La cea de-a opta ediție a Festivalului Internațional de Film Experimental București BIEFF, unul dintre cele mai importante evenimente în cadrul demersului său educațional este extinderea parteneriatului cu inovatoarea secțiune a Festivalului Internațional de Film de la Berlin – Forum Expanded.
Sub formula Berlinale Spotlight: Forum Expanded, acest complex focus va cuprinde o serie de șase proiecții dedicate unor noi și surprinzătoare direcții la intersecția dintre cinema și arta vizuală. Spotlight-ul este organizat în colaborare cu Goethe-Institut Bukarest și Arsenal – Institute for Film and Video Art și este curatoriat de Ulrich Ziemons.
Începând din anul 2006, Forum Expanded prezintă în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Berlin experimente cinematografice, instalații video, conferințe și performance-uri. În cei 12 ani de la înființare, secțiunea a devenit o platformă importantă pentru artiștii ce oferă o perspectivă critică și o înțelegere extinsă asupra a ceea ce poate înseamna cinema-ul, fiind cea mai îndrăzneață secțiune a Berlinalei.
Contextualizate în trei sub-programe, o bună parte din lucrările prezentate la BIEFF în Spotlight au fost inițial concepute pentru a fi prezentate ca instalații de artă vizuală și vor fi difuzate pentru prima dată pe marele ecran, în timp ce altele sunt realizate de renumiți cineaști și artiști obișnuiți cu circuitul festivalurilor de film, ca Yael Bartana, Eija-Liisa Ahtila sau Bernd Lützeler.
Investigând diseminarea imaginilor violenței la nivel global, construcția spațială a sistemelor politice și economice sau antropocentrismul narațiunii cinematografice, filmele din acest prim Berlinale Spotlight în cadrul BIEFF ne arată cum ne inscripționăm și reflectăm sinele în tot ceea ce este în jurul nostru – de la natură la clădirile orașului sau spațiul de lucru – cu tot cu umorul, oscilările personale sau dezrădăcinarea care vin la pachet cu experiența umană.
Din cotloanele cele mai sumbre ale industriei cinematografice dintr-un Mumbai înțepenit între cultul vedetelor, superstiție și interminabilele blocaje de circulație de fiecare zi, Camera Threat explorează relația ambivalentă și uneori paranoică dintre acest oraș al filmului și imaginea în mișcare. Așezați pe o canapea de casting, un regizor și o actriță se lasă absorbiți de conversațiile lor spontane pe marginea efectelor secundare nedorite ale unei lumi care nu se mai sinchisește să facă o distincție între realitate faptică și ficțiune. Filmul artistului vizual Bernd Lützeler – care va discuta cu publicul la dezbaterile de după proiecții – mixează mai multe genuri, după rețeta de film Masala, extrem de popular în cinematografia indiană.
Bunurile personale sunt mărturii materiale ale unor istorii private, care evocă sentimente, gânduri și idei ce au legătură cu experiențe din trecut. În contextul războiului și al supraviețuirii, astfel de obiecte devin semnificanți, în același timp reconfortanți și dureroși, ai unei lumi pierdute sau inaccesibile. În multe cazuri, ele sunt păstrate și prețuite, căpătând uneori un anumit grad de sanctitate, dar amintind în permanență de un trecut devastator. Filmul artistei vizuale Yael Bartana, Tashlikh (Cast Off) – prezentat la BIEFF cu sprijinul Ambasadei Regatului Țărilor de Jos – funcționează ca o platformă atât pentru supraviețuitorii, cât și pentru autorii unor genocide sau persecuții etnice, unde și unii și alții se confruntă cu conexiuni personale în forma lor materială, care îi leagă de ororile trăite.
Studies on the Ecology of Drama, de celebra artistă vizuală finlandeză Eija-Liisa Ahtila, poate fi privit ca un performance pentru și împreună cu o cameră de filmat. Este o meditație practică, filosofică și reprezentațională asupra incapacității tradiției noastre antropocentrice și descriptive de a vedea dincolo de domeniul umanității. În film, spațiul înconjurător proiectat este o întreagă panoramă în care este înglobat și spectatorul. O actriță (ființă umană) ne conduce prin raționamentul filmului. În stilul unei prezentări de conferință, ea explică temele lucrării și aplică exerciții de reducție asupra mediului înconjurător: un câmp, o pădure, o grădină, un coral. Ceilalți protagoniști sunt: o tufă, un arbust de ienupăr, o pasăre (drepnea neagră), un cal, un fluture galben și un grup de oameni-acrobați.
.jpg)
Studies on the Ecology of Drama de Eija-Liisa Ahtila.jpg
Clădirile multicolore dintr-un oraș din Qatar imită arhitectura venețiană. Dar aici, casele sunt goale, iar apele canalului sunt nemișcate. O cameră de filmat se aventurează să arunce o privire iscoditoare dincolo de misterioasele fațade. Turtles Are Always Home este o expediție intimă în căutarea lui acasă într-o lume efemeră. Un scurt eseu despre importanța pe care o are pentru fiecare dintre noi sentimentul de acasă și despre căutarea acesteia într-un mediu tranzitoriu. O călătorie personală către sine, cu o cameră care observă tot felul de lucruri și își oferă răgazul de a privi clădirile și împrejurimile doar pentru a se reflecta în ele. Regizoarea Rawane Nassif va participa la proiecțiile filmului în cadrul BIEFF cu sprijinul Ambasadei Canadei și al Ambasadei Libanului.
Hashti Tehran prezintă spațiile periferice la confluența dintre urban și suburbie aflate la marginea Teheranului. Daniel Kötter dezvăluie patru astfel de spații de tranziție, pătrunzând în părți ale Iranului care sunt vizibile doar rareori celor din afară. Panoramările lente ale camerei peste clădiri și peisaje sunt accentuate de conversații dintre agenți imobiliari și clienții lor sau locuitori din zonă, despre expulzare și despre migrație. Hashti Tehran spune povestea modului în care sunt generate spațiile sociale, care nu are legătură cu centralitatea, ci mai degrabă cu ocuparea și folosirea lor de către oameni.
Hashti Tehran de Daniel Kotter
Sub formula Berlinale Spotlight: Forum Expanded, acest complex focus va cuprinde o serie de șase proiecții dedicate unor noi și surprinzătoare direcții la intersecția dintre cinema și arta vizuală. Spotlight-ul este organizat în colaborare cu Goethe-Institut Bukarest și Arsenal – Institute for Film and Video Art și este curatoriat de Ulrich Ziemons.
Începând din anul 2006, Forum Expanded prezintă în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Berlin experimente cinematografice, instalații video, conferințe și performance-uri. În cei 12 ani de la înființare, secțiunea a devenit o platformă importantă pentru artiștii ce oferă o perspectivă critică și o înțelegere extinsă asupra a ceea ce poate înseamna cinema-ul, fiind cea mai îndrăzneață secțiune a Berlinalei.
Contextualizate în trei sub-programe, o bună parte din lucrările prezentate la BIEFF în Spotlight au fost inițial concepute pentru a fi prezentate ca instalații de artă vizuală și vor fi difuzate pentru prima dată pe marele ecran, în timp ce altele sunt realizate de renumiți cineaști și artiști obișnuiți cu circuitul festivalurilor de film, ca Yael Bartana, Eija-Liisa Ahtila sau Bernd Lützeler.
Investigând diseminarea imaginilor violenței la nivel global, construcția spațială a sistemelor politice și economice sau antropocentrismul narațiunii cinematografice, filmele din acest prim Berlinale Spotlight în cadrul BIEFF ne arată cum ne inscripționăm și reflectăm sinele în tot ceea ce este în jurul nostru – de la natură la clădirile orașului sau spațiul de lucru – cu tot cu umorul, oscilările personale sau dezrădăcinarea care vin la pachet cu experiența umană.
Din cotloanele cele mai sumbre ale industriei cinematografice dintr-un Mumbai înțepenit între cultul vedetelor, superstiție și interminabilele blocaje de circulație de fiecare zi, Camera Threat explorează relația ambivalentă și uneori paranoică dintre acest oraș al filmului și imaginea în mișcare. Așezați pe o canapea de casting, un regizor și o actriță se lasă absorbiți de conversațiile lor spontane pe marginea efectelor secundare nedorite ale unei lumi care nu se mai sinchisește să facă o distincție între realitate faptică și ficțiune. Filmul artistului vizual Bernd Lützeler – care va discuta cu publicul la dezbaterile de după proiecții – mixează mai multe genuri, după rețeta de film Masala, extrem de popular în cinematografia indiană.
Bunurile personale sunt mărturii materiale ale unor istorii private, care evocă sentimente, gânduri și idei ce au legătură cu experiențe din trecut. În contextul războiului și al supraviețuirii, astfel de obiecte devin semnificanți, în același timp reconfortanți și dureroși, ai unei lumi pierdute sau inaccesibile. În multe cazuri, ele sunt păstrate și prețuite, căpătând uneori un anumit grad de sanctitate, dar amintind în permanență de un trecut devastator. Filmul artistei vizuale Yael Bartana, Tashlikh (Cast Off) – prezentat la BIEFF cu sprijinul Ambasadei Regatului Țărilor de Jos – funcționează ca o platformă atât pentru supraviețuitorii, cât și pentru autorii unor genocide sau persecuții etnice, unde și unii și alții se confruntă cu conexiuni personale în forma lor materială, care îi leagă de ororile trăite.
Studies on the Ecology of Drama, de celebra artistă vizuală finlandeză Eija-Liisa Ahtila, poate fi privit ca un performance pentru și împreună cu o cameră de filmat. Este o meditație practică, filosofică și reprezentațională asupra incapacității tradiției noastre antropocentrice și descriptive de a vedea dincolo de domeniul umanității. În film, spațiul înconjurător proiectat este o întreagă panoramă în care este înglobat și spectatorul. O actriță (ființă umană) ne conduce prin raționamentul filmului. În stilul unei prezentări de conferință, ea explică temele lucrării și aplică exerciții de reducție asupra mediului înconjurător: un câmp, o pădure, o grădină, un coral. Ceilalți protagoniști sunt: o tufă, un arbust de ienupăr, o pasăre (drepnea neagră), un cal, un fluture galben și un grup de oameni-acrobați.
Studies on the Ecology of Drama de Eija-Liisa Ahtila.jpg
Clădirile multicolore dintr-un oraș din Qatar imită arhitectura venețiană. Dar aici, casele sunt goale, iar apele canalului sunt nemișcate. O cameră de filmat se aventurează să arunce o privire iscoditoare dincolo de misterioasele fațade. Turtles Are Always Home este o expediție intimă în căutarea lui acasă într-o lume efemeră. Un scurt eseu despre importanța pe care o are pentru fiecare dintre noi sentimentul de acasă și despre căutarea acesteia într-un mediu tranzitoriu. O călătorie personală către sine, cu o cameră care observă tot felul de lucruri și își oferă răgazul de a privi clădirile și împrejurimile doar pentru a se reflecta în ele. Regizoarea Rawane Nassif va participa la proiecțiile filmului în cadrul BIEFF cu sprijinul Ambasadei Canadei și al Ambasadei Libanului.
Hashti Tehran prezintă spațiile periferice la confluența dintre urban și suburbie aflate la marginea Teheranului. Daniel Kötter dezvăluie patru astfel de spații de tranziție, pătrunzând în părți ale Iranului care sunt vizibile doar rareori celor din afară. Panoramările lente ale camerei peste clădiri și peisaje sunt accentuate de conversații dintre agenți imobiliari și clienții lor sau locuitori din zonă, despre expulzare și despre migrație. Hashti Tehran spune povestea modului în care sunt generate spațiile sociale, care nu are legătură cu centralitatea, ci mai degrabă cu ocuparea și folosirea lor de către oameni.
Hashti Tehran de Daniel Kotter
