Cu ocazia expoziției With/Against the Flow. Contemporary Photographic Interventions, găzduită de 2/3 Galeria și Goethe-Institut până pe 23 martie 2025, am stat de vorbă cu curatorii acesteia, Christin Müller și Florian Ebner. Cei doi specialiști în fotografie contemporană au adus împreună lucrări ale unor artiști care explorează intervențiile fotografice în spațiul urban, combinând tehnici tradiționale și inovatoare. În cadrul interviului, aceștia ne-au vorbit despre conceptul expoziției, despre dialogul dintre lucrările prezentate și despre modul în care fotografia continuă să se transforme în epoca digitală.
Care a fost principala inspirație pentru organizarea acestei expoziții și cum ați ales artiștii incluși în ea?
Florian Ebner: Cred că, în multe locuri, fotografia germană (sau fotografia din Germania) este încă asociată cu ideea de mare seriozitate și rigoare, cu o estetică distantă, așa cum a fost practicată de Școala de la Düsseldorf în anii 1980. Însă lucrurile nu mai stau așa. Cei cinci artiști prezentați – Viktoria Binschtok și Michael Schäfer, precum și Sebastian Stumpf și Taiyo Onorato & Nico Krebs – abordează lucrările lor cu un umor subversiv. Poate că aceasta este singura atitudine corectă astăzi. De asemenea, ceea ce îi unește este o anumită „contemporaneitate”, dar fără a urma afirmativ mode sau tendințe artistice. În schimb, fac un pas în lateral sau intră în contradicție cu fluxul imaginilor – alături și împotriva acestuia, așa cum sugerează și titlul. Și, foarte important, ei intervin în realitate, fie că este vorba despre realitatea generată de imaginile mediatice și cele care circulă pe internet, fie despre realitatea fizică a orașelor noastre… a interveni, nu a renunța – acesta este mottoul, astăzi chiar mai mult decât acum 10 ani, când am conceput această serie.
Cum ați colaborat cu fiecare artist pentru a asigura coerența tematică și relevanța expoziției?
Christin Müller: Ideea noastră pentru seria de expoziții with/against the flow a fost să combinăm doi artiști care împărtășesc un anumit subiect și o manieră de a lucra cu fotografia. Pentru prima expoziție, cu Viktoria Binschtok și Michael Schäfer, elementul comun a fost interesul lor critic față de imaginile mediatice și metoda prin care apropriază imagini care circulă în mass-media și în spațiul digital. Această expoziție va putea fi vizitată la Art Safari (7 martie – 27 iulie 2025).
Pentru cea de-a doua expoziție, prezentată la 2/3 Galeria și Goethe-Institut (20 februarie – 23 martie 2025), i-am ales pe Sebastian Stumpf și Taiyo Onorato & Nico Krebs, doi artiști care explorează spațiile urbane și relația noastră cu acestea prin intervenții artistice și performative. Ținând cont de această direcție, am discutat cu artiștii pentru a identifica seriile de lucrări care se potrivesc cel mai bine acestor idei.
Arta fotografică contemporană este într-o continuă schimbare. Cum vedeți evoluția fotografiei în acest context și cum se reflectă acest lucru în lucrările din expoziție?
Florian Ebner: Fotografia realizată de artiști acum 25 de ani era încă marcată de ideea unui „stil documentar” (Walker Evans), adesea prin viziuni strict seriale asupra realității, modele tipologice – mai ales în fotografia germană – fiind vorba despre înregistrare, nu despre schimbarea realității. Deși, chiar și atunci, lucrul cu imaginile mediatice nu era ceva nou și se practica cel târziu din anii ’70, odată cu Picture Generation... însă modul în care Viktoria Binschtok și Michael Schäfer apropriază aceste imagini este complet diferit. Metodele lor de lucru au un caracter hibrid, o combinație între documentar și ficțional.
În 2012, fotograful Wolfgang Tillmans vorbea despre imagini „impure și contaminate”, despre „stratificarea imaginilor”, un aspect care definește și lucrările sale. Acestea sunt termeni care, poate, descriu cel mai bine felul în care lucrăm astăzi, îndepărtându-ne de documentația pură și de ficțiunea pură, spre metode narative mai complexe de a aborda realitatea. Iar când lucram la compoziția acestor perechi de artiști pentru expoziție, nici măcar nu ne puteam imagina ce semnificație vor avea, doar câțiva ani mai târziu, imaginile generate de inteligența artificială.
Expoziția reunește lucrările a cinci artiști contemporani. Ce conexiuni vedeți între aceste lucrări și cum se completează ele în cadrul expoziției?
Christin Müller: Atunci când am conceput expoziția cu Sebastian Stumpf și Taiyo Onorato & Nico Krebs, am decis împreună cu ifa (Institut für Auslandsbeziehungen – Institutul pentru Relații Culturale Externe din Germania), inițiatorul întregului proiect, ca lucrările artiștilor germani să intre în dialog cu artiști din țările partenere. Deoarece expoziția călătorește în întreaga lume (înainte de a ajunge în România, a fost prezentată în trei orașe din China), artiștii invitați se schimbă la fiecare nouă ediție.
Cu sprijinul Goethe-Institut, colaborăm cu curatori locali care propun artiști interesați de fotografia extinsă și de spațiul urban. În acest context, artistul român Mihai Șovăială a fotografiat clădiri moderniste din București și și-a imprimat imaginile pe polistiren; într-o altă lucrare, a colectat fragmente de materiale de izolare și le-a prezentat ca sculpturi ready-made. Această abordare rezonează în mod interesant, la 2/3 Galeria, cu intervențiile artistice ale lui Taiyo Onorato & Nico Krebs, prin care aceștia aduc în prim-plan spații urbane neutilizate și pun sub semnul întrebării mitul orașului Berlin.
La Goethe-Institut, am asociat lucrările lui Sebastian Stumpf – în care artistul performează pentru cameră, contestând ordinea urbană prestabilită – cu obiectele fotografice sculpturale ale lui Vladimir Florentin, ce înfățișează fragmente de șantiere de construcții. Sculpturile artistului român au un potențial subversiv comparabil cu mișcările performative ale lui Sebastian Stumpf, ceea ce creează un dialog puternic între lucrările lor.
Ce mesaj sau teme principale doriți să transmiteți publicului prin această expoziție, în contextul fotografiei contemporane?
Florian Ebner: Fotografia contemporană este un domeniu vast, care include și multe lucrări decorative, însă noi suntem mai interesați de acele abordări care adoptă o poziție critică față de „aici și acum” al vremurilor noastre. Cred că cele patru direcții artistice prezentate în această expoziție propun o formă de rezistență ludică și nonconformism, trăsături care au caracterizat și avangardele secolului XX.
În lucrările lui Binschtok și Schäfer, ceea ce devine cu adevărat interesant este ceea ce se „pierde în traducere” atunci când analizează imaginile care circulă pe internet și în mass-media… Tocmai aceste interstiții devin relevante atunci când pun sub semnul întrebării retorica politică a „mise-en-scène”-ului puterii sau logica algoritmilor moderni. Aceasta este, de asemenea, o formă de deconstrucție a mecanismelor de guvernare socială.
La fel de fascinantă este și recucerirea spațiului urban în lucrările lui Sebastian Stumpf și ale duo-ului Onorato & Krebs. Există deja atât de multă fotografie și atât de multe materiale video care documentează orașele, însă ceea ce diferențiază lucrările lor este spiritul subversiv și jucăuș, care amintește de Situaționiștii anilor ’70. Ei nu doar că reprezintă orașul, ci îl performează cu adevărat.
Cum ați descrie interacțiunea dintre lucrările expuse la 2/3 Galeria și cele de la Goethe-Institut? Există o continuitate între ele sau creează contraste interesante?
Christin Müller: Ceea ce unește toate cele patru direcții artistice este jocul creativ cu structurile urbane și cu mediul fotografic. La 2/3 Galeria, accentul cade mai mult pe reflecția asupra materialității urbane, în timp ce lucrările expuse la Goethe-Institut subliniază potențialul performativ al fotografiei, atât în timpul procesului de captare, cât și în modul în care sunt prezentate.
Cum se îmbină tehnicile tradiționale cu cele inovatoare în lucrările artiștilor precum Nico Krebs și Taiyo Onorato?
Florian Ebner: Aceasta este o întrebare foarte bună. În lucrările lor despre Berlin, cei doi artiști combină tradiția artistică veche a trompe-l'œil cu iconografia alb-negru a Berlinului ca un șantier etern – un oraș plin de goluri și terenuri virane. Se simte o nevoie ironică și jucăușă de a „finaliza” aceste șantiere, contribuind la construirea și extinderea lucrărilor.
La începutul anilor 2000, cei doi artiști și-au dezvoltat o metodă proprie, care combină marea tradiție documentară americană cu punerea în scenă și intervenția constructivă – ceva de neconceput acum 40 de ani. Au realizat două serii ample de lucrări – The Great Unreal, despre SUA, și Continental Drift, despre statele caucaziene – două road movies în care experiența directă a locului este mereu suprapusă cu imaginile mentale pe care le proiectăm asupra acestor regiuni. Lucrarea despre Berlin, prezentată aici, joacă de asemenea cu această idee a realității ca o construcție complexă și stratificată.
Cum imaginați că fotografia contemporană va evolua în viitorul apropiat și la ce tendințe ar trebui să acordăm atenție?
Christin Müller: Presupun că atât tehnicile analogice, cât și cele digitale vor continua să modeleze munca artistică realizată prin intermediul fotografiei și, sper, că nu doar utilizarea lor, ci și o abordare critică a producției de imagini generate de inteligența artificială vor deveni subiecte ale lucrărilor artistice.
Florian Ebner: Sper că nu vom ceda prea ușor tentației ludice a software-urilor de generare a imaginilor oferite de giganții AI, ci vom face și un pas în lateral pentru a pune sub semnul întrebării funcționarea economică și mediatică a acestor tehnici, analizând critic acest aparat în spiritul lui Vilem Flusser. Într-un anumit sens, continuăm să jucăm cu și împotriva fluxului…
Christin Müller: Într-o lume în care se creează și se distribuie atât de multe informații în spațiul digital, artiștii care lucrează cu imagini bazate pe fotografie pot oferi o perspectivă alternativă la imaginile din știri și la conținutul de pe rețelele sociale, invitându-ne să ne întâlnim la expoziții pentru a discuta despre ceea ce se întâmplă în lume.
Care a fost principala inspirație pentru organizarea acestei expoziții și cum ați ales artiștii incluși în ea?
Florian Ebner: Cred că, în multe locuri, fotografia germană (sau fotografia din Germania) este încă asociată cu ideea de mare seriozitate și rigoare, cu o estetică distantă, așa cum a fost practicată de Școala de la Düsseldorf în anii 1980. Însă lucrurile nu mai stau așa. Cei cinci artiști prezentați – Viktoria Binschtok și Michael Schäfer, precum și Sebastian Stumpf și Taiyo Onorato & Nico Krebs – abordează lucrările lor cu un umor subversiv. Poate că aceasta este singura atitudine corectă astăzi. De asemenea, ceea ce îi unește este o anumită „contemporaneitate”, dar fără a urma afirmativ mode sau tendințe artistice. În schimb, fac un pas în lateral sau intră în contradicție cu fluxul imaginilor – alături și împotriva acestuia, așa cum sugerează și titlul. Și, foarte important, ei intervin în realitate, fie că este vorba despre realitatea generată de imaginile mediatice și cele care circulă pe internet, fie despre realitatea fizică a orașelor noastre… a interveni, nu a renunța – acesta este mottoul, astăzi chiar mai mult decât acum 10 ani, când am conceput această serie.
Cum ați colaborat cu fiecare artist pentru a asigura coerența tematică și relevanța expoziției?
Christin Müller: Ideea noastră pentru seria de expoziții with/against the flow a fost să combinăm doi artiști care împărtășesc un anumit subiect și o manieră de a lucra cu fotografia. Pentru prima expoziție, cu Viktoria Binschtok și Michael Schäfer, elementul comun a fost interesul lor critic față de imaginile mediatice și metoda prin care apropriază imagini care circulă în mass-media și în spațiul digital. Această expoziție va putea fi vizitată la Art Safari (7 martie – 27 iulie 2025).
Pentru cea de-a doua expoziție, prezentată la 2/3 Galeria și Goethe-Institut (20 februarie – 23 martie 2025), i-am ales pe Sebastian Stumpf și Taiyo Onorato & Nico Krebs, doi artiști care explorează spațiile urbane și relația noastră cu acestea prin intervenții artistice și performative. Ținând cont de această direcție, am discutat cu artiștii pentru a identifica seriile de lucrări care se potrivesc cel mai bine acestor idei.
Arta fotografică contemporană este într-o continuă schimbare. Cum vedeți evoluția fotografiei în acest context și cum se reflectă acest lucru în lucrările din expoziție?
Florian Ebner: Fotografia realizată de artiști acum 25 de ani era încă marcată de ideea unui „stil documentar” (Walker Evans), adesea prin viziuni strict seriale asupra realității, modele tipologice – mai ales în fotografia germană – fiind vorba despre înregistrare, nu despre schimbarea realității. Deși, chiar și atunci, lucrul cu imaginile mediatice nu era ceva nou și se practica cel târziu din anii ’70, odată cu Picture Generation... însă modul în care Viktoria Binschtok și Michael Schäfer apropriază aceste imagini este complet diferit. Metodele lor de lucru au un caracter hibrid, o combinație între documentar și ficțional.
În 2012, fotograful Wolfgang Tillmans vorbea despre imagini „impure și contaminate”, despre „stratificarea imaginilor”, un aspect care definește și lucrările sale. Acestea sunt termeni care, poate, descriu cel mai bine felul în care lucrăm astăzi, îndepărtându-ne de documentația pură și de ficțiunea pură, spre metode narative mai complexe de a aborda realitatea. Iar când lucram la compoziția acestor perechi de artiști pentru expoziție, nici măcar nu ne puteam imagina ce semnificație vor avea, doar câțiva ani mai târziu, imaginile generate de inteligența artificială.
Expoziția reunește lucrările a cinci artiști contemporani. Ce conexiuni vedeți între aceste lucrări și cum se completează ele în cadrul expoziției?
Christin Müller: Atunci când am conceput expoziția cu Sebastian Stumpf și Taiyo Onorato & Nico Krebs, am decis împreună cu ifa (Institut für Auslandsbeziehungen – Institutul pentru Relații Culturale Externe din Germania), inițiatorul întregului proiect, ca lucrările artiștilor germani să intre în dialog cu artiști din țările partenere. Deoarece expoziția călătorește în întreaga lume (înainte de a ajunge în România, a fost prezentată în trei orașe din China), artiștii invitați se schimbă la fiecare nouă ediție.
Cu sprijinul Goethe-Institut, colaborăm cu curatori locali care propun artiști interesați de fotografia extinsă și de spațiul urban. În acest context, artistul român Mihai Șovăială a fotografiat clădiri moderniste din București și și-a imprimat imaginile pe polistiren; într-o altă lucrare, a colectat fragmente de materiale de izolare și le-a prezentat ca sculpturi ready-made. Această abordare rezonează în mod interesant, la 2/3 Galeria, cu intervențiile artistice ale lui Taiyo Onorato & Nico Krebs, prin care aceștia aduc în prim-plan spații urbane neutilizate și pun sub semnul întrebării mitul orașului Berlin.
La Goethe-Institut, am asociat lucrările lui Sebastian Stumpf – în care artistul performează pentru cameră, contestând ordinea urbană prestabilită – cu obiectele fotografice sculpturale ale lui Vladimir Florentin, ce înfățișează fragmente de șantiere de construcții. Sculpturile artistului român au un potențial subversiv comparabil cu mișcările performative ale lui Sebastian Stumpf, ceea ce creează un dialog puternic între lucrările lor.
Ce mesaj sau teme principale doriți să transmiteți publicului prin această expoziție, în contextul fotografiei contemporane?
Florian Ebner: Fotografia contemporană este un domeniu vast, care include și multe lucrări decorative, însă noi suntem mai interesați de acele abordări care adoptă o poziție critică față de „aici și acum” al vremurilor noastre. Cred că cele patru direcții artistice prezentate în această expoziție propun o formă de rezistență ludică și nonconformism, trăsături care au caracterizat și avangardele secolului XX.
În lucrările lui Binschtok și Schäfer, ceea ce devine cu adevărat interesant este ceea ce se „pierde în traducere” atunci când analizează imaginile care circulă pe internet și în mass-media… Tocmai aceste interstiții devin relevante atunci când pun sub semnul întrebării retorica politică a „mise-en-scène”-ului puterii sau logica algoritmilor moderni. Aceasta este, de asemenea, o formă de deconstrucție a mecanismelor de guvernare socială.
La fel de fascinantă este și recucerirea spațiului urban în lucrările lui Sebastian Stumpf și ale duo-ului Onorato & Krebs. Există deja atât de multă fotografie și atât de multe materiale video care documentează orașele, însă ceea ce diferențiază lucrările lor este spiritul subversiv și jucăuș, care amintește de Situaționiștii anilor ’70. Ei nu doar că reprezintă orașul, ci îl performează cu adevărat.
Cum ați descrie interacțiunea dintre lucrările expuse la 2/3 Galeria și cele de la Goethe-Institut? Există o continuitate între ele sau creează contraste interesante?
Christin Müller: Ceea ce unește toate cele patru direcții artistice este jocul creativ cu structurile urbane și cu mediul fotografic. La 2/3 Galeria, accentul cade mai mult pe reflecția asupra materialității urbane, în timp ce lucrările expuse la Goethe-Institut subliniază potențialul performativ al fotografiei, atât în timpul procesului de captare, cât și în modul în care sunt prezentate.
Cum se îmbină tehnicile tradiționale cu cele inovatoare în lucrările artiștilor precum Nico Krebs și Taiyo Onorato?
Florian Ebner: Aceasta este o întrebare foarte bună. În lucrările lor despre Berlin, cei doi artiști combină tradiția artistică veche a trompe-l'œil cu iconografia alb-negru a Berlinului ca un șantier etern – un oraș plin de goluri și terenuri virane. Se simte o nevoie ironică și jucăușă de a „finaliza” aceste șantiere, contribuind la construirea și extinderea lucrărilor.
La începutul anilor 2000, cei doi artiști și-au dezvoltat o metodă proprie, care combină marea tradiție documentară americană cu punerea în scenă și intervenția constructivă – ceva de neconceput acum 40 de ani. Au realizat două serii ample de lucrări – The Great Unreal, despre SUA, și Continental Drift, despre statele caucaziene – două road movies în care experiența directă a locului este mereu suprapusă cu imaginile mentale pe care le proiectăm asupra acestor regiuni. Lucrarea despre Berlin, prezentată aici, joacă de asemenea cu această idee a realității ca o construcție complexă și stratificată.
Cum imaginați că fotografia contemporană va evolua în viitorul apropiat și la ce tendințe ar trebui să acordăm atenție?
Christin Müller: Presupun că atât tehnicile analogice, cât și cele digitale vor continua să modeleze munca artistică realizată prin intermediul fotografiei și, sper, că nu doar utilizarea lor, ci și o abordare critică a producției de imagini generate de inteligența artificială vor deveni subiecte ale lucrărilor artistice.
Florian Ebner: Sper că nu vom ceda prea ușor tentației ludice a software-urilor de generare a imaginilor oferite de giganții AI, ci vom face și un pas în lateral pentru a pune sub semnul întrebării funcționarea economică și mediatică a acestor tehnici, analizând critic acest aparat în spiritul lui Vilem Flusser. Într-un anumit sens, continuăm să jucăm cu și împotriva fluxului…
Christin Müller: Într-o lume în care se creează și se distribuie atât de multe informații în spațiul digital, artiștii care lucrează cu imagini bazate pe fotografie pot oferi o perspectivă alternativă la imaginile din știri și la conținutul de pe rețelele sociale, invitându-ne să ne întâlnim la expoziții pentru a discuta despre ceea ce se întâmplă în lume.
