Dorin Cengher // Invizibil urban, fotocarte

În oraș, în luptă cu distanțele, în luptă cu timpul. Prinși în capcana deplasării dintr-un loc în altul, din locul A în locul B, focalizați pe destinația finală. Orizontul se îngustează până se reduce la un singur punct.

Ori, călătorule grăbit, oprește-te o clipă! Deschide ochii! Privește! Sunt atâtea de văzut! Crezi că le-ai văzut pe toate, că le-ai bifat pe toate, dar în realitate ești orb.

Să fim exploratori ai obișnuitului, să scotocim în ungherele realității imediate, să fim călători fascinați de decorul urban, cel pe lîngă care trecem în fiecare zi.

Un întreg univers vizual. Ritmul orașului, experiențe ale spațiului, povești suprapuse, niveluri de lectură, caleidoscop de imagini urbane. Comunul, banalul, citadinul cotidian, inepuizabil depozit de miracole și întâmplări.
 

 

Treci indiferent pe lângă o pată de vopsea, ori ea arată ca o inimă, iar o inimă e un abis. Vezi cadrul gol și ruginit al unui vechi panou publicitar. E un simplu și banal cadru degradat de timp și uitare sau este rama unui tablou prin care vezi cerul, niciodată de două ori la fel? Un bec mic, tot ce a mai rămas din lumina de semnalizare a unei bătrâne Dacii abandonate pe marginea drumului. Un bec sau un ochi care te privește, sau ochiul tău interior proaspăt deschis și avid să primească strălucirea unei lumi abia descoperite, pe care totuși o știi, pentru că o vezi zilnic, dar nu ți-ai făcut puțin timp să o contempli? Ieri, lucruri obișnuite, tăcute și umile. Azi, hanul prefăcut în castel din povestea lui  Don Quijote.