„Orga are particularitatea de a oferi mai multe sunete, mai multe instrumente într-unul singur”, spune Cristina Struța, director artistic al Festivalului Internațional de Orgă Timorgelfest. „Poate să fie ca o orchestră întreagă și atunci îți oferă o stare de măreție, de grandoare, de putere. Tu cânți, dar sunetul e de cinci ori mai mare decât ce cânți. Și chiar dacă ai momente în care obosești, orga te ajută să generezi în continuare emoția aceea importantă.”
Cristina vorbește din experiența sa de organistă, de om care, la aproape 30 de ani, explorează de peste un deceniu forța unui instrument necunoscut multora dintre noi, dar încă prezent în sute de biserici din România. În egală măsură, vorbește din experiența de director artistic al unuia dintre cele mai importante festivaluri de orgă din Estul Europei, Festivalul Internațional Timorgelfest, și de inițiatoare a seriei de recitaluri Orgile Cetății.
Cristina Struța, director artistic al Festivalului Internațional de Orgă Timorgelfest și inițiatoare a seriei de recitaluri Orgile Cetății/ foto: Diana Moica
Dacă Timorgelfest e deja un eveniment de tradiție, care reunește din 1991 artiști din întreaga lume în mai multe orașe din Banat, Festivalul Orgile Cetății e mai degrabă o apariție nouă în peisajul cultural local. Anul acesta se află la a doua ediție. Cuprinde 16 recitaluri în tot atâtea biserici și spații de concerte timișorene și se întinde din iunie până la început de septembrie, suficient cât să îți semene pofta de repertoriu organistic, dar și să îți ofere o pauză de respiro până la ediția a 23-a a Timorgelfest, programată pe tot parcursul lunii octombrie.
De altfel, ambele evenimente fac parte din programul extins Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii. Asta pentru că, spune Cristina, prezența orgilor în Timișoara este „ceva aparte pentru oraș, un simbol” care merită amintit și promovat.
De pe băncile școlii la energia unui festival internațional
Cristina Struța a descoperit orga mai degrabă întâmplător, în clasa a IX-a. Profesoara de pian cu care studia la acea vreme observase că nu îi prea place să memoreze, dar e flexibilă și se adaptează ușor, așa că a încurajat-o să facă schimbarea. A fost nevoie de o perioadă de acomodare, de însușire a unor repertorii și tehnici noi: „La început a fost un pic greu, pentru că a trebuit să mă organizez, să învăț să cânt și cu picioarele – pentru că organiștii cântă și cu picioarele – și să mă sincronizez”, povestește Cristina. „Atenția e foarte distributivă.” Însă a meritat. „Senzația pe care o am în timp ce cânt la orgă nu am avut-o niciodată la pian”, spune ea.
Astăzi, e doctorandă și cadru didactic asociat la Facultatea de Muzică și Teatru a Universității de Vest din Timișoara, la clasa de orgă la care a și învățat. Are în spate premii și cursuri de măiestrie cu figuri importante din domeniu, precum Daniel Roth sau Jean-Paul Imbert. Iar din 2019 studiază inclusiv la Haute École de Musique de Lausanne (Elveția), la clasa profesorului Jean-Christophe Geiser.
Cristina Struța crede că orgile sunt un simbol al Timișoarei/ foto: Diana Moica
În echipa Festivalului Timorgelfest a ajuns întâi ca voluntară, în perioada liceului. „Când a început, Timorgelfest a fost un festival micuț, creat de profesorul de orgă Felician Roșca, de la Facultatea de Muzică și Teatru”, explică ea. „Practic, el a creat clasa de orgă și de la clasa de orgă a creat festivalul. Inițial, s-a bazat pe recitalurile studenților și concertele s-au desfășurat în puține locuri, dar în timp a crescut.”
Și Cristina a avut recitaluri proprii în perioada studenției, dar a trecut și prin diferite etape de organizare, într-un traseu organic, care a culminat acum cinci ani cu momentul în care a devenit director artistic al Timorgelfest. „De atunci, am putut să-mi pun și eu amprenta, invitând artiști pe care am considerat că ar merita să îi avem în festival”, spune ea.
Doar la ediția de anul trecut, de exemplu, au participat organiști din țări precum Elveția, Italia, Croația, Polonia sau România. Au avut loc 16 recitaluri în biserici din Timișoara, Lugoj și Reșița, iar studenții la orgă s-au bucurat inclusiv de cursuri de măiestrie. „La evenimentele noastre invităm artiști din cât mai multe colțuri ale lumii ca să ne transporte, prin repertoriul lor, în țările de unde vin”, explică Cristina. „Aducem la Timișoara energia lor și apoi, fiindcă avem colaborări pentru studenții noștri, ducem și noi creația românească pentru orgă, cu motive și subiecte populare, în alte țări. Încercăm să facem un schimb.”
În ziua de iulie în care ne întâlnim, nu e gata să dezvăluie prea multe din surprizele ediției de anul acesta a Festivalului Timorgelfest. Pe termen lung, însă, speră ca evenimentul să ajungă la un calibru asemănător cu cel al Festivalului Internațional de Orgă de la Toulouse: „Din punctul meu de vedere, este cel mai important. E un reper, acolo ne-am dori să ajungem și noi. Iar faptul că avem toate aceste instrumente mă ajută să cred că putem”.
Drag de orgă // În jurul orgilor se strânge o comunitate
Din fascinație și grijă pentru cele 16 instrumente timișorene s-a născut, de altfel, și Festivalul Internațional Orgile Cetății. Prima ediție, care a avut loc în 2022, a fost una pilot, formată din cinci recitaluri susținute la Biserica Evanghelică Luterană și menite să atragă atenția asupra stării fragile în care se afla orga de acolo. „Scopul nostru principal a fost să recondiționăm orga, atât cât s-a putut, cât ne-a permis bugetul”, povestește Cristina.
Prin același proiect, Asociația Timorgelfest a lansat atunci și un album care prezintă bisericile cu orgă din oraș. Din album aflăm, de exemplu, că în orașul de pe Bega au funcționat, în secolul trecut, atelierele companiei Wegenstein, cea mai importantă firmă constructoare de orgi din România, dispărută odată cu instaurarea regimului comunist.
Tot acolo se întrevede un adevărat mozaic de sonorități și stiluri arhitecturale: Timișoara, prin orgile sale, „arată ca un oraș divers”, spune Cristina. „În primul rând, pentru că avem și mai multe confesiuni. Te-ai aștepta să vezi orgi doar în bisericile catolice, dar avem biserici catolice, avem biserici reformate, avem biserică evanghelică luterană, avem sinagogi, avem biserică adventistă. Iată, avem săli de concerte cu orgă – două. Asta mi se pare că face Timișoara specială. Suntem diverși ca oameni, confesiuni, cartiere.”
Publicul venit la Festivalul Orgile Cetății, în fața Bisericii Piariste „Înălțarea Sfintei Cruci” din Timișoara/ foto: Dana Moica
Recunoașterea spiritului local eclectic a dus și la principala transformare a Festivalului Orgile Cetății după ediția pilot: „În ziua în care am lansat albumul, mi-a venit ideea: cum ar fi să activăm anul viitor toate cele 16 locații? În unele dintre ele nu se întâmplă altceva în afară de liturghii în timpul anului, iar oamenii nu sunt obișnuiți să meargă la un spectacol acolo”. Faptul că 2023 a adus și frenezia titlului de Capitală Europeană a Culturii n-a fost decât un imbold în plus: acum, localnicii au ocazia să redescopere spații pe care nu le mai vizitaseră de ani de zile, iar turiștii, să exploreze simboluri ale Timișoarei.
Dacă e să te ghidezi după oamenii care așteaptă chiar și cu o oră înainte la intrarea în biserică pentru a prinde loc la recitaluri, devine clar că efortul dă roade. Emoția coboară dinspre organiști, străbate ecranul pe care echipa festivalului transmite mișcările lor altfel greu de urmărit, și se așază printre șirurile de scaune pline. Poate n-ai crede că un recital de orgă e pentru oricine, dar concertele din Timișoara, fără o etichetă sufocantă sau taxă de intrare, atrag un public divers, de cunoscători și curioși deopotrivă, copii, adolescenți, bătrâni, vorbitori de limba română, engleză, germană sau poloneză.
Biserica Piaristă „Înălțarea Sfintei Cruci”, plină ochi la recitalul organistei Amalia Erdös, din cadrul Festivalului Orgile Cetății/ foto: Diana Moica
„Când am avut un organist din Italia, care a făcut niște improvizații pe teme românești la Biserica Millennium, au stat vreo 15-20 de oameni la final ca să primească autografe de la el”, își amintește Cristina. „Asta mi se pare extraordinar.” Un cuplu german aflat în trecere prin Timișoara și ajuns întâmplător la Orgile Cetății i-a spus că recitalul „e cel mai frumos cadou” pe care l-ar fi putut primi din partea orașului. „Am mai avut un grup din Polonia. Erau tineri și super fascinați de duduk, veniseră să vadă cum arată, cum se produce sunetul.”
Și asta e o particularitate a festivalului – că îmbină orga cu alte instrumente, cum sunt duduk-ul, un instrument de suflat tradițional armean, și chitara. Uneori au loc și recitaluri ale studenților sau concerte cu ansambluri corale ori momente de artă în nisip. Sunt experiențe gândite să creeze o stare, o clipă de frumos.
Moment de sand art la recitalul Cristinei Struța din cadrul Festivalului Orgile Cetății/ foto: Dana Moica
În același timp, la fel ca la ediția pilot, concertele sunt menite să transmită un avertisment. „Avem o problemă cu instrumentele”, spune Cristina. „Sunt cumva lăsate în paragină. Așa că am vrut să atrag atenția că trebuie să facem ceva, pentru că în câțiva ani nu o să le mai putem folosi deloc.”
Sigur, la mijloc e nevoie de o strategie pe termen lung, de implicarea comunității și a autorităților. Ideal, spune Cristina, ar fi „să facem și o școală sau un atelier în Timișoara în care să avem meșterii noștri care să ne poată ajuta”. Forma exactă în care s-ar putea întâmpla aceste lucruri – prin donații, finanțatori, evenimente în plus – rămâne de stabilit, dar festivalul e un prim semnal că există o problemă și că ea merită rezolvată, pentru că, atunci când orgile funcționează, „oamenii sunt bucuroși să participe la astfel de evenimente”.
În sfera planurilor pe termen lung se înscrie și dorința Cristinei de a crea o platformă interactivă 3D care să prezinte orgile din Timișoara și pună la dispoziție lucrări interpretate de diferiți artiști, astfel încât oamenii să se obișnuiască cu instrumentul. În plus, platforma ar trebui să le ofere suport organiștilor din oraș, care să învețe cum să își organizeze propriile evenimente în bisericile timișorene, cum să își creeze vizibilitate și un public fidel, al lor.
Până una-alta, drept sursă de energie servesc deschiderea și curiozitatea pe care și le-au format timișorenii față de cultură în acest an. „Cred că publicul din Timișoara s-a obișnuit cu energia de: OK, astăzi unde mergem?, pentru că se întâmplă multe evenimente și unele se suprapun, așa că trebuie să te gândești și să selectezi”, spune Cristina, gândindu-se la ce va urma în perioada care va urma titlului de Capitală Europeană a Culturii. „Aș vrea să nu rămânem dintr-o dată cu nimic. Și sunt convinsă că nu o să se întâmple asta. Sunt convinsă că putem să gestionăm și să menținem genul ăsta de evenimente culturale.” - Cristina Struța, director artistic al Festivalului Internațional de Orgă Timorgelfest și Orgile Cetății
***
Text de Alina Cristea
Fotografii de Dana Moica
***
Timișoara, Shine Your Light!
Credem cu tărie în puterea comunităților și știm că sectorul cultural-creativ local poate schimba spații, clădiri și chiar orașe.
De aceea, Cartierul Creativ, alături de Banca Transilvania, partener principal al Timișoara Capitală Europeană a Culturii - TM2023, își propun să se uite cu atenție la ecosistemul creativ-cultural Timișorean, la spațiile de dialog și de cross-fertilizarea creativă de aici și să vă prezinte organizațiile culturale și oamenii care au făcut din Timișoara- Capitala Culturală Europeană a anului 2023!
Cristina vorbește din experiența sa de organistă, de om care, la aproape 30 de ani, explorează de peste un deceniu forța unui instrument necunoscut multora dintre noi, dar încă prezent în sute de biserici din România. În egală măsură, vorbește din experiența de director artistic al unuia dintre cele mai importante festivaluri de orgă din Estul Europei, Festivalul Internațional Timorgelfest, și de inițiatoare a seriei de recitaluri Orgile Cetății.
Cristina Struța, director artistic al Festivalului Internațional de Orgă Timorgelfest și inițiatoare a seriei de recitaluri Orgile Cetății/ foto: Diana Moica
Dacă Timorgelfest e deja un eveniment de tradiție, care reunește din 1991 artiști din întreaga lume în mai multe orașe din Banat, Festivalul Orgile Cetății e mai degrabă o apariție nouă în peisajul cultural local. Anul acesta se află la a doua ediție. Cuprinde 16 recitaluri în tot atâtea biserici și spații de concerte timișorene și se întinde din iunie până la început de septembrie, suficient cât să îți semene pofta de repertoriu organistic, dar și să îți ofere o pauză de respiro până la ediția a 23-a a Timorgelfest, programată pe tot parcursul lunii octombrie.
De altfel, ambele evenimente fac parte din programul extins Timișoara 2023 – Capitală Europeană a Culturii. Asta pentru că, spune Cristina, prezența orgilor în Timișoara este „ceva aparte pentru oraș, un simbol” care merită amintit și promovat.
De pe băncile școlii la energia unui festival internațional
Cristina Struța a descoperit orga mai degrabă întâmplător, în clasa a IX-a. Profesoara de pian cu care studia la acea vreme observase că nu îi prea place să memoreze, dar e flexibilă și se adaptează ușor, așa că a încurajat-o să facă schimbarea. A fost nevoie de o perioadă de acomodare, de însușire a unor repertorii și tehnici noi: „La început a fost un pic greu, pentru că a trebuit să mă organizez, să învăț să cânt și cu picioarele – pentru că organiștii cântă și cu picioarele – și să mă sincronizez”, povestește Cristina. „Atenția e foarte distributivă.” Însă a meritat. „Senzația pe care o am în timp ce cânt la orgă nu am avut-o niciodată la pian”, spune ea.
Astăzi, e doctorandă și cadru didactic asociat la Facultatea de Muzică și Teatru a Universității de Vest din Timișoara, la clasa de orgă la care a și învățat. Are în spate premii și cursuri de măiestrie cu figuri importante din domeniu, precum Daniel Roth sau Jean-Paul Imbert. Iar din 2019 studiază inclusiv la Haute École de Musique de Lausanne (Elveția), la clasa profesorului Jean-Christophe Geiser.
Cristina Struța crede că orgile sunt un simbol al Timișoarei/ foto: Diana Moica
În echipa Festivalului Timorgelfest a ajuns întâi ca voluntară, în perioada liceului. „Când a început, Timorgelfest a fost un festival micuț, creat de profesorul de orgă Felician Roșca, de la Facultatea de Muzică și Teatru”, explică ea. „Practic, el a creat clasa de orgă și de la clasa de orgă a creat festivalul. Inițial, s-a bazat pe recitalurile studenților și concertele s-au desfășurat în puține locuri, dar în timp a crescut.”
Și Cristina a avut recitaluri proprii în perioada studenției, dar a trecut și prin diferite etape de organizare, într-un traseu organic, care a culminat acum cinci ani cu momentul în care a devenit director artistic al Timorgelfest. „De atunci, am putut să-mi pun și eu amprenta, invitând artiști pe care am considerat că ar merita să îi avem în festival”, spune ea.
Doar la ediția de anul trecut, de exemplu, au participat organiști din țări precum Elveția, Italia, Croația, Polonia sau România. Au avut loc 16 recitaluri în biserici din Timișoara, Lugoj și Reșița, iar studenții la orgă s-au bucurat inclusiv de cursuri de măiestrie. „La evenimentele noastre invităm artiști din cât mai multe colțuri ale lumii ca să ne transporte, prin repertoriul lor, în țările de unde vin”, explică Cristina. „Aducem la Timișoara energia lor și apoi, fiindcă avem colaborări pentru studenții noștri, ducem și noi creația românească pentru orgă, cu motive și subiecte populare, în alte țări. Încercăm să facem un schimb.”
În ziua de iulie în care ne întâlnim, nu e gata să dezvăluie prea multe din surprizele ediției de anul acesta a Festivalului Timorgelfest. Pe termen lung, însă, speră ca evenimentul să ajungă la un calibru asemănător cu cel al Festivalului Internațional de Orgă de la Toulouse: „Din punctul meu de vedere, este cel mai important. E un reper, acolo ne-am dori să ajungem și noi. Iar faptul că avem toate aceste instrumente mă ajută să cred că putem”.
Drag de orgă // În jurul orgilor se strânge o comunitate
Din fascinație și grijă pentru cele 16 instrumente timișorene s-a născut, de altfel, și Festivalul Internațional Orgile Cetății. Prima ediție, care a avut loc în 2022, a fost una pilot, formată din cinci recitaluri susținute la Biserica Evanghelică Luterană și menite să atragă atenția asupra stării fragile în care se afla orga de acolo. „Scopul nostru principal a fost să recondiționăm orga, atât cât s-a putut, cât ne-a permis bugetul”, povestește Cristina.
Prin același proiect, Asociația Timorgelfest a lansat atunci și un album care prezintă bisericile cu orgă din oraș. Din album aflăm, de exemplu, că în orașul de pe Bega au funcționat, în secolul trecut, atelierele companiei Wegenstein, cea mai importantă firmă constructoare de orgi din România, dispărută odată cu instaurarea regimului comunist.
Tot acolo se întrevede un adevărat mozaic de sonorități și stiluri arhitecturale: Timișoara, prin orgile sale, „arată ca un oraș divers”, spune Cristina. „În primul rând, pentru că avem și mai multe confesiuni. Te-ai aștepta să vezi orgi doar în bisericile catolice, dar avem biserici catolice, avem biserici reformate, avem biserică evanghelică luterană, avem sinagogi, avem biserică adventistă. Iată, avem săli de concerte cu orgă – două. Asta mi se pare că face Timișoara specială. Suntem diverși ca oameni, confesiuni, cartiere.”
Publicul venit la Festivalul Orgile Cetății, în fața Bisericii Piariste „Înălțarea Sfintei Cruci” din Timișoara/ foto: Dana Moica
Recunoașterea spiritului local eclectic a dus și la principala transformare a Festivalului Orgile Cetății după ediția pilot: „În ziua în care am lansat albumul, mi-a venit ideea: cum ar fi să activăm anul viitor toate cele 16 locații? În unele dintre ele nu se întâmplă altceva în afară de liturghii în timpul anului, iar oamenii nu sunt obișnuiți să meargă la un spectacol acolo”. Faptul că 2023 a adus și frenezia titlului de Capitală Europeană a Culturii n-a fost decât un imbold în plus: acum, localnicii au ocazia să redescopere spații pe care nu le mai vizitaseră de ani de zile, iar turiștii, să exploreze simboluri ale Timișoarei.
Dacă e să te ghidezi după oamenii care așteaptă chiar și cu o oră înainte la intrarea în biserică pentru a prinde loc la recitaluri, devine clar că efortul dă roade. Emoția coboară dinspre organiști, străbate ecranul pe care echipa festivalului transmite mișcările lor altfel greu de urmărit, și se așază printre șirurile de scaune pline. Poate n-ai crede că un recital de orgă e pentru oricine, dar concertele din Timișoara, fără o etichetă sufocantă sau taxă de intrare, atrag un public divers, de cunoscători și curioși deopotrivă, copii, adolescenți, bătrâni, vorbitori de limba română, engleză, germană sau poloneză.
Biserica Piaristă „Înălțarea Sfintei Cruci”, plină ochi la recitalul organistei Amalia Erdös, din cadrul Festivalului Orgile Cetății/ foto: Diana Moica
„Când am avut un organist din Italia, care a făcut niște improvizații pe teme românești la Biserica Millennium, au stat vreo 15-20 de oameni la final ca să primească autografe de la el”, își amintește Cristina. „Asta mi se pare extraordinar.” Un cuplu german aflat în trecere prin Timișoara și ajuns întâmplător la Orgile Cetății i-a spus că recitalul „e cel mai frumos cadou” pe care l-ar fi putut primi din partea orașului. „Am mai avut un grup din Polonia. Erau tineri și super fascinați de duduk, veniseră să vadă cum arată, cum se produce sunetul.”
Și asta e o particularitate a festivalului – că îmbină orga cu alte instrumente, cum sunt duduk-ul, un instrument de suflat tradițional armean, și chitara. Uneori au loc și recitaluri ale studenților sau concerte cu ansambluri corale ori momente de artă în nisip. Sunt experiențe gândite să creeze o stare, o clipă de frumos.
Moment de sand art la recitalul Cristinei Struța din cadrul Festivalului Orgile Cetății/ foto: Dana Moica
În același timp, la fel ca la ediția pilot, concertele sunt menite să transmită un avertisment. „Avem o problemă cu instrumentele”, spune Cristina. „Sunt cumva lăsate în paragină. Așa că am vrut să atrag atenția că trebuie să facem ceva, pentru că în câțiva ani nu o să le mai putem folosi deloc.”
Sigur, la mijloc e nevoie de o strategie pe termen lung, de implicarea comunității și a autorităților. Ideal, spune Cristina, ar fi „să facem și o școală sau un atelier în Timișoara în care să avem meșterii noștri care să ne poată ajuta”. Forma exactă în care s-ar putea întâmpla aceste lucruri – prin donații, finanțatori, evenimente în plus – rămâne de stabilit, dar festivalul e un prim semnal că există o problemă și că ea merită rezolvată, pentru că, atunci când orgile funcționează, „oamenii sunt bucuroși să participe la astfel de evenimente”.
În sfera planurilor pe termen lung se înscrie și dorința Cristinei de a crea o platformă interactivă 3D care să prezinte orgile din Timișoara și pună la dispoziție lucrări interpretate de diferiți artiști, astfel încât oamenii să se obișnuiască cu instrumentul. În plus, platforma ar trebui să le ofere suport organiștilor din oraș, care să învețe cum să își organizeze propriile evenimente în bisericile timișorene, cum să își creeze vizibilitate și un public fidel, al lor.
Până una-alta, drept sursă de energie servesc deschiderea și curiozitatea pe care și le-au format timișorenii față de cultură în acest an. „Cred că publicul din Timișoara s-a obișnuit cu energia de: OK, astăzi unde mergem?, pentru că se întâmplă multe evenimente și unele se suprapun, așa că trebuie să te gândești și să selectezi”, spune Cristina, gândindu-se la ce va urma în perioada care va urma titlului de Capitală Europeană a Culturii. „Aș vrea să nu rămânem dintr-o dată cu nimic. Și sunt convinsă că nu o să se întâmple asta. Sunt convinsă că putem să gestionăm și să menținem genul ăsta de evenimente culturale.” - Cristina Struța, director artistic al Festivalului Internațional de Orgă Timorgelfest și Orgile Cetății
***
Text de Alina Cristea
Fotografii de Dana Moica
***
Timișoara, Shine Your Light!
Credem cu tărie în puterea comunităților și știm că sectorul cultural-creativ local poate schimba spații, clădiri și chiar orașe.
De aceea, Cartierul Creativ, alături de Banca Transilvania, partener principal al Timișoara Capitală Europeană a Culturii - TM2023, își propun să se uite cu atenție la ecosistemul creativ-cultural Timișorean, la spațiile de dialog și de cross-fertilizarea creativă de aici și să vă prezinte organizațiile culturale și oamenii care au făcut din Timișoara- Capitala Culturală Europeană a anului 2023!
