Independente, dar împreună de 25 de ani - povestea librăriei La Două Bufnițe

Intrarea e marcată de două bufnițe cu ochelari, decupate în metal, care citesc din aceeași carte. Înauntru, deasupra zecilor de rafturi cu cărți tronează bufnițe de ceramică de toate culorile și mărimile. Durdulii sau mai subțirele, în culori care îți iau ochii. Le găsești și ca magneți.


Inconfundabila intrare în librăria La Două Bufnițe.

Sunt simbolurile pe care Oana Doboși și Raluca Selejan le-au ales când au deschis librăria La două bufnițe, pe 2 decembrie 2016, după opt luni de birocrație, discuții cu edituri și cumpărături. Gândul era plantat încă de acum aproape 15 ani, de când cele două au terminat masterul și visau să-și deschidă propria afacere. 

Se cunosc și sunt prietene de 25 de ani, de prin clasa a III-a, când învățătoarele le duceau în același parc. De atunci au împărțit nenumărate cărți și vacanțe la mare. Ambele au terminat Facultatea de Litere din cadrul Universității de Vest din Timișoara; Oana, profilul franceză-română, urmat de un master de politici editoriale la Paris, iar Raluca, română-engleză și un program de master despre managementul resurselor culturale.

Au muncit împreună încă din adolescență. „Am fost implicate în viața culturală, socială și civică a orașului încă de când aveam 15 ani și am făcut primul nostru voluntariat la Salvați Copiii. În facultate, am început să organizăm evenimente culturale, sărbători de stradă, proteste”, își amintește Raluca zâmbind. „Eram foarte revoluționare atunci”, întărește Oana. „Între timp, ne-am dat seama că revoluțiile sunt potrivite la vârsta potrivită. Schimbările se fac altfel.”

Colege și prietene, un power move de succes

Gustul pentru cărți și literatură l-au avut încă de mici, la facultate urmând să se cristalizeze. Sub îndrumarea profesorului comun de literatură veche, care avea un ONG care organiza diferite street performance-uri și îmbina literatura cu artele vizuale, fetelor li s-a deschis o nouă lume a literaturii vii. Astfel, și-au dat seama că vor să facă parte din și să lucreze în sectorul culturii, în special în domeniul cărții. Că vor să creeze ceva al lor, care să aducă oamenii împreună.


Oana Doboși (stânga) și Raluca Selejan (dreapta) povestind despre începuturile librăriei.

Au lucrat amândouă la editura Universității de Vest, de unde până și demisia și-au dat-o în același timp. „Mi s-a părut un super power move”, râde Raluca, „pentru că, de-a lungul anilor, am auzit din diverse locuri că faptul că suntem prietene de atâția ani o să ne împiedice să lucrăm împreună sau să ne facem treaba, ceea ce nu a fost adevărat. De șapte ani demonstrăm că lucrăm foarte bine împreună”.

Au deschis librăria când aveau aproape 28 de ani. Cu teoria învățată în facultate și la master, alături de experiența de voluntariat și muncă, au hotărât că sunt pregătite de viața de antreprenor cultural. „Vine un moment în care trebuie să zici: o facem sau nu o facem?”, povestește Raluca. „Ca orice decizie importantă din viață. Te tot gândești la ea, dar la un moment dat, dacă nu pui piciorul în prag, nu rămâne decât un vis în background.”

Un an de zile a fost toată munca de culise, contactarea editurilor, amenajarea spațiului și autorizațiile de care au avut nevoie. „Voiam să deschidem în mai, ne-am mutat în octombrie, și din octombrie în decembrie. A fost un mare exercițiu de răbdare”, își amintește Oana.

Cu finanțarea pentru proiecte ale tinerilor de până în 35 de ani au cumpărat o parte din mobilă, softul de gestiune și vânzare, calculatoarele și POS-urile. Pentru restul, au venit cu bani de acasă.

Implicate în viața culturală a orașului și mergând de-a lungul timpului la târgurile de cărți Bookfest sau Gaudeamus, scriitorii și editurile le cunoșteau deja. Când s-au prezentat cu planul lor de librărie, editurile le-au susținut și le-au oferit cărțile în consignație fără să stea pe gânduri. „Oamenii știau că dacă ne implicăm în ceva și avem un plan, îl facem serios și cum trebuie”, spune Raluca cu mândrie. „Ăsta a fost primul vot de încredere.”

Celelalte voturi de încredere au venit treptat din partea comunității, care a văzut că echipa nu numai că rezistă, ci și înflorește și îmbogățește scena culturală a orașului. Că s-au ținut de promisiunea de la început și au rămas o librărie independentă. Că 95% din cifra de afaceri provine exclusiv din carte, iar celelalte produse, puține, sunt conexe. 

Echipa e formată din șase librari, cu tot cu Oana și Raluca. „Toți suntem librari”, spune Raluca. Giulia Caramella, care întâmpină oamenii de la tejgheaua din dreapta intrării, zâmbind cald, e din Milano, Italia. A ajuns acum patru ani în Timișoara, studentă la Facultatea de Istorie. Recent, s-a înscris și la master. A venit în librărie ca ucenică pentru practica obligatorie de la facultate, dar Oana e mândră că a convins-o să rămână pentru o poziție full time.


Giulia, fostă ucenică, acum angajată full time. 

Pandemia, prilej de experimente

Librăria n-a fost niciodată un spațiu pur comercial, ci mai degrabă o scenă pe care să faci cunoștință cu oameni la fel de pasionați de cărți și cultură. Spre exemplu, înainte de pandemie, organizau cel puțin trei evenimente pe săptămână; de la concerte de pian în parteneriat cu Liceul de Muzică din Timișoara, la seri de poezie, lansări de carte, piese de teatru sau proiecții de filme.

Însă pandemia le-a afectat la fel de mult ca pe orice alt agent cultural. De la vânzările care au scăzut, la nevoia de a regândi evenimentele. După șase luni, au aplicat la una dintre liniile de finanțare anunțate de Guvern ca măsură de sprijin pentru micii întreprinzători. Dar bonul de ordine de 17.400+ înainta greoi, fondurile se terminau, iar atunci când reveneau, urcau din ce în ce mai greu în listă, așa că și-au luat gândul.

Alături de Asociația Culturală Contrasens au organizat, în schimb, o rezidență literară, unul dintre puținele tipuri de evenimente pe care le puteau face fără public și pe care și le doreau mult sub egida librăriei. În prima ediție, din 2020, au avut doi scriitori – unul român și unul croat. În 2021 au repetat experiența în parteneriat cu Premiul Uniunii Europene pentru Literatură, care le-a oferit o bursă pentru ca un laureat să vină în rezidență literară la Timișoara, așa că au avut doi români și doi străini. Pentru cea de anul acesta au fost selectați Adi Schiop, Vasile Ernu, Moni Stănilă și Alexandru Vakulovski.

Aflată în plin an de capitală culturală europeană, echipa nu a mai depus niciun proiect spre finanțare. „Am vrut să stăm puțin deoparte știind că vor fi foarte mulți oameni care vor depune”, argumentează Raluca. 

„Pentru că adevărul adevărat”, completează Oana mai în glumă, mai în serios „este că ne-am săturat să scriem proiecte și să facem deconturi. Asta nu era viață culturală, să scrii o tonă de hârtii. n-am mai vrut. Am zis că eu cât trăiesc, nu mai fac un decont.” Și s-a ținut de cuvânt. 

La brațul partenerilor

Chiar dacă nu au mai depus niciun proiect spre finanțare, nu înseamnă că nu au fost prezentate aproape în toate cotloanele Timișoarei. Contextul de Capitală Culturală le-a înnodat și mai strâns relația cu partenerii, alături de care au participat la cele mai solide proiecte, explică Raluca. „În anul de capitală culturală nu avem niciun proiect depus, dar toți partenerii noștri de-a lungul anilor au venit către noi și au zis: Vă luăm cu noi.”

Au debutat în forță încă din februarie cu deschiderea expoziției Victor Brauner, Invenții și Magie, unde au curatoriat cărți din registrul avangardei și suprarealismului, în cât mai multe limbi.

Le puteai întâlni și la Muzeul de Artă, la conferințele lunare ale Universității de Vest și la bienala Art Encounters, în deschiderea expoziției lui Adrian Ghenie. La expozițiile de la Cazarma U din oraș au creat o librărie temporară de artă, cu albume de teorie a artei.

Pentru fiecare eveniment în parte, au categorisit cărțile după anumite criterii. „Nu ne-am dus cu cărțile într-o cutie”, explică Raluca. „Am făcut și mobilier, cele două artiste cu care lucrăm ne-au ajutat să gândim pentru fiecare o librărie temporară, un design care să aducă a librăria noastră. Până vezi La Două Bufnițe, să știi că suntem noi, uitându-te de la distanță.”

Lecții din 25 de ani de prietenie și peste 15 de lucrat împreună

Una dintre cele mai importante lecții pe care le-au învățat de-a lungul timpului, ca antreprenori, dar și ca cele mai bune prietene, e că ajută să pornești la drum cu cineva în care ai încredere, spune Oana.

În plus, trebuie să faci ce-ți place, completează Raluca. „Dacă nu faci ceea ce-ți place, atunci când devine foarte greu, și în domeniul cărții poate să devină extraordinar de greu, s-ar putea să nu reziști psihic.”

Unul dintre momentele care a testat principiul Ralucăi a fost chiar în martie anul trecut.

După doi ani de pandemie, izbucnirea războiului din Ucraina și două luni de vânzări foarte slabe, lucrurile începuseră să se clatine. „Pentru o afacere mică, asta a fost… Luna februarie a fost fatală”, își amintește Oana. Așa că au hotărât să închidă librăria.

Pe 7 martie și-au anunțat colegii că ultima zi avea să fie 17 aprilie, de aniversarea Ralucăi. „Îmi doream să fie cadou de ziua mea”, povestește ea. Până a doua zi, pe 8 martie, când au primit cel mai frumos cadou – o notificare cum că puteau semna contractul pentru finanțarea la care aplicaseră cu an și jumătate în urmă. 122.783 lei cu care o puteau lua de la capăt. Și chiar au scos-o la capăt. 


Încă un vot de încredere din partea partenerilor

Dar între munca de a scrie proiecte și a conduce un business, cele două au ales librăria. Pentru că nu se puteau împărți eficient între cele două direcții și nu voiau să facă lucrurile pe jumătate, au ales să continue cu ce le era cu adevărat aproape de suflet „Ori devenim scriitoare de proiecte și de deconturi, ori ne ocupăm de librărie, și am zis gata.” își amintește Oana.

De aceea se și gândesc cu bucurie la proiectele ce urmează. „Nouă ne place să lucrăm împreună, dar să fim independente împreună.”, adaugă Oana. „Tot ce e aici este un business de familie și așa trebuie să rămână.”