remake sau o reconstituire simplă a vechii lucrări, ci mai degrabă o nouă lucrare”, Alexandru Antik.
Instalația Ipoteze de obiecte, expusă în Galeria Foișor, este un ansamblu de lucrări realizate în perioada 1978-1982, a cărei reconstituire capătă o prezentare muzeală adecvată, organizând elementele lucrării originale într-o unitate organică, conform conceptului lucrării. Spațiul este transformat într-un loc utopic, atemporal, în care obiecte ipotetice pun privitorul în tensiune față de manierele standardizate de raportare și percepție a realității și materialității obiectelor.
Alexandru Antik despre Control in training (1997 și 2020)
În ce măsură poate să rămână artistul un „visător” într-o lume tehnologică şi digitală?
În ce măsură se poate antrena sau instrui imaginaţia artistică a cuiva? Şi, dacă este posibil, atunci cum?
Care este diferenţa între o idee artistică conceptuală şi o idee artistică „fantezistă”?
Cum sunt „scurtcircuitate” semnificaţiile lexicale ale memoriei de „scânteile” inspiraţiilor noastre?
(câteva întrebări pe care artistul și le-a pus în contextul performance-ului)
„Cadrul scenic al performance-ului a fost o scenă circulară, cu un diametru de 3 m. Pe o suprafaţă semioglindă se întindea o reţea de cabluri pirotehnice confecţionată din fitil pentru detonat şi sârmă de magneziu. Un număr de cutii luminoase şi fragmente de reproduceri ale acţiunilor mele constituiau componentele şi formau nodurile reţelei.
În epicentrul scenei, la circa 30 cm înălţime peste reţea, eram suspendat, cu capul în jos spre podea. De sus, o cameră video a înregistrat întâmplările acţiunii şi scena spectacolului. Un proiector, conectat la o videocameră, a proiectat înregistrările video ale performanţei.
Cu un dispozitiv electric ataşat pe corpul meu – am detonat segmente de reţea rând pe rând, realizând un spectacol pirotehnic. Tot cu acest dispozitiv am putut opri firul liniar al înregistrării şi puteam completa filmul cu efecte vizuale şi tehnice, sau mixam la imagini sunete produse pe parcursul performanţei şi efecte sonore”, Alexandru Antik.
În performance-ul inițial, ficțiunea făcea să se ciocnească lumea empirică a artistului crescut în cultură umanistă și provocările tehnice ale cabinei de rachetă ale pilotului de teste. Proiectul instalației actuale reconstruiește partea de instalație a performance-ului de odinioară, pornind de la ideile și elementele performance-ului din 1997, la care adaugă o diagramă vizuală. Artistul, ce reprezenta figura umană din instalație, este acum înlocuit de un profil suspendat, confecționat din plexiglas, sub forma unui decupaj cu structură electrică. În instalație apare fosta scenă a acțiunii live, ca o recuzită încă activă, altfel decât cu ocazia performance-ului.
Elementele platformei și figura suspendată, care funcționează aici ca elementele specifice ale unei instalații multimedia, redau o atmosferă industrial-tehnică, care și ea suferă o anumită deteriorare cu trecerea timpului. Dacă performance-ul a vizat problematica atitudinii artistului față de noile tehnici, flexibilitatea gândirii creative al artistului față de noile tehnologii, sau relația dintre creație și memorie, instalația ar dori să sugereze un câmp de acțiune părăsită, metafora vizuală a unei lumi obiectuale, unde artistul este prezent numai indirect.
