Proaspăt absolvent al UAUIM București, pasionat de istoria și teoria de arhitectură în general și de oraș ca mărturie fundamentală a civilizației în special, Beșliu Alexandru Cristian și-a dezvoltat, cu timpul, ca urmare a mobilităților și vizitelor de studiu și practică (în special Lisabona, Roma și Barcelona) o apetență profesională, aproape manieristică, pentru arhitectura urbană ca moștenire primordială a arhitectului.
ATENEU DE LISBOA (BĂI PUBLICE) – DE LA ENCLAVA ISTORICĂ, LA ȚESUTUL URBAN ACTIVAT ȘI DESCHIS –
Prezența curioasă a colinei Santana în dinamica urbană a Lisabonei, caracterul de enclavă, în ciuda poziției sale centrale, și importanța istorică și culturală a Ateneului, măcinat de accelerata stare actuală de degradare, sunt premisele determinante ale intervenției, atât ca artefact arhitectural al orașului, cât și ca important conector urban. Programul arhitectural (băi publice) este în concordanță cu actualele strategii de dezvoltare urbană și își concentrează eforturile înspre reactivarea unor facilități de care Ateneul deja dispune și care sunt, momentan, scoase din uz.
ATENEU DE LISBOA (BĂI PUBLICE) – DE LA ENCLAVA ISTORICĂ, LA ȚESUTUL URBAN ACTIVAT ȘI DESCHIS –
Prezența curioasă a colinei Santana în dinamica urbană a Lisabonei, caracterul de enclavă, în ciuda poziției sale centrale, și importanța istorică și culturală a Ateneului, măcinat de accelerata stare actuală de degradare, sunt premisele determinante ale intervenției, atât ca artefact arhitectural al orașului, cât și ca important conector urban. Programul arhitectural (băi publice) este în concordanță cu actualele strategii de dezvoltare urbană și își concentrează eforturile înspre reactivarea unor facilități de care Ateneul deja dispune și care sunt, momentan, scoase din uz.
Încăperea principală a băilor, alături de secvențele de trasee/locuri, se construiește ca un memento al moștenirii arhitecturale europene al cărei numitor comun, sau, mai degrabă, a cărei rădăcină, este Epoca Romană (perioadă în care băile/termele publice au atins excelența arhitecturală).
Mai mult decât un proiect care n-ar face decât să răspundă unei situații contextuale specifice printr-un program de arhitectură, Băile Publice ale Ateneului Lisabonei devin un obiect personal al memoriei afective care va produce, ulterior, noi cercetări teoretice și noi abordări critice asupra arhitecturii și teoriei de arhitectură, transcenzând o ușoară afinitate declarată față de lucrările teoretice ale lui Aldo Rossi, Kevin Lynch sau Colin Rowe.
