De la Vest la Est. De la Formă la Conținut

 

 

Festivalul Temps D’Images a apărut în anul 2002, în Franța, din dorința canalului de televiziune ARTE de a fi prezent și în spațiul performativ. România a devenit parteneră a evenimentului în anul 2008,  iar după o ediție pilot, care a avut loc la București, festivalul a ajuns la Cluj unde a prins rădăcini foarte adânci, venind pe un fond de deschidere și nevoie a publicului de a vedea spectacole conectate la direcțiile artistice din străinatate. Organizatorul Festivalului Temps D’Images este Asociația Colectiv A de la Cluj, membră a Fabricii de Pensule. Am vorbit cu Miki Braniște - Directorul Festivalului, care ne-a explicat că specificul festivalului este să promoveze spectacole care conțin imaginea video ca element dramaturgic esențial, fără de care spectacolul nu ar fi fost receptat la fel, aceasta nefiind deloc un înlocuitor lowcost al decorurilor clasice. 

“Acest festival a fost posibil datorită colaborarii dintre televiziunea ARTE (o televiziune specializată în producții culturale) și teatrul La Ferme du Buisson din apropierea Parisului. Pariul lor a fost acela de a contribui la dezvoltarea de noi forme artistice, sprijinind în mod constant realizarea de proiecte interdisciplinare în care atât regizorul de teatru cât și artistul vizual să aibă o contribuție egală la crearea noii opere artistice”, ne-a explicat ea.    

 

 

Festivalul a devenit rapid o rețea internațională, cu evenimente în Lisabona, Düsseldorf, Budapesta, Cluj și Montreal, menită să încurajeze spectacole multidisciplinare, independente, care abordează teme sociale și care dau de gândit. Teatrul independent și performance-urile cu teme sociale sunt încă o raritate pe scena culturală românească, însă Miki ne-a mărturisit că după primele trei ediții a simțit cum decalajul între vest și est s-a diminuat simțitor.  “Aceasta și pentru că spectacolele interdisciplinare au început să aibă o recunoaștere generală și la noi, ele regăsindu-se programate și în alte festivaluri. Simțeam că festivalul are nevoie de o nouă direcție, să-și găsească o specificitate relevantă pentru următoarea perioadă și că între timp se întâmplă lucruri care ne schimbă viața și care vor schimba istoria. De exemplu accidentul nuclear de la Fukushima, Primăvara arabă din 2011, Occupy Wall Street etc. Dincolo de aspectele estetice pe care noile tehnologii le aduceau în artă, miza mi se părea că se îndreaptă în altă parte. În acel moment am făcut o trecere de la formă spre conținut, împreună cu echipa am început să putem avea un dialog cu publicul plecând de la teme care-l preocupă cu adevărat”.

 

Într-o perioadă în care arta se îndreaptă spre activism social și își propune să abordeaze întrebări fundamentale, crearea unui cadru în care aceasta se poate manifesta, altul decât cel instituționalizat, mai greu adaptabil la evoluția social și economică devine o prioritate, iar teatrul cu precădere are probabil nevoie de un festival care să încurajeze producțiile independente. 

“Criza economică am simțit-o din plin și poate aceasta ne-a făcut să ajungem mai repede la întrebări care în timpuri prospere nu-ți dau târcoale.  Titlul festivalului Temps D’Images se traduce prin timpul imaginii.  Cred că noi am devenit un festival care s-ar putea numi «Imaginea Timpului»”, a concluzionat Miki.   

 

 

Din anul 2011 Festivalul a început să aibă o secțiune specială dedicată artiștilor români independenți, numită "Platforma Independentă de Artele Spectacolului", un proiect curatoriat împreună cu criticul de teatru și dans Iulia Popovici. 

“Acest proiect s-a născut din încrederea noastră în scena independentă din România, în preocupările acestor artiști față de mediul în care trăiesc, față de schimbările pe care societatea le traversează acum și față de nevoia de a înțelege prezentul. Am încercat să aratăm publicului și profesioniștilor din cultură din România existența unei conexiuni clare între creația independentă locală și cea internațională tocmai datorită acestor preocupări comune”, a povesit Miki. 

“Prin acest proiect am adăugat un nou nivel profesional, invitând mulți directori de teatre, de festivaluri și jurnaliști din străinatate care devin astfel interesați de scena românească. Suntem foarte bucuroși să vedem roadele acestei Platforme care aduc invitații în străinătate sau propuneri de colaborări internaționale pentru artiștii români, tineri ce devin astfel vizibili la nivel international”, a mai explicat ea. 

 

 

Festivalul a crescut organic, încet, cu atenție sporită la publicul pe care și l-a atras și pe care a reușit să îl apropie de artele spectacolului. Organizatorii spun că încă de la început și-au propus un impact pe termen lung. 

“Am dorit să scoatem publicul din ritmul de consumator și să-l aducem mai aproape de felul omului de a fi - gânditor. Din aceasta cauză, cât și din cauza spațiilor de mărime medie în care prezentăm spectacolele și toate evenimentele, numărul publicului nostru a fost constant în jur de 4.000 de spectatori anual, majoritatea fiind tineri cu vârste între 20-40 ani. În fiecare ediție ne bucurăm de prezența a peste 100 de artiști, încercând să-i implicăm mai mult decât în a avea doar o expoziție sau o reprezentație, încurajându-i să intre în dialog cu clujenii în cadre mai formale sau informale. De anul acesta ne-am propus să atragem o plajă mult mai largă de persoane și vom avea proiecte care se vor desfășura în spații neobișnuite cum ar fi piețele agroalimentare sau școlile. Evenimentele noastre sunt foarte diverse, de la spectacole interdisciplinare, la expoziții video, la dezbateri și discuții cu artiștii, prezentări de inițiative creative din țară sau din străinătate”, a explicat Miki. 

 

 

Fiecare ediție propune o temă de dezbatere, iar dacă anul trecut tema propusă de Temps D’Images a fost  “Solidaritate”, anul acesta tema este "Ce ne hrănește?", prin care organizatorii își doresc să provoace publicul și invitații festivalului să reflecteze împreună la ce îi hrănește, atât spiritual cât și  fizic. 

“Pentru realizarea programului festivalului, personal urmăresc declinarea temei pe care o alegem astfel încât publicul să aibă perspective foarte diverse asupra aceluiași subiect. Mi se pare că din cauza senzației de derută pe care oamenii o simt din cauza crizei economice și politice, aceștia sunt mai degrabă tentați să găsească un răspuns unic la probleme foarte complexe ceea ce duce la o înțelegere parțială sau de suprafață a acestora. Prin fiecare eveniment din festival noi intenționăm să deschidem un dialog cu publicul, să-l intrigăm, să-l punem pe gânduri. Cred că acest lucru ne motivează cel mai mult și ne bucurăm să vedem că e în continuare nevoie de festival, el devenind un spațiu de dezbatere atât artistică cât și civică despre problemele societății contemporane”, a explicat Miki Braniște.

 

 

Anul acesta regizoarea și  dramaturgul Gianina Cărbunariu a fost invitată să fie artistul asociat al festivalului. Aceasta va realiza mai multe evenimente și va prezenta „De vânzare”, piesă care se joacă la Teatrul Odeon din București. 

“Spectacolul este unul atipic pentru spațiul cultural românesc, mai ales pentru spectacolele pe care le-ai putea vedea la un teatru de stat. «De vânzare» reprezintă pentru noi spectacolul far al festivalului, vorbind despre situația țăranilor români în anul 2014, despre acapararea terenurilor agricole din România, despre locul hranei într-o piață globală. Și pentru ca aceste discursuri să nu rămână doar între noi, cei care frecventăm evenimentele culturale, organizăm dezbateri și proiecții de filme în locuri în care întâlnim publicul obișnuit în căutarea hranei: piețele agroalimentare”, a explicat Miki. 

 

 

Festivalul va avea loc în noiembrie, în mai multe spații din Cluj, iar programul anunțat este unul special, care conține filme despre importanța semințelor și calitatea acestora pentru o alimentație sănătoasă, despre inițiative de agricultură urbană din diverse orașe americane, despre organismele modificate genetic, despre monopolul unor mari companii asupra semințelor etc. 

“Vom avea și o serie de evenimente care vor reuni arta performance-ului și arta gătitului, astfel că publicul va avea parte de mai mult decât simpla participare la un eveniment cultural, fiind invitat la o cină convivială integrată în spectacol. Astfel, încurajăm miza socială a performance-urilor și a spectacolelor invitate. Pentru noi este esențial ca arta să raspundă nevoilor omului actual, iar două din nevoile stringente sunt acelea de a fi informat și conștient de ceea ce se întâmplă în lume și de a fi conectat cu semenii”, a explicat Miki. 

“Vom invita un spectacol din Franța despre sindromul Burnout în rândul angajaților și despre condițiile de muncă într-o piață a muncii globalizată. Din nou, poate apărea întrebarea legată de legătura dintre tema festivalului și tema spectacolului. Munca ne hrănește spiritual, locul de muncă este locul în care petrecem cel mai mult timp din viața noastră așa că invităm publicul să reflecteze asupra impactului pe care munca o are asupra lui dincolo de faptul că un job asigură hrana fizică zilnică. Invităm din Coreea de Sud un film-performance numit «Pizzas for the people», în care niște artiști din Seul află despre deschiderea unicei pizzerii din Coreea de Nord (unde ajung doar nomenclaturiști, oamenii de rând neavând acces) și decid să realizeze un film pentru nord-coreeni, învățându-i cum să facă pizza la ei acasă, actualizând cu această ocazie și informațiile din muzica internațională etc. Iată un gest extrem de simplu și sincer, născut din solidaritate față de o populație oprimată, gest care are un statement profund civic”, a explicat Miki. Organizatorii își doresc ca prin diversitatea de propuneri să chestioneze modul în care publicul se raportează la artă ca hrană spirituală și care este valoarea pe care acesta o acordă artei. “De asemenea, colaborarea noastră cu canalul de televiziune ARTE se materializează într-o nouă selecție de filme de dans contemporan adaptată temei festivalului”, a mai completat Miki. 

 

 

Festivalul este finanțat prin fonduri AFCN, este realizat în colaborare cu Centrul Național al Dansului București și Primăria Cluj, centre culturale străine din țară (Institutul Francez din Cluj, Goethe Centrum din Cluj, Insitutul Polonez și Centrul Ceh din București). 

“Fondurile noastre sunt în principal fonduri publice, pentru 3 ani din 7 beneficiind și de fonduri europene. Doar anul acesta am început să ne diversificăm sursele de finanțare și ne bucurăm să vedem că primim sprijin de la colegii artiști vizuali din Fabrica de Pensule cărora le mulțumesc încă o dată pentru încrederea lor în festivalul nostru”, a explicat Miki Braniște. 

 

 

 www.facebook.com/TempsDImagesCluj