Expoziția se construiește în jurul comunicării intuitive dintre lucrările selectate, care au în comun procese artistice experimentale și conceptuale, materializate în moduri specifice practicii artistelor și artiștilor participanți. „Jocurile preferate” reprezintă strategii de explorare, re-imaginare și „îmbunătățire” a realității, prin reguli proprii și gesturi artistice care oferă alte semnificații, posibilități și șanse faptelor și datelor obiective. „Jocurile preferate” sunt necompetitive, lejere, jocuri în care nu există tabere opuse, arbitrii sau scoruri.
Jocul pornește de la o serie de gravuri realizată de Simona Runcan între 1973-1978, intitulată „Jocuri de copii”, un corpus bine-delimitat și restrâns de lucrări din perioada de început a carierei sale, care redă naturi statice cu diverse ‘jocuri’ imaginate de către artistă: „Jocul cu mosoarele”, „Joc marinăresc”, „Joc pentru Marți”, sau „Joc pentru 1 ianuarie”. Jocurile Simonei Runcan nu sunt însă jocuri copilărești, ci mai degrabă experimente grafice-‘pop art’ cu misterioase elemente repetitive, în stilul caracteristic practicii sale conceptualiste. Peisajele abstracte create cu aceste „mosoare” cilindrice aranjate în spațiu după reguli necunoscute evocă scenele unor jocuri criptate, indescifrabile.
Instalația cu cărți de joc a Cristinei David, „Happy End for Herman”, 2013, propune o rezolvare matematică pentru un joc de cărți ce-l obsedează - și în final îl conduce către nebunie -, pe ofițerul german Herman, eroul nuvelei „Dama de pică” scrisă de A. Pușkin în 1833. Pachetul de cărți este modificat de artistă conform unui algoritm care asigură șanse totale de câștig, ceea ce ar putea vindeca obsesia lui Herman și oferi un deznodământ diferit, alternativ la finalul tragic al nuvelei.
În proximitatea acestor jocuri explicite, sculpturile moi, din burete, realizate în ultimul an de către Cătălin Velea introduc în spațiu ființe și personaje izvorâte din interiorul său afectiv, prin transformarea materialelor neconvenționale cu care lucrează, și din pasiunea sa pentru modă și design. Creaturile fragmentare, hibride sunt asamblate din elemente figurative inspirate din sfera umană, cotidiană, dar și din cea animală, precum ‘pantera’ cu referințe din arta antică și desene animate.
Desenele „Evenimente cerești. Vise posibile ale bunicului”, create de Sándor Bartha în perioada recentă, 2021-22, explorează zone ale subconștientului transgenerațional și revizitează într-o manieră suprarealistă, sub influența efectelor de ficționalizare specifice memoriei, amintiri din copilărie. Intervenția site-specific cu text se referă la un alt bunic și la alte vise, recontextualizată în prezent în expoziție după intervenția originală din 1995, prezentată la Casa Grabner în Arad.
Instalația Iuliei Toma, „SAYA, teaca înfășurată”, 2021, prezintă un memorial al rezistenței feminine și feministe printr-o serie de teci reinterpretate. Inspirate din cultura japoneză a femeilor samurai, tecile realizate de Iulia Toma poartă narațiuni și ritmuri proprii de execuție în învelișurile de materiale textile, spirale înfășurate și cusute din fragmente de haine, eșarfe, carpete, șnururi, care înregistrează secvențial, în timp, experiențe, cronologii și istorii subiective.
Mihaela Hudrea explorează universul formelor geometrice esențiale, în compoziții minimaliste ce investighează mecanismele vizualității și ale percepției. Picturile sale din 2022, „Around the Sun (În jurul soarelui)” și „Moonfall”, sunt inspirate de relații interplanetare, natura timpului și a ființei umane raportate la nivel cosmic.
Intervențiile lui Flaviu Cacoveanu accesează preponderent zone conceptuale de deconstrucție, experimente și gesturi temporare aparent absurde. Instalația interactivă „Sculpture (Sculptură)”, 2018-2022, propune o tipologie de anti-monument sculptural cu caracter performativ, care se activează în configurații spontane, aleatorii, de jocuri de limbaj realizate prin colaborarea vizitatorilor. „Chess for Snails (Șah pentru melci)”, 2016-2022, oferă experiența hipnotică a vizualizării unui joc de șah desfășurat în mediul regnului animal al melcilor - combatanți egali și nediferențiați, care ignoră regulile jocului și evoluează în ritmul propriu.
Echipa expoziției: Marian Ivan, Diana Ursan, Robert Băjenaru, Ștefan Balint.
Expoziția poate fi vizitată în spațiul Galeriei Ivan din cadrul Atelierelor Malmaison de pe Calea Plevnei 137C, corp B, Et. 1, până pe 8 aprilie 2022, de miercuri până sâmbătă între 14-18, iar în rest pe bază de programare.
Jocul pornește de la o serie de gravuri realizată de Simona Runcan între 1973-1978, intitulată „Jocuri de copii”, un corpus bine-delimitat și restrâns de lucrări din perioada de început a carierei sale, care redă naturi statice cu diverse ‘jocuri’ imaginate de către artistă: „Jocul cu mosoarele”, „Joc marinăresc”, „Joc pentru Marți”, sau „Joc pentru 1 ianuarie”. Jocurile Simonei Runcan nu sunt însă jocuri copilărești, ci mai degrabă experimente grafice-‘pop art’ cu misterioase elemente repetitive, în stilul caracteristic practicii sale conceptualiste. Peisajele abstracte create cu aceste „mosoare” cilindrice aranjate în spațiu după reguli necunoscute evocă scenele unor jocuri criptate, indescifrabile.
Instalația cu cărți de joc a Cristinei David, „Happy End for Herman”, 2013, propune o rezolvare matematică pentru un joc de cărți ce-l obsedează - și în final îl conduce către nebunie -, pe ofițerul german Herman, eroul nuvelei „Dama de pică” scrisă de A. Pușkin în 1833. Pachetul de cărți este modificat de artistă conform unui algoritm care asigură șanse totale de câștig, ceea ce ar putea vindeca obsesia lui Herman și oferi un deznodământ diferit, alternativ la finalul tragic al nuvelei.
În proximitatea acestor jocuri explicite, sculpturile moi, din burete, realizate în ultimul an de către Cătălin Velea introduc în spațiu ființe și personaje izvorâte din interiorul său afectiv, prin transformarea materialelor neconvenționale cu care lucrează, și din pasiunea sa pentru modă și design. Creaturile fragmentare, hibride sunt asamblate din elemente figurative inspirate din sfera umană, cotidiană, dar și din cea animală, precum ‘pantera’ cu referințe din arta antică și desene animate.
Desenele „Evenimente cerești. Vise posibile ale bunicului”, create de Sándor Bartha în perioada recentă, 2021-22, explorează zone ale subconștientului transgenerațional și revizitează într-o manieră suprarealistă, sub influența efectelor de ficționalizare specifice memoriei, amintiri din copilărie. Intervenția site-specific cu text se referă la un alt bunic și la alte vise, recontextualizată în prezent în expoziție după intervenția originală din 1995, prezentată la Casa Grabner în Arad.
Instalația Iuliei Toma, „SAYA, teaca înfășurată”, 2021, prezintă un memorial al rezistenței feminine și feministe printr-o serie de teci reinterpretate. Inspirate din cultura japoneză a femeilor samurai, tecile realizate de Iulia Toma poartă narațiuni și ritmuri proprii de execuție în învelișurile de materiale textile, spirale înfășurate și cusute din fragmente de haine, eșarfe, carpete, șnururi, care înregistrează secvențial, în timp, experiențe, cronologii și istorii subiective.
Mihaela Hudrea explorează universul formelor geometrice esențiale, în compoziții minimaliste ce investighează mecanismele vizualității și ale percepției. Picturile sale din 2022, „Around the Sun (În jurul soarelui)” și „Moonfall”, sunt inspirate de relații interplanetare, natura timpului și a ființei umane raportate la nivel cosmic.
Intervențiile lui Flaviu Cacoveanu accesează preponderent zone conceptuale de deconstrucție, experimente și gesturi temporare aparent absurde. Instalația interactivă „Sculpture (Sculptură)”, 2018-2022, propune o tipologie de anti-monument sculptural cu caracter performativ, care se activează în configurații spontane, aleatorii, de jocuri de limbaj realizate prin colaborarea vizitatorilor. „Chess for Snails (Șah pentru melci)”, 2016-2022, oferă experiența hipnotică a vizualizării unui joc de șah desfășurat în mediul regnului animal al melcilor - combatanți egali și nediferențiați, care ignoră regulile jocului și evoluează în ritmul propriu.
Echipa expoziției: Marian Ivan, Diana Ursan, Robert Băjenaru, Ștefan Balint.
Expoziția poate fi vizitată în spațiul Galeriei Ivan din cadrul Atelierelor Malmaison de pe Calea Plevnei 137C, corp B, Et. 1, până pe 8 aprilie 2022, de miercuri până sâmbătă între 14-18, iar în rest pe bază de programare.
