În data de 16 februarie, începând cu ora 18:00, Mobius are plăcerea de a anunța deschiderea primei expoziții personale a artistei Beatrice Arzoiu, cu titlul CE SUNT ALEA SUFERINȚI, expoziție ce are la bază un scop umanitar, respectiv acela de a sensibiliza și încuraja implicarea activă a membrilor societății în sprijinirea oamenilor fără adăpost.
Aflată încă în etapa emergentă a carierei sale artistice, Beatrice Arzoiu și-a făcut simțită prezența pe scena de artă din România, publicând online primele sale lucrări la începutul anului 2020. Reacțiile publicului nu au întârziat să apară, iar în jurul lucrărilor sale s-a strâns o comunitate din ce în ce mai numeroasă care a rezonat intens cu mesajele ei. Validarea publicului i-a insuflat lui Beatrice încrederea necesară pentru a-și continua demersul artistic și de a se poziționa, încet, dar sigur, ca una dintre vocile importante ale noii generații de artiști, o voce puternică și coerentă, care formulează un discurs încărcat de ironie și umor, despre frumusețea teribilă a vieții.
Colajele sale aduc în prim plan personaje fără identitate, decupate din timpuri imemoriale și recontextualizate într-un prezent continuu, din care fiecare dintre noi face parte. Intervențiile lui Beatrice se desfășoară pe suporturi vizuale deja existente, iar inserțiile de text transformă lucrările în pilde atemporale, care te îndeamnă să privești și să meditezi asupra naturii umane, dincolo de granițele poveștii tale personale. Compus din replici, enunțuri sau remarci cu care te conectezi într-o notă de profundă familiaritate, discursul din lucrările create de Beatrice este unul extrem de minimalist și fără pretenții elitiste. Sentimentul pe care privitorul îl are în fața colajelor și intervențiilor pe fotografii vechi ale lui Beatrice este că undeva, cândva, a auzit pe cineva spunând acele cuvinte sau că s-a întâlnit, într-un context oarecare, cu o scenă similară de viață. Artista propune, de fapt, o conversație tête-à-tête cu semenii săi, într-o atmosferă caldă, intimă, în afara judecăților de valoare și în afara oricăror artificii semantice.
„În colajele mele îmi place să explorez lecțiile date de viață și să le formulez într-un fel de teoreme sau pilde pe care trebuie să le învăț și eu. De aceea le-am atârnat pe pereți, ca să țin minte lucrurile importante, să-mi amintesc de ele în fiecare zi […] Nu sunt o persoană care să-ți spună cum să trăiești. Vreau doar să îți arăt ce am învățat și ce încă învăț eu, iar tu vei alege dacă și tu simți la fel”. (Beatrice Arzoiu)
Aflată încă în etapa emergentă a carierei sale artistice, Beatrice Arzoiu și-a făcut simțită prezența pe scena de artă din România, publicând online primele sale lucrări la începutul anului 2020. Reacțiile publicului nu au întârziat să apară, iar în jurul lucrărilor sale s-a strâns o comunitate din ce în ce mai numeroasă care a rezonat intens cu mesajele ei. Validarea publicului i-a insuflat lui Beatrice încrederea necesară pentru a-și continua demersul artistic și de a se poziționa, încet, dar sigur, ca una dintre vocile importante ale noii generații de artiști, o voce puternică și coerentă, care formulează un discurs încărcat de ironie și umor, despre frumusețea teribilă a vieții.
Colajele sale aduc în prim plan personaje fără identitate, decupate din timpuri imemoriale și recontextualizate într-un prezent continuu, din care fiecare dintre noi face parte. Intervențiile lui Beatrice se desfășoară pe suporturi vizuale deja existente, iar inserțiile de text transformă lucrările în pilde atemporale, care te îndeamnă să privești și să meditezi asupra naturii umane, dincolo de granițele poveștii tale personale. Compus din replici, enunțuri sau remarci cu care te conectezi într-o notă de profundă familiaritate, discursul din lucrările create de Beatrice este unul extrem de minimalist și fără pretenții elitiste. Sentimentul pe care privitorul îl are în fața colajelor și intervențiilor pe fotografii vechi ale lui Beatrice este că undeva, cândva, a auzit pe cineva spunând acele cuvinte sau că s-a întâlnit, într-un context oarecare, cu o scenă similară de viață. Artista propune, de fapt, o conversație tête-à-tête cu semenii săi, într-o atmosferă caldă, intimă, în afara judecăților de valoare și în afara oricăror artificii semantice.
„În colajele mele îmi place să explorez lecțiile date de viață și să le formulez într-un fel de teoreme sau pilde pe care trebuie să le învăț și eu. De aceea le-am atârnat pe pereți, ca să țin minte lucrurile importante, să-mi amintesc de ele în fiecare zi […] Nu sunt o persoană care să-ți spună cum să trăiești. Vreau doar să îți arăt ce am învățat și ce încă învăț eu, iar tu vei alege dacă și tu simți la fel”. (Beatrice Arzoiu)
